Scindare în Sănătate: de ce nu au fost blocate toate spitalele. Purtătorul de cuvânt al Solidarității Sanitare explică decizia

Greva generală din sănătate adâncește falia dintre marile sindicate din sistem. În timp ce Federația Sanitas a blocat spitalele și a atacat proiectul Legii Salarizării în instanță, refuzând orice dialog cu un Executiv interimar, Federația Solidaritatea Sanitară a ales să nu participe la proteste și să rămână la masa negocierilor. Purtătorul de cuvânt al organizației, Gabriel Predica, explică într-un interviu pentru „Adevărul” că o grevă împotriva unui guvern fără puteri depline nu își are rostul, dar avertizează că, dacă noile variante de lege vor afecta veniturile angajaților, sindicatul este pregătit să treacă la proteste.

Motivele pentru care Solidaritatea Sanitară a refuzat să intre în grevă. FOTO: Inquam

Greva generală din sănătate a scos la iveală divergențele dintre sindicatele de profil. Sanitas a contestat proiectul Legii Salarizării la Curtea de Apel București, invocând atât lipsa negocierilor cu Executivul, cât și imposibilitatea adoptării actului normativ de către un guvern fără puteri depline. În schimb, Federația Solidaritatea Sanitară a preferat să își exprime nemulțumirile prin intermediul rețelelor sociale, atrăgând atenția, în repetate rânduri, asupra faptului că promisiunea Guvernului de a nu reduce veniturile totale ale medicilor nu a fost onorată. 

Mai departe, deși Sanitas a declanșat atât greva de avertisment, cât și greva generală, Federația Solidaritatea Sanitară a ales să nu participe la aceste proteste, optând în schimb pentru participarea la negocierile organizate de Ministerul Muncii.

Deși ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, i-a invitat la negocieri, sindicaliștii de la Sanitas au refuzat în mod constant orice discuție cu Executivul după pronunțarea deciziei Curții de Apel, susținând că, în urma hotărârii instanței, dialogul social mai poate fi purtat doar cu Parlamentul. 

Gabriel Predica (Solidaritatea Sanitară): „Am ales calea negocierii”

Prim-vicepreședintele și purtătorul de cuvânt al Federației „Solidaritatea Sanitară”, Gabriel Predica, a explicat într-un interviu pentru „Adevărul” motivele pentru care organizația sa nu a optat, în prezent, pentru declanșarea grevei generale în sistemul sanitar, spre deosebire de Federația Sanitas. 

Predica arată că strategia sindicatului a fost de a epuiza toate căile de negociere cu Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății și partidele parlamentare.

Adevărul: Care este motivul pentru care Solidaritatea Sanitară nu a intrat până acum în grevă, alături de Sanitas?

Gabriel Predica: Noi am adoptat o strategie sindicală diferită, care a constat în a epuiza toate căile de negociere și de influențare a decidenților în ceea ce privește forma viitoarei legi a salarizării. Până în prezent, am participat la toate întâlnirile la care am fost invitați, atât la nivelul Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății, cât și cu partidele parlamentare, încercând să convingem toți factorii de decizie că proiectul apărut la sfârșitul lunii mai era profund defavorabil pentru sectorul public de sănătate. Varianta din 17 iulie a inclus, într-adevăr, câteva dintre revendicările noastre, printre care creșterea sporului de ture de la 10% la 15%, acest procent fiind, de fapt, cel prevăzut în actuala lege a salarizării. Aceasta a fost direcția noastră strategică, prin care am urmărit să obținem, în mod evident, maximum posibil în negocieri pentru membrii de sindicat și pentru cei pe care îi reprezentăm. 

Federația Sanitas consideră că nu aveți suficientă reprezentativitate, ei numărând peste 120.000 de membri din sistemul sanitar și de asistență socială, în timp ce Federația Solidaritatea Sanitară numără doar aproximativ 25.000 de membri. Cum comentați?

