Securitatea, cu acte în regulă în Casa Scânteii

Si, evident, surprizelor deţinute de acesta. Azi, ne vom ocupa de cea mai interesantă dintre toate: o "colecţie" de variante ale unuia şi aceluiaşi "PLAN" secret: "Măsurile privind aplicarea

Si, evident, surprizelor deţinute de acesta. Azi, ne vom ocupa de cea mai interesantă dintre toate: o "colecţie" de variante ale unuia şi aceluiaşi "PLAN" secret: "Măsurile privind aplicarea Legii secretului de stat la redacţia ziarului Scânteia". Documentele atestă, fără putinţă de tăgadă, că Securitatea locuia, cu acte în regulă, în Casa Scânteii. şi nu oriunde, ci chiar în intimitatea redactorului-şef al Scânteii, nimeni altul decât omul partidului. Partidului unic, conducător.
Am găsit, aşadar, în "Dosarul albastru", planul de lucru al Securităţii în redacţia Scânteia. În mai multe variante. Nesemnate, nedatate. Le vom prezenta pe rând. Cu o menţiune specială: aceste documente au fost redactate în perioada 1971-1989, când, la Scânteia, erau şefi Alexandru Ionescu (până în "78), Constantin Mitea ("78-'81), Ion Cumpănaşu ("81-'84) şi Ion Mitran ("85-"89), iar şefii Internelor şi Securităţii au fost Ion Stănescu, Nicolae Pleşiţă ("eminenţă cenuşie" de serviciu a MI, în diverse perioade, atunci când nu conducea celebra şi temuta UM 0544/CIE care vâna disidenţi şi "defectori" spre a-i lichida), Emil Bobu, Teodor Coman, George Homoştean, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad. Sub ei, Securitatea s-a simţit ca la ea acasă în Casa/redacţia Scânteii.
Varianta A. "PLANUL". Omul-cheie
Încă din titlu, se arată clar că "PLANUL" se referă la "măsuri privind aplicarea Legii nr. 23/1971 cu privire la apărarea secretului de stat, la redacţia ziarului Scânteia". Primul paragraf al documentului se referă la "desemnarea unui salariat care, pe lângă atribuţiile ce-i revin potrivit funcţiei sale, să îndeplinească sarcina evidenţei, păstrării şi manipulării informaţiilor, datelor, documentelor ce constituie secret de stat". O precizare foarte importantă spune clar: "Desemnarea acestei persoane se face cu avizul Consiliului Securităţii Statului"! Cu alte cuvinte, omul desemnat juca, vrând-nevrând, la două capete: al Securităţii şi al partidului! Asta reiese şi din o altă precizare importantă a primului paragraf care cere ca, pentru "salariatul cu atribuţii speciale", să se facă "menţiunea în acest sens în statele de salarii"! Cu alte cuvinte, pe de o parte, probabil persoana respectivă primea şi "indemnizaţia de tăcere", de "Omerta", un fel de "spor de ochi albaştri".
"Comisia specială".şi "listele"
Cel de-al doilea paragraf al PLANULUI: "înfiinţarea unei comisii dirijate de salariatul numit pentru compartimentul special". Deci o "comisie specială" dirijată de un "comisar special" care conduce un "compartiment special"! Rolul principal al "comisiei": să întocmească/stabilească trei categorii de liste: a) "lista cuprinzând datele, documentele şi informaţiile care constituie secrete de stat şi lista de documente care constituie secret de serviciu"; b) lista nominală a lucrătorilor redacţiei Scânteia care au acces la documente secrete -listele vor fi întocmite la propunerile făcute de către redactorii-şefi adjuncţi, cu aprobarea redactorului-şef; c) lista cu şefii de cabinete şi alţi lucrători ai redacţiei care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiuni legate de evidenţa, păstrarea şi manipularea documentelor secrete de stat".
Camera secretelor
Mai sus amintita comisie avea rolul, conform PLANULUI să stabilească "locurile unde se lucrează cu documente secrete". Tot "comisia" mai trebuia să coordoneze "înfiinţarea unei camere speciale, prevăzute cu dulapuri metalice în care să se păstreze toate documentele - secrete de stat" şi "înfiinţarea unei încăperi destinate arhivei documentelor secrete".
Ce mai făcea Comisia? Se ocupa de "măsuri pentru introducerea noului sistem de evidenţă a documentelor secrete", de "măsuri privind sistemul de intrare în sediul redacţiei", de măsuri privind intrarea străinilor care "vor intra prin serviciul protocol". Deci printr-un filtru special. Trebuie precizat că acest document, intitulat PLAN şi redactat la maşina de scris, în două pagini, pare o ciornă. Pe document s-a intervenit, cu stiloul şi creionul, atât pe prima, cât şi pe a doua pagină. Se pare de către un fost şef al Cadrelor. Cu adăugiri şi ştersături. Probabil că PLANUL în formă finală, pe curat, a ajuns, cu menţiunea "strict secret", la o unitate specială a Securităţii care se ocupa de Organul de presă al partidului. De Scânteia, adică.
Varianta B. "MĂSURI". Secretarul de cabinet
În fapt, este vorba de acelaşi PLAN, într-o variantă, se pare, îmbunătăţită (redactată într-o altă perioadă de timp decât prima). Un PLAN în "zece puncte". Punctele 1 şi 2 sunt demne de evidenţiat. Punctul 1 cerea: "desemnarea unui secretar de cabinet care să îndeplinească sarcina evidenţei, păstrării şi manipulării documentelor ce constituie secret de stat". Menţiunea specială a punctului 1: "Va fi numit de Ministerul de Interne"! Adică de Securitate. Ce cerea, la rândul său, punctul 2 al MĂSURILOR? "De stabilit lista nominală a tovarăşilor care au acces la documente secrete". şi acest punct avea o menţiune specială: "Lista va fi avizată de MI"! Adică tot de Securitate. Punctul 3 vorbea despre "camera secretelor", o "cameră specială" unde "să se păstreze documentele secrete", iar celelalte puncte stabileau tot felul de alte măsuri: "confecţionarea de siglii" (punctul 4), "introducerea registrului de evidenţă intrare-ieşire a documentelor secrete de stat" (punctul 6), "introducerea fişei de consultare a documentelor" (punctul 7), "introducerea condicilor de "predare-primire a documentelor"(punctele 8-9).
Angajamentele scrise, pactul cu diavolul?
Punctul 5 din "varianta B" este demn de menţionat separat pentru că prevedea "luarea de angajamente scrise tuturor celor care au acces la documente secrete, conform anexei 11 din HCM nr. 19/72". Cu o precizare extrem de importantă, care cerea expres: "Instruirea acestor tovarăşi"! Era acest angajament un pact cu diavolul, obligatoriu pentru cine dorea o funcţie anume la Scânteia?
Punctul 10 este şi el demn de menţionat separat. De ce anume? Pentru că prevedea "oprirea accesului în redacţie a persoanelor străine prin blocarea scării între etajele 5 şi 6"(din Casa Scânteii, evident). Cu alte cuvinte, redacţia devenea un fel de fortăreaţă roşie ale cărei secrete erau interzise străinilor! Kafka? Orwell? Mai degrabă aceştia erau nişte vizionari romantici, naivi. Absurdul viu era "acolo" şi "atunci", între pereţii reci şi extrem de sobri ai acelei fortăreţe numită "Casă". "Casă a Scânteii". O casă-fortăreaţă în care Securitatea era la ea acasă.

