Când ajungi la o singură cameră

Ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al tehnicii de filmare, "Vacanţa Mare" face miniserie de televiziune, comedie, ce-i drept, dar nu sitcom ca la carte. Pentru că nu au vrut să stea pe

Ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al tehnicii de filmare, "Vacanţa Mare" face miniserie de televiziune, comedie, ce-i drept, dar nu sitcom ca la carte. Pentru că nu au vrut să stea pe loc. Finalul apoteotic al interviului are ca subiect principal cu totul altceva: teatrul radiofonic.

Mugur Mihăiescu
- De ce iese atât de târziu filmul?
- Nu ştiu dacă se numeşte întârziat. Dar sunt doar două perioade bune de lansat un film, primăvara şi vara, iar în primăvară n-am avut cum, şi atunci ne-a mai rămas acum, în toamnă.
- Cât s-a mai umblat la el între timp?
- Nu s-a mai întâmplat ceva deosebit pe scenariu. Doar procesările de sunet au durat mai mult, cât priveşte pelicula, am înţeles că au fost ceva probleme cu ea.
- Cum e cu turcii?
Nu am semnat cu nimeni nimic. Am stat, am vorbit cu oamenii ăia care au venit să ne arate ce au vrut ei să ne arate. Dar fiecare zice ce vrea. Eu spun, la ora actuală, că nu am semnat absolut nimic cu nimeni. şi pot foarte bine la primăvară să continui la ProTV.
- Ce se întâmplă în sezonul acesta? Mai puteţi, mai vreţi, mai faceţi?
- Vrem, pentru că mie îmi place acum stilul acesta frumos, mai de visare, mai de poveste. Îmi place foarte mult stilul poveştii şi ce-am făcut sezonul acesta cu filmul ăsta de televiziune cred că ne-a ieşit foarte bine pentru posibilităţile pe care le-am avut pentru producţie. şi sper să pot să continuăm pe aşa ceva.
- Vă gândiţi să mergeţi în direcţia asta definitiv?
- Eu aşa sper, dacă voi avea producţia care să mă ajute să merg încolo, dacă voi avea timp. Pentru că un episod din acesta mănâncă la timp şi nervi de înnebuneşti. Să filmezi cadru cu cadru, exact cum faci un film, doar că la noi faci un film în şase zile. Cam asta e limita de filmare. Mai rar folosim şi două camere.
- Cât staţi la un episod?
- La ora actuală, două zile şi jumătate, pentru 32 de minute. E foarte puţin. În afară de faptul că nu se spune "Stop camera reload" când se schimbă pelicula, în rest totul e la fel. Luminile sunt de cineva, modul de lucru de cineva, doar că noi nu avem pelicula. E film. Se trag câte şapte-opt duble, ceea ce n-am făcut în viaţa mea în televiziune. Clachezi la un moment dat. Am vrut să facem 12 episoade şi le-am zis celor din ProTV: "Fraţilor, lăsaţi-ne, n-avem cum fizic". Nu facem faţă. Suntem abia la episodul 7 şi săptămâna viitoare (cea în care este articolul publicat - n.r.) trebuie să intrăm cu 7 şi 8. Suntem disperaţi. Neavând o producţie dedicată, să ştii că toată echipa stă după tine. şi să poţi face un program de filmare dedicat e greu. Noi ne-am făcut echipa separat, dar la nivel de şefi, postproducţia, la fel, separată. Dar facilităţile de producţie sunt puse de MediaPro şi sunt tot felul de suprapuneri cu alte producţii.
- Cum se face un episod?
- Păi, am tratat totul ca pe un scenariu de film. Am făcut întâi un log-line, apoi un sinopsis, dezvoltarea pe axe a unei serii de 12 episoade. L-am comprimat în zece până la urmă, ceea ce ne-a ajutat, pentru că am eliminat pe parcurs tot ce nu ni se părea relevant pentru poveste, după care dialogurile curg de la sine dacă ai structurarea pe axe. Dialogul e cea mai uşoară parte.
- Cât costă un episod?
- Producţia? 20.000 de euro. E o producţie destul de scumpă pentru 30 de minute. De-aia zic că nu ştiu la cât mă pot întinde cu costurile în condiţiile unei pieţe de publicitate reduse. Din păcate, ba nu, din fericire, românii vor lucruri de calitate, dar din păcate piaţa de publicitate nu poate să susţină producţia unor lucruri de calitate. Dacă am avea o piaţă de publicitate în care orice televiziune ar avea, să zicem, un buget de 200-300 de milioane de euro, când s-ar veni cu producţii ca cele de la ora actuală, reacţia ar fi: "Ăştia îşi bat joc de noi". Dar deocamdată nu sunt bani, nu ai din ce să faci mai mult. Nu e că nu se vrea. Ci şi faptul că unele staţii operează cu un profit foarte mare, în loc să investească în producţii, dar, mă rog, e politica lor şi fiecare doarme cum îşi aşterne.

Nota reporterului: Răspunsurile serioase s-au terminat. Urmează restul interviului
Mirela Stoian
- Tu ce faci?
- Încă un goblen!!! (râde)
Cătălin Neamţu
(care a slăbit vreo 30 de kilograme în 3 luni, de la 120 la 90)
- Cât mai slăbeşti?
- Păi mai am puţin să slăbesc, pentru că am o prezentare de modă la Milano.
- MS: şi pregătim un număr de step împreună, dar trebuie să scap şi eu de 30 de kilograme ca să poată să mă ridice.
- CN: şi mai am de terminat o zidărie în 2 mai, şi m-a rugat, că nu se pricepe, să-i dau un glet.
- Activităţi extracurriculare?
- MM: Păi dac-aveam, nu m-ai fi prins tu aici, în Buftea. Avem două zile libere. Filmăm ca Berilă.
- La ce vă uitaţi la tv?
- MM: Eu mă uit la Discovery Science şi pe la HBO. Româneşti rar, ProTV, Eurosport şi cam atât, nu prea consum.
- MS: Eu sunt plină de bunăvoinţă. Îmi propun să mă uit la televizor, mi-aşez bine perna şi dorm neîntoarsă, apuc cel mult genericul de final şi mă întreb ce-am pierdut.
- CN: Eu mă uit la televizor la DVD. şi în afară de DVD mă uit la AXN la concursuri în general, Survivor Africa s-a terminat acum şi a început din Australia şi mi se pare foarte bun. Mă mai uit la desene animate. Tocmai am făcut rost, acum o săptămână, de coloana sonoră de la Sandy Belle, iar iubita mea, care are cu trei ani mai mult decât mine, a fost foarte încântată.
- MM: Dovadă că el doarme aici în rulotă.
- CN: şi mai am plăcerea de a asculta, că asta fac în ultima vreme, ascult foarte mult teatru radiofonic. Este foarte tare.
- MM: E cea mai bună comedie care există. Paralizezi de râs, cea mai mişto chestie dacă vrei să te destinzi şi să afli că se poate şi mai rău… şi că tu duci o viaţă extraordinară, dai drumu' şi te umpli de viaţă la loc.
- Mai există?
- MM: şi cazuri izolate de ciumă mai există.
- CN: E foarte tare din perspectiva faptului că ştii câte ceva despre cum se realizează. Sunetele, uşile, tocurile sunt geniale.
- MS: Groapa aia cu pietriş pentru alergat pe loc.
- CN: Eu, când aud uşă în teatru radiofonic, nu-mi imaginez o uşă a încăperii, ci una din radiodifuziunea română, care a fost lăsată special să scârţâie. şi-n rest, mai ascult muzică.