Avem Tinder, Bumble și rețele sociale. Atunci de ce e atât de greu să ne găsim un partener?

„Cât de greu este în prezent să-ți găsești o parteneră?” este întrebarea de la care a pornit o postare ce a strâns sute de reacții pe Reddit. Autorul, un tânăr de 25 de ani, povestește că și-a dedicat ultimii ani studiilor și carierei, iar relațiile nu au fost o prioritate. Acum se gândește la familie și copii, dar nu știe unde și cum ar putea cunoaște pe cineva. Iar nelămurirea sa este împărtășită de mulți alți tineri care încearcă să-și găsească un partener fie pe aplicațiile de dating, fie chiar prin anunțuri postate pe internet. De ce a devenit atât de greu să cunoști pe cineva la vârstă adultă și unde își mai găsesc oamenii partenerii?

De ce e atât de greu să ne găsim un partener? Sursă foto: Shutterstock

„Nevasta sigur nu te caută acasă”

Tânărul povestește că face un master, lucrează ca inginer într-o corporație și mai are și proiecte pe cont propriu. După liceu s-a concentrat asupra vieții profesionale, de care spune că este mulțumit atât din punctul de vedere al domeniului ales, cât și al veniturilor. Până de curând, nu s-a gândit prea mult la relații și nici nu a simțit nevoia uneia. Anul acesta, însă, recunoaște că a început să se gândească la familie și copii.

 „Nevasta sigur nu te caută acasă, dar nici în spate la DJ nu o să o găsești,” i-a spus un utilizator.

Altcineva i-a recomandat să-și lărgească cercul social și să aleagă locuri în care poate întâlni în mod firesc oameni noi: spații de coworking, întâlniri de grup, cursuri de dans, concerte sau ieșiri cu prietenii. În opinia sa, pot funcționa inclusiv conversațiile spontane începute într-o cafenea sau într-un alt spațiu public.

O femeie a povestit că și-a cunoscut soțul la 30 de ani pe un site de dating și că, zece ani mai târziu, așteaptă al treilea copil. Sfatul ei este ca tânărul să iasă mai mult, să încerce voluntariatul, drumețiile sau excursiile de grup și să acorde efectiv timp vieții sociale. „Alocă timp însă, a alege înseamnă a renunța (la proiecte după job, de exemplu, ca să-ți faci timp de socializare). Spor!”, i-a scris aceasta.

Pentru alții, experiența este mult mai descurajatoare. „30, femeie, aici. Am renunțat pentru că nu am răbdare să filtrez atâta prostie”, a scris o femeie. Un bărbat de 29 de ani a povestit, la rândul său, că de un an încearcă fără succes să întâlnească pe cineva care să-și dorească o relație și că unele interacțiuni s-au încheiat prin „ghosting”.

Mai multe posibilități, dar mai puțină apropiere

Psihologul clinician și psihoterapeutul integrativ Ileana Ilie explică pentru „Adevărul” că numărul mare de persoane la care avem acces astăzi, prin intermediul aplicațiilor, nu înseamnă automat că ne este și mai ușor să construim o relație.

„Paradoxal, problema actuală nu este că avem prea puține posibilități de a cunoaște oameni, ci că avem foarte multe posibilități de contact și mai puține contexte care favorizează apropierea reală. Aplicațiile de dating au extins enorm numărul potențialilor parteneri, dar o relație nu se construiește din acces, ci din timp, disponibilitate emoțională, compatibilitate și capacitatea a două persoane de a tolera suficient de mult incertitudinea încât să ajungă să se cunoască”, declară ea.

În acest proces, adaugă aceasta, poate apărea și fenomenul cunoscut în psihologia deciziei drept „choice overload”, adică dificultatea de a alege atunci când avem prea multe variante.

„Mai multe variante nu ne fac neapărat mai buni la alegere. Uneori ne fac mai nehotărâți, mai critici și mai puțin dispuși să investim într-o persoană suficient de compatibilă, pentru că rămâne permanent activă ideea că «poate următorul profil va fi mai potrivit». În acest fel, un om real ajunge să fie comparat nu cu un alt om real, ci cu o colecție imaginară de posibilități ideale”, subliniază psihoterapeutul.

