400 de militari americani la Constanta

Ieri, timp de trei ore si jumatate, am fost si noi in NATO. Mai exact, la baza de transfer KFOR amenajata in Portul Constanta Sud-Agigea, acolo unde Grupul de Sprijin 29 si Comandamentul 21 al

Ieri, timp de trei ore si jumatate, am fost si noi in NATO. Mai exact, la baza de transfer KFOR amenajata in Portul Constanta Sud-Agigea, acolo unde Grupul de Sprijin 29 si Comandamentul 21 al Teatrului de Operatiuni preiau echipamentele militare sosite din Kosovo si le pregatesc pentru expedierea cu un vapor civil tip RO-RO (intrarea navelor militare in Marea Neagra este limitata printr-o conventie internationala) inapoi in SUA. Pentru a vedea la fata locului cum traiesc si lucreaza soldatii americani, Ambasada SUA a deschis, ieri, portile bazei pentru jurnalistii romani. Dupa ce la conferinta de presa de la Hotelul Iaki, din Mamaia, lt. col. Glenn Norris, comandantul tuturor fortelor SUA sosite la Constanta, ne-a explicat ca la carte scopul si dimensiunile misiunii, am putut vedea cu ochii nostri despre ce este vorba. Viata intr-o astfel de baza NATO nu pare deloc usoara. Militarii muncesc cate 14-16 ore pe zi. Soldatii se odihnesc in 13 corturi (cu aer conditionat), in saci de dormit asezati direct pe paturile de campanie, gradatii intr-un minihotel (amenajat special in hotelul CFR din zona), comandantul are, separat, cortul lui, dar, de mancat, mananca impreuna. Cum tot impreuna isi petrec timpul liber in corturile dotate cu televizoare, biblioteca, fitness, aparate de gimnastica si transformate, o data pe saptamana, in lacas de rugaciune. Printre ei, descoperim si un roman. Daniel Andrei a castigat cu doi ani in urma la Loteria vizelor SUA si afland, in decembrie trecut, ca s-ar putea angaja in USA ARMY, si-a zis sa incerce. "Nu speram sa reusesc atat de repede. In decembrie 2000 am dat testele (obligatorii) fizice si psihiatrice, iar in ianuarie 2001 am fost anuntat ca sunt angajat. Acum sunt pe post de specialist (grad echivalent cu cel de caporal la noi) in logistica, la serviciile de intendenta (administratie), eu absolvind in tara o facultate de economie in turism. Am 1.100 dolari net pe luna (1.400 dolari cu taxe), cazarea, masa si echipamentul fiind asigurate, asa ca nu pot fi decat multumit", a declarat el in exclusivitate pentru Adevarul. Tot in exclusivitate ne-a marturisit si d-na plutonier adjunct-sef (gradul cel mai inalt in USA ARMY, inainte de general) Nelida Rabassa, ca n-ar schimba pe nimic altceva viata cazona. "Daca n-am facut-o timp de 25 de ani, mi-ar fi imposibil sa o mai fac vreodata. Sigur ca nu e usor, mai ales cand esti femeie si mama a cinci copii. Dar cand te-ai devotat acestei profesii, orice sacrificiu e rasplatit". Este din Porto Rico, barbatii din subordine o asculta ca pe orice superior si zice ca cel mai mult dintre mancarurile romanesti prefera sarmalele si pestele, "ca de altfel celor mai multi dintre noi". Dincolo de corturi se intinde baza ad-hoc pentru "ambalarea" celor 36 elicoptere venite deja din Kosovo. Intr-un hangar urias, aeronavele tip "Black Hawk", "Appache", "Chinook", "H 85" sunt invelite in folie alba, de plastic, cu ajutorul pistoalelor cu aer cald, dupa ce, fireste, au fost vidate, spalate, iar elicele, pliate. Parte din ele sunt gata si asteapta, ca niste gigantice sandvisuri albe, sa intre in burta navei RO-RO, asteptata sa acosteze la inceputul lunii iunie. Containerele, vehiculele pe roti sau senile, cisternele de apa, generatoarele de curent electric si toate celelalte echipamente "de uscat" vor ajunge din Kosovo la Agigea cu marfarele CFR. Comandantul bazei, lt. col. Glenn Norris, spune ca a fost ales Portul Constanta ca baza NATO de transfer atat pentru facilitatile oferite, cat si pentru suportul guvernamental si local "deosebit" al partii romane. "Suntem foarte multumiti si nici n-am putea fi altfel, dupa cum am fost si suntem primiti". Daca va fi pentru prima si ultima oara cand portul constantean gazduieste o baza NATO, zice ca "deocamdata nu se stie". Dar spera intr-o colaborare de durata. Oricum, dupa ce, in iunie, tabara se va ridica, in urma nu vor ramane decat pietrele albe care paveaza acum spatiile dintre corturi...