Omul secretelor
Niciunul dintre cele două documente prezentate nu personalizează, nu face referire concretă la "omul secretelor", fie că i se spunea "salariat special" sau "secretar (special) de cabinet". Era acest misterios "secretar", care îndeplinea şi funcţia de şef al "comisiei speciale", unul şi acelaşi cu şeful de cabinet al redactorului-şef? Era el şeful Cadrelor? Sau era chiar şeful protocolului? Nimeni dintre cei întrebaţi, care au apucat acele vremuri, nu ne spune exact, ci doar îşi dă cu părerea. În ce-l priveşte pe şeful protocolului Zbârlea, el ne-a mărturisit deja că nu a făcut/semnat "pactul cu diavolul". Alţi şefi de protocol l-au semnat, dar nu este obligatoriu ca ei să fi fost şi "şefii secretelor". Pe vremea celebrei "legi a secretelor", la începutul anilor "70, la Scânteia era un şef de cabinet, încă de pe vremea lui Popescu-Dumnezeu. Un şef de cabinet foarte discret, care se numea Coman. Florea Coman. Fotografia lui, la fişa de Cadre, o găsim "în uniformă". Asta nu înseamnă neapărat că el era şeful secretelor. La urma urmei, oricine ar fi fost, conform legii secretelor şi angajamentului semnat, el nu putea să divulge acest lucru. Deci numele lui nu-l vom afla, probabil, niciodată.