Când relațiile ajung să semene cu o selecție de produse

Conform spuselor sale, aplicațiile de dating pot fi utile tocmai pentru că ne pun în legătură cu oameni pe care, altfel, probabil nu i-am fi întâlnit. Modul în care sunt folosite poate însă schimba felul în care îi privim pe cei din fața noastră.

„Dacă însă devin un mecanism permanent de scanare, comparație și validare, pot face alegerea mai dificilă și pot încuraja o anumită «consumerizare» a relațiilor. Vedem fotografia, vârsta, profesia, interesele și decidem în câteva secunde dacă merită sau nu atenția noastră. Este eficient pentru filtrare, dar relațiile umane nu se dezvoltă întotdeauna eficient”, atrage atenția Ileana Ilie.

Prima impresie nu spune întotdeauna nici cât de atractiv ni se va părea ulterior celălalt.

„Atracția, încrederea și intimitatea se pot construi în timp, iar uneori o persoană care nu produce un efect spectaculos în primele minute devine mult mai atrăgătoare după ce îi descoperim umorul, inteligența, felul în care ne ascultă sau pur și simplu cum ne simțim în prezența ei”, mai zice ea.

De ce întâlnim mai greu oameni noi după facultate

Odată cu înaintarea în vârstă se schimbă și mediul în care ne petrecem cea mai mare parte a timpului. În liceu și facultate, oamenii de vârste apropiate se întâlnesc constant, au colegi și prieteni comuni și ajung să se cunoască fără să urmărească neapărat găsirea unui partener.

„În viața adultă, această infrastructură dispare treptat. Programul ajunge să se împartă între serviciu, casă, câțiva prieteni și aceleași activități, iar întâlnirile spontane cu oameni noi se răresc. Nu există însă o vârstă precisă de la care «devine greu» să găsești un partener, iar la 25 de ani cu atât mai puțin. Se schimbă mai degrabă probabilitatea de expunere”, spune specialista.

De aceea, adultul trebuie să creeze în mod deliberat ocaziile pe care școala sau facultatea i le ofereau aproape automat. Sportul, cursurile, voluntariatul, hobby-urile, evenimentele culturale, comunitățile profesionale sau cercurile mai largi de prieteni pot crea astfel de contexte.

De la primul inconvenient la „next”

Mediul online poate face mai simplă și încheierea unei interacțiuni înainte ca oamenii să apuce să se cunoască. ”Ghosting-ul” este unul dintre fenomenele reclamate și în discuția de pe Reddit.

„O relație reală presupune inevitabil momente în care celălalt spune ceva nepotrivit, nu răspunde exact cum am vrea, are o vulnerabilitate sau apare un mic dezacord. Dacă senzația de «next» este mereu disponibilă, riscăm să nu mai facem diferența dintre un red flag autentic și simplul fapt că o persoană reală nu se comportă perfect”, punctează Ileana ilie.

Nici „scânteia” resimțită de la prima întâlnire nu trebuie confundată automat cu potrivirea dintre două persoane.

„Uneori imprevizibilitatea, distanța sau indisponibilitatea celuilalt pot produce tocmai intensitatea pe care o interpretăm drept «scânteie». În schimb, un partener disponibil, coerent și predictibil poate produce inițial mai puțină tensiune emoțională, fără ca asta să însemne că există mai puțină compatibilitate,” continuă psihoterapeutul.

Cum ieșim din cercul selecției permanente

„După o primă întâlnire, întrebarea nu trebuie să fie neapărat «este omul cu care îmi voi petrece viața?», ci mai simplu: «mi-a fost suficient de bine cu această persoană încât să vreau să o mai cunosc?». Dacă răspunsul este da și nu există incompatibilități majore sau semnale de alarmă, poate merita o a doua întâlnire”, punctează Ileana Ilie.

În același timp, șansele de a cunoaște pe cineva depind și de cât spațiu facem efectiv pentru oameni noi în viața de zi cu zi.

„În fond, nu cred că oamenii au devenit incapabili să formeze relații. Cred că trăim un paradox: avem acces la mai mulți potențiali parteneri decât oricând, dar acest acces ne poate ține permanent în căutare. Iar o relație începe abia în momentul în care putem opri suficient de mult selecția și comparația încât să vedem cu adevărat cine este omul din fața noastră”, conchide ea.