„Stai ca boul pe coadă”: dialogul dintre Gabriela Cristea și Ioana Ginghină care a încins spiritele. Replica dură a medicilor

Declarațiile prezentatoarei TV Gabriela Cristea și ale actriței Ioana Ginghină, care sugerau că depresia provine din „prea mult timp liber”, sunt contrazise ferm de medici, care le-au catalogat drept periculoase și stigmatizante. Specialiștii subliniază că depresia este o boală ce necesită tratament medical, iar abordările superficiale adâncesc vinovăția și neputința pacienților. 

FOTO Shutterstock

Ce au spus Gabriela Cristea și Ioana Ginghină

Gabriela Cristea: ,,Și eu am mers la psiholog, dar eu am mers cu o chestie concretă: nu mai dormeam. Și am aflat că e de la menopauză. Și m-am reglat. Punct ochit, punct lovit. Dar acum toată lumea este în depresie. Eu cred că au prea mult timp"

Ioana Ginghină: „Exact înainte cred că am discutat cu un invitat că și dacă te enervează cineva te scoate din depresie. Că te enervează și...”

Gabriela Cristea: „Ai o activitate. Dar dacă stai ca boul pe coadă normal că îți pui toate întrebările existențiale din lumea asta. Și nici nu avem, hai să fim cinstiți, cum erau grecii când au inventat democrația, peisajele alea să îți taie răsuflarea și să stai așa să te uiți ca boul pe coadă. Că și eu fac chestia asta. Când mă duc la mare stau așa, îmi curge băluța și...”

Ioana Ginghină: „Da, dar la tine e odihnă. (...) Dar e altceva când ești tot timpul într-o pauză.”

Dialogul de mai sus a fost purtat de cele două vedete în cadrul podcastului moderat de Ioana Ginghină. În comentarii, nu puțini au fost cei care le-au atras atenția că subiectul depresiei nu trebuie tratat superficial și că astfel de etichete pot stigmatiza.

De ce abordarea este greșită

De aceeași părere este și Dr. Miriam Gălescu, medic psihiatru stabilit la Washington, în Statele Unite. Chiar dacă intenția nu este neapărat negativă, cuvintele au o putere imensă și un potențial dăunător mare, mai ales atunci când este vorba despre persoane vulnerabile emoțional. 

,,Cred că este foarte periculos să vorbim așa despre depresie, pentru că adăugăm la ceea ce simt acești oameni un nivel de vinovăție și de rușine pentru ceva ce nu pot controla și nu și-au provocat singuri. Pacienții au deja sentimentul de neputință. Iar când cineva vine și spune <<ar trebui doar să faci exerciții, doar să muncești mai mult, doar să.... ca să te simți mai bine>>, iar ei știu foarte bine că au încercat deja lucrurile astea și le-a venit foarte greu, cred se pot adânci în aceste sentimente de neputință și rușine. Cu care noi, cei care tratăm depresia ne luptăm foarte mult. Ne luptăm să le explicăm acestor oameni că nu e vina lor că se simt așa, nu înseamnă că sunt slabi, nu înseamnă că nu știu să aibă grijă de ei. Înseamnă că exact așa cum poți avea artrită și să devină o boală de care trebuie să ai grijă, sau cum se poate să ai diabet sau hipertensiune, așa se poate întâmpla să ai și depresie sau anxietate, iar noi suntem aici să îi ghidăm"

Tocmai de aceea, subliniază dr. Miriam Gălescu, este foarte important să destigmatizăm depresia:

,,Trebuie să înțelegem că, la fel ca celelalte organe din corpul nostru, creierul are nevoie de îngrijire și că din când în când se poate îmbolnăvi, dacă îi depășim capacitatea de a funcționa. Ca pentru orice alt organ din corpul uman, trebuie mers la medic și la personal specializat, să ne îndrume cum să avem grijă de creier. Și de suflet, implicit". 

Dr. Miriam Gălescu este medic psihiatru specializat în depresie și anxietate, în Washington DC

Avertismentul psihologului Sorina Brif

Într-o țară precum România, unde nu există suficientă conștientizare, declarațiile care stigmatizează sunt și mai pericoloase. 

,,Fără tratament, problemele de sănătate mintală pot avea un efect devastator asupra vieții oamenilor, iar riscurile sunt foarte mari. Cât rău pot face etichetele de tipul <<prea mult timp liber>>? Pot întârzia diagnostice și tratamente cu anii", explică Sorina Brif, psiholog clinician.

Potrivit acesteia, în țara noastră depresia ajunge de cele mai multe ori să fie tratată târziu.

,,Depresia în România e privită, în continuare, mai degrabă ca o slăbiciune decât ca o boală, iar românii sunt cunoscuți ca națiunea care ajunge în ultimă instanță la psihiatru sau psihoterapeut. La noi în țară, depresia este tratată în principal în criză, nu în prevenție. Altfel spus, așteptăm să cadă omul înainte să întindem o mână de ajutor. Și asta e politică de stat.. Studiile arată că pot trece până la 11 ani de la apariția simptomelor până la un diagnostic, iar principalele obstacole sunt negarea problemei în 60% din cazuri, teama de judecată în 56% și rușinea în 53%. Aceste cifre nu descriu doar tineri, descriu adulți de 35, 45, 55 de ani care funcționează disfuncțional ani la rând și numesc asta reziliență".

