Semne timpurii ale diabetului de tip 1 la copii. De ce e esențială depistarea preclinică
0Diabetul zaharat, o boală autoimună caracterizată printr-un dezechilibru al secreției de insulină în organism, care poate să apară la orice vârstă, poate fi depistat în stadiul preclinic la copii, ceea ce ar permite familiei să se adapteze, învățând să reacționeze în funcție de evoluția bolii.

„Nu orice hipoglicemie la copil are cauze banale”, atrage atenția medicul diabetolog Anca Roman, prezentând, pe pagina sa de Facebook, două cazuri de pacienți, copii, care au ajuns în cabinet.
„Recent, am întâlnit doi copii care s-au prezentat în cabinet aparent pentru episoade de hipoglicemie la domiciliu. Am efectuat panelul complet de autoanticorpi specifici pentru diabetul tip 1 și dozarea peptidului C.
Rezultatele au fost edificatoare: anticorpii anti-GAD, cei mai frecvent pozitivi la debutul bolii, au ieșit negativi; totuși, peptidul C era scăzut și alți autoanticorpi au ieșit pozitivi. Concluzia? Dacă ne limitam doar la anticorpii anti-GAD, am fi ratat diagnosticul într-un stadiu foarte important – cel preclinic, când încă mai există rezerva funcțională pancreatică și când putem oferi monitorizare atentă, educație și intervenție precoce”, a notat medicul.
Diagnosticul corect necesită testarea completă a autoanticorpilor (nu doar anti-GAD), a mai menționat medicul, insistând asupra faptului că descoperirea bolii în stadiul preclinic schimbă fundamental evoluția și modul în care se poate interveni.
„Ca orice boala autoimună, trebuie să facem anumiți autoanticorpi pentru a o depista și vedem care ies pozitivi. La diabet, foarte frecvent sunt acei anticorpi anti-GAD, la tipul 1, care se fac cel mai frecvent. Dar mai sunt încă trei anticorpi care se fac. Și dacă avem unul pozitiv și un peptid C - care este o altă analiză care se face pentru a vedea câtă insulină mai secretă pancreasul -, dacă avem unul dintre ei pozitiv și peptidul C în scădere sau un pic scăzut, mai scăzut decât ar trebui, putem să punem diagnosticul de tip 1 în stadiul preclinic înainte să se instaleze, practic, diabetul, cu simptome, să ajungă copilul în comă la spital, în stare gravă”, a explicat medicul Anca Roman, pentru „Adevărul”.
„Nu ar fi fost tabloul clinic sugestiv pentru diabet zaharat tip 1”
Medicii de familie sunt, de regulă, cei care îi trimit pe pacienți în cabinetul specialistului, fie în urma simptomelor, fie ca urmare a anumitor parametri modificați. Diabetul de tip 1 diagnosticat în stadiul preclinic oferă răgaz pacientului de a se adapta la ceea ce urmează și chiar permite întârzierea progresului bolii.
Simptomele care îngrijorează sunt de obicei scăderea în greutate fără motiv, consumul mare de apă și urinat des. Paradoxal, spune medicul Anca Roman, sunt pacienți care nu au glicemia mare. Mai mult, nu se mai verifică standardul de odinioară care îi ducea pe medici cu gândul la diagnosticul de diabet, respectiv copilul slab.
„Am avut și pacienți, copii cu suprapondere sau obezitate, care erau trimiși pentru suprapondere și obezitate și hipoglicemii. Nu ar fi fost tabloul clinic sugestiv pentru diabet zaharat tip 1”, a menționat medicul. Investigațiile care pot confirma diabetul de tip 1 în stadiul preclinic sunt însă destul de costisitoare pentru familii, nefiind în lista celor decontate de stat.
„Trebuie să facem, totuși, investigațiile acestea, să le spunem părinților, chiar dacă sunt ușor costisitoare. Mulți părinți le-au făcut treptat, pentru că nu și le-au permis pe toate”, a mai spus medicul.
În stadiul preclinic, diabetul de tip 1 (o boală autoimună care nu se poate vindeca, dar cu tratament complicațiile pot fi ținute sub control și pacientul poate avea o viață împlinită) nu se manifestă cu valori care să le permită medicilor să pună rapid diagnosticul, respectiv - hemoglobină glicozilată peste 6,5, glicemii peste 200. În schimb, în noua clasificare a diabetului zaharat tip 1 apare și stadiul preclinic, explică medicul, în care anticorpii sunt pozitivi, peptidul C scăzut, fără ca glicemia să fie mare. „Pacienții încă mai au o rezervă de insulină restantă. Scăzută, dar mai este”, completează dr. Anca Roman.
Ce permite diagnosticarea precoce este ajustarea dietei, cu un consum mai mic de glucide, care va permite pacientului să mai păstreze din rezerva de insulină. De asemenea, pacientul ar putea primi recomandarea să facă mai multă mișcare.
„Pacientul cu obezitate, copilul, a scăzut în greutate și încă nu are nevoie de insulină. Și a trecut aproape un an. Deși peptidul C e ușor în scădere. Stadiul preclinic e foarte important pentru că le montăm senzori de glicemie, astfel încât să nu-i înțepe părinții de foarte multe ori, și monitorizăm glicemia. Și nu mai este un șoc atunci când începe glicemia să crească. Adică părinții știu că la un moment dat se va ajunge la insulină, copiii sunt pregătiți, foarte repede le punem și pompa și nu mai trec prin șocul acela de a fi internați în terapie cu glicemii mari, cu 5-6 injecții pe zi. Nu mai este atât de mare povara pentru părinți, pentru că deodată li se schimbă viața, într-o secundă. Nici nu au timp să-și dea seama ce se întâmplă (n. red. – atunci când diagnosticul de diabet zaharat de tip 1 vine pe neașteptate)”, a mai spus medicul.
Au fost cazuri în care diagnosticul căzut ca din senin i-a doborât pur și simplu pe părinți, aceștia nereușind să gestioneze acasă oscilațiile de glicemie. Este ceea ce nu se întâmplă în cazul unui diagnostic precoce, atunci când medicul va pregăti pacientul și familia pentru ce urmează în evoluția bolii.