40 de ani de dezastru

Marea Aral a pierdut 70 % din suprafaţa sa  în patruzeci de ani, devenind unul dintre cele mai mari dezastre ecologice orchestrate de om. Pentru a dezvolta agricultura în stepele aride ale

Marea Aral a pierdut 70 % din suprafaţa sa  în patruzeci de ani, devenind unul dintre cele mai mari dezastre ecologice orchestrate de om.

Pentru a dezvolta agricultura în stepele aride ale Asiei Centrale, autorităţile sovietice au construit în anii ‘60 vaste canale de irigaţii de-a lungul celor două fluvii care alimentau Marea Aral, Amu-Daria şi Syr-Daria. Încă de la începutul anilor ‘70, apele s-au retras din principalele porturi, iar la sfârşitul anilor ‘80, Marea Aral pierduse deja mare parte din suprafaţa sa.

Atunci lacul a fost divizat în două: Aralul Mare, la sud, şi Aralul Mic, la nord.

Consecinţe sociale şi economice

Industria pescuitului a fost ruinată. Toate speciile de peşte autohton au dispărut unele după altele. După ce apele s-au retras, a rămas în loc un deşert de sare şi de substanţe chimice. Din cauza acestui amestec, oamenii s-au îmbolnăvit, rata cancerului fiind cu mult mai ridicată în bazinului Mării Aral decât în oricare altă parte din Asia Centrală.

Dar, în 2001, Banca Mondială şi guvernul din Kazahstan au lansat un proiect în valoare de 86 de milioane de dolari. Construcţia digului Kokaral a determinat şi scăderea salinităţii apei, reîntoarcerea peştilor şi, prin urmare, dezvoltarea pescuitului.

A doua etapă a proiectului va fi lansată în 2009 şi va costa 300 de milioane de dolari. Aralul Mare însă este condamnat.

Autorităţile sovietice au deviat în anii ‘60 cursurile fluviilor care alimentau Marea Aral pentru irigarea stepelor aride.