Conceptul de reprezentativitate sindicală nu admite grade sau comparații, deoarece este, în esență, un concept european, aplicabil tuturor structurilor asociative. În mod obișnuit, reprezentativitatea se obține atunci când o organizație sindicală îndeplinește condiția minimă de 5% membri în sectorul respectiv, iar această calitate este recunoscută printr-o procedură judiciară. Dacă am presupune că o federație ar putea fi mai reprezentativă decât alta, am face o analogie cu Parlamentul, unde partidele care trec pragul electoral au aceleași drepturi de legiferare, indiferent de procentul obținut. Prin urmare, reprezentativitatea nu conferă drepturi diferențiate, ci doar calitatea de partener în dialogul social instituționalizat, așa cum este definită de lege. Acesta este, în esență, sensul tehnic al acestui concept.

Domnul Pîslaru a declarat astăzi că va suspenda negocierile pentru actualul draft al Legii salarizării, întrucât nu s-a putut ajunge la un consens. În următoarele două săptămâni, se vor purta în continuare negocieri pentru un nou draft, care să fie votat în Parlament. Cum vedeți asta?

În prezent, încercăm să rezolvăm problemele prin negociere, iar aceste discuții se desfășoară atât la nivel tehnic, cu experți din Ministerul Muncii și din Ministerul Sănătății, cât și cu decidenții politici, pentru că aspectele tehnice sunt extrem de importante în fundamentarea oricărei soluții. În acest context, există o contradicție între afirmațiile oficialilor, potrivit cărora niciun venit din sănătate nu va scădea, și ceea ce demonstrăm noi, prin analiza tehnică a proiectului de lege, care arată că 15% dintre salariații din sector sunt expuși unui astfel de risc. Considerăm că negocierea rămâne, deocamdată, calea cea mai bună pentru a obține maximum de beneficii pentru angajații din sănătate. Totuși, dacă în urma acestor negocieri vom constata că revendicările noastre esențiale, pe care le considerăm linii roșii, nu sunt respectate nici de guvernanți, nici de Parlament, atunci vom trece la proteste, poate chiar la grevă, dar decizia de a acționa în acest sens va fi luată de organele noastre colective de conducere, conform procedurilor legale aplicabile.

Le transmiteți ceva celor de la Sanitas?

Nu pot să le transmit ceva în acest moment, deoarece toate deciziile sunt luate de organele colective de conducere ale federației. Fiecare organizație sindicală alege mijloacele pe care le consideră cele mai potrivite pentru a-și susține revendicările, iar noi am optat pentru calea negocierii. Pentru noi, declanșarea unei greve împotriva unui guvern interimar, care nu are puteri depline, nu ar duce neapărat la rezolvarea problemelor reale, întrucât revendicările noastre vizează modificarea unui proiect de lege, iar în acest caz nu poate fi vorba despre o ordonanță de urgență, ci despre un act normativ care va fi dezbătut în Parlament. 

Dacă am fi avut un guvern cu puteri depline, care ar fi ales să își asume răspunderea în Parlament pentru un astfel de proiect de lege, atunci, într-adevăr, greva ar fi fost o măsură necesară, mai ales dacă negocierile nu ar fi dus la niciun rezultat. În acel caz, protestul s-ar fi îndreptat împotriva unui guvern care avea capacitatea legală de a iniția și promova actul normativ. 

Acesta este unul dintre motivele principale pentru care nu am optat încă pentru calea grevei, deoarece am considerat că, în actualul context al unui guvern interimar, o asemenea acțiune nu ar avea efectele dorite asupra proiectului de lege în discuție. Scopul principal al viitoarei legi nu este doar acela de a preveni pierderi salariale – deși și aceasta este o linie roșie importantă – ci, în mod esențial, de a asigura, pe cât posibil, creșteri salariale pentru cât mai mulți angajați, atât în ceea ce privește salariile de bază, cât și sporurile și celelalte componente ale veniturilor. La fel cum și greva are ca obiectiv principal obținerea de majorări salariale și eliminarea riscului ca angajații să înregistreze pierderi de venit.