Sorina Brif, psiholog clinician în România

Ce este depresia și cum apare

Spre deosebire de tristețe, depresia persistă și afectează profund gândurile și comportamentul celor care suferă de această afecțiune, supranumită boala secolului XXI. 

Ne putem da seama că ne confruntăm cu depresia atunci când sentimentele de tristețe persistă mai mult de două săptămâni și vin însoțit și de alte simptome, precum energia redusă sau faptul că nu mai găsim plăcere în lucrurile care ne bucurau de obicei. Tulburările de somn și gastrice pot, de asemenea, să apară. 

,,Vorbim de depresie când nu avem un motiv imediat, cum ar fi doliul, de exemplu, care explică starea în care este pacientul. De cele mai multe ori depresia se poate declanșa chiar fără motiv, printr-un cumul de factori relativ mici, dar care ajung la un nivel în care depășesc posibilitatea corpului de a se adapta. (...) Persoanele deprimate se izolează în general foarte mult, pentru că contactul social nu le mai oferă plăcere și poate fi resimțit ca o durere. O durere aproape fizică", explică medicul psihiatru Miriam Gălescu. 

De ce apare depresia și cum se tratează? Psihiatrul spune:

,,Este o boală care are un substrat fiziologic. Există încă dezbateri referitoare la acest substrat, teoriile curente se axează pe dereglări de neurotransmițători. (...) Cu ajutorul medicamentelor încercăm să reglăm acest reglaj biochimic. Psihoterapia este, de asemenea, foarte importantă. De cele mai multe ori, cele mai bune rezultate le obținem combinând psihoterapia cu medicația, în funcție de gravitatea depresiei. (..) Medicamentele aduc pacientul la un nivel în care să poată încorpora metodele terapeutice. De multe ori, pacientul este prea bolnav să poată aplica lucrurile pe care le spunem". 

Psihologul Sorina Brif adaugă:

,,Depresia nu este o tristețe mai prelungită și nu dispare dacă gândești pozitiv sau ieși mai mult pe afară. Nici dacă asculți muzică sau îți ignori gândurile, cum am tot auzit. Este o tulburare neurologică reală, în care chimia creierului, mai exact echilibrul serotoninei, dopaminei și noradrenalinei este perturbat, la fel cum în diabet pancreasul nu mai produce insulină corect. Nu e o alegere, nu e lene, nu e slăbiciune de caracter. Poate lovi un părinte cu două joburi, un medic, un sportiv de performanță, un om care din exterior pare că are totul".

Ce înseamnă lupta cu depresia

Dr. Miriam Gălescu descrie depresia ca pe o luptă care ,,te lasă fără arme de dinainte să te apuci să lupți". 

,,Îți ia energia, îți ia motivația, te face să simți durere în mod cronic, te face să nu vrei să ceri ajutorul și să te izolezi de cei dragi și de sistemul de sprijin. Este o boală greu de dus, pentru că îți inactivează multe dintre mecanismele de apărare de la început", atrage atenția medicul psihiatru. 

Putem face ceva pentru a preveni această luptă?

,,Cel mai importanți factori în prevenirea depresiei sunt conexiunea umană reală, să ne vedem văzuți, auziți, sprijiniți cu adevărat de cei din jurul nostru, să simțim că viața noastră are un scop și că ne urmăm acel scop", spune medicul. 

Pe altă parte, recomandă și ținerea în balanță a elementelor care pot duce spre anxietate sau depresie:

,,Este o balanță fragilă. Dacă ai anxietate, e mai ușor de tratat și dacă facem lucrurile care ne fac anxioși, anxietatea se diminuează. Pe când la depresie este invers: dacă facem lucrurile care ne deprimă, vom deveni mult mai deprimați. Deci chiar dacă este uneori ceva intimidant, cum ar fi să facem o activitate nouă, e adevărat că dacă o facem s-ar putea să avem ceva mai multă anxietate, dar ne va proteja de depresie. Pe când acumulând lucruri pe care tot nu le facem sau simțim că nu putem să le facem sau că nu ne sunt menite nouă deși ni le dorim, duce la depresie". 

Importanța conștientizării

Așadar, depresia nu ține de voință sau de „timp liber”, ci de chimia creierului, de factori genetici și psihologici. Înțelegerea acestei afecțiuni și alegerea cu grijă a cuvintelor atunci când vorbim despre boală sunt esențiale pentru a nu agrava suferința unor oameni care oricum se confruntă cu durerea. 

Vestea bună, spun specialiștii din domeniu, este că noile generații sunt mai atente la subiectul depresiei și mai educate din punct de vedere al psihologiei. La nivel genral, însă, anumite mentalități rămân bine întipărite. 

,,Poate că cel mai greu lucru de schimbat la noi nu e sistemul, ci motto-ul preferat al neamului. <<Când nu mai poți, mai poți puțin>> a fost multă vreme un semn de rezistență, dar a devenit o capcană. Trebuie înlocuit cu ceva mai onest: când nu mai poți, e ok să cauți ajutor. Concret, avem nevoie de acces real la terapie decontat prin sistemul public, de campanii care să vorbească și pe limba omului de +40 de ani care crede că depresia e pentru alții și de voci publice care să înțeleagă că platforma lor vine cu responsabilitate. Noi suntem încă la stadiul în care conștientizarea înseamnă mai mult zgomot decât infrastructură", atrage atenția psihologul Sorina Brif.