Interviu Mihaela Leventer, medic primar dermatolog: „Trebuie să testezi şi pe propria piele ca să vezi ce simte pacientul“
0
Pe vremuri, stagiara Mihaela Leventer visa la o carieră în chirurgie. S-a specializat şi profesează de 20 de ani în dermatologie, dar tot operaţiile pentru extirparea tumorilor cutanate i-au adus unele dintre cele mai mari satisfacţii profesionale.
Ne-am întâlnit cu medicul Mihaela Leventer într-o dimineaţă de luni cu un trafic care a „stricat" orice intenţie de punctualitate. Discuţia noastră a durat puţin peste o oră, un timp foarte preţios pentru un dermatolog care nu vrea să-şi neglijeze pacienţii, fiind şi manager de clinică.
De altfel, Mihaela Leventer şi-a luat în propriile mâini frâiele destinului său profesional încă din anul 2005, când a ieşit complet din sistemul de stat. La clinica sa, a reuşit câteva premiere la nivel naţional: primul centru de dermatochirurgie dotat cu săli de operaţie, cu laborator de histopatologie, a efectuat operaţii de chirurgie oncologică cu diagnostic la gheaţă tip Mohs, operaţii de dermatologie estetică. În prezent, conduce o echipă de şapte medici şi declară cu mândrie: „Promovăm în România proceduri medicale de avangardă".
„Weekend Adevărul": Participaţi anual la conferinţe internaţionale. Aţi observat o anume tendinţă în dermatologie?
Mihaela Leventer: Participarea mea la aceste conferinţe internaţionale are ca obiect, pe lângă upgradarea (n. r. - actualizarea) informaţiilor ştiinţifice, verificarea ofertei de piaţă în materie de tehnologie care este valabilă. Ca orice altă piaţă, cea a echipamentelor medicale oferă dispozitive foarte performante sau, pur şi simplu, comerciale. Trebuie să cunoşti foarte bine posibilităţile tehnologice, să ai o informaţie corectă din centrele de cercetare şi de la utilizatorii din lumea largă, astfel încât să alegi ce este mai bun şi nu ceea ce ţi se oferă pe principiile reclamei. Cu mulţi ani în urmă, am învăţat o lecţie foarte dură, când am cumpărat un echipament vrăjită de reclamă, fără să ştiu propriu-zis cum funcţionează, cât de eficient este.
Despre ce fel de aparat era vorba?
Era un aparat pentru implant de păr care părea că simplifică intervenţia chirurgicală. În teorie era foarte atractiv, filmul de prezentare era extrem de sugestiv şi de simplu, dar când m-am dus la curs să învăţ să-l folosesc, am constatat că medicul care trebuia să mă înveţe a folosit metoda manuală, aşa cum o ştiam şi eu. Aproape că nu s-a folosit de echipamentul pe care eu tocmai îl achiziţionasem. Am înţeles treptat că nu are calităţile pe care filmul de prezentare le susţinea, însă am fost nevoită să-l cumpăr, pentru că erau anii de început ai medicinei private şi băncile nu ne susţineau foarte mult, nu puteai să anulezi un contract. Practic, am fost nevoită să dau o căruţă de bani pe ceva lipsit de utilitate. A fost un duş rece pe care l-am simţit din plin. De atunci, şi cred că asta a fost în '97-'98, n-am mai cumpărat niciodată un aparat fără să-l văd cum lucrează şi fără să-i verific calităţile tehnice terapeutice. Greşeala de atunci m-a învăţat să fac achiziţii numai din zone foarte sigure.
Care credeţi că este tehnologia ce a revoluţionat cel mai mult domeniul dermatologiei?
În partea de dermatologie estetică, laserele s-au perfecţionat foarte mult. De exemplu, laserul fracţionat, pe care l-am descoperit la prima lui intrare pe piaţa europeană, cred că în 2005-2006. A fost o idee extraordinară să fragmenteze lumina în mănunchi de fascicule luminoase, astfel încât să nu producă o rană pe orizontală în piele, ci multiple răni verticale, de dimensiuni extrem de fine, de dimensiunea unui pixel, şi să restaurezi pielea obligând-o să formeze celule noi. Deci activând mecanismele proprii de vindecare. Această tehnologie a schimbat faţa corecturilor estetice în cicatrice (de exemplu, cicatricele de acnee nu aveau până atunci o soluţie coerentă).
Pe partea de îngrijire corporală, o altă descoperire importantă a fost cea a undelor electromagnetice, a curentului care, prin schimbarea polarităţii, încălzeşte în profunzime ţesutul şi produce o contracţie a fibrelor de colagen, aşa cum se întâmplă cu lâna introdusă în apă fierbinte, care se strânge. Pornind de la această observaţie, s-a dezvoltat o tehnologie pentru reducerea laxităţii cutanate. Beneficiază de această tehnologie persoanele cu pielea lăsată, femeia care a născut sau persoanele care au slăbit foarte mult. Tratamentul cu radiofrecvenţă oferă o redefinire a formei cutanate.
Însă echipamentele medicale au o înregistrare, echipamentele estetice au altă înregistrare. Echipamentele medicale au voie să modifice funcţia biologică celulară şi trebuie folosite de un medic care ştie să urmărească atât efectele pozitive, cât şi pe cele secundare. Echipamentele de uz estetic au efecte reduse minore şi nu ar trebui să producă niciun fel de efect advers.
Apropo de diferenţa medical-cosmetic, ne-au invadat saloanele care promit rezultate spectaculoase pe baza unor astfel de aparate...
Există un interes major al neprofesioniştilor să braconeze termenii din lumea medicală. Neprofesioniştii, adică cei care nu au dreptul să utilizeze aparatură medicală, doresc să se îmbrace în mantia aceasta a „aş putea să fac ce face lumea medicală dacă o fac fără efecte secundare". Însă puterea de lucru a unui astfel de echipament este redusă. Există numeroase astfel de situaţii, tratamentul cu lumină intens pulsată pentru epilare este unul dintre ele. De pildă, există aparate micuţe, de mână, costă câteva sute de dolari, pentru uz casnic, dar e o jucărie aparatul acela, sau există aparate cosmetice, care nu au filtre, care au două-trei programe presetate şi atât, şi există aparate medicale la care poţi să setezi parametri înţelegând trăsăturile pielii, ţinând cont de zona de piele pe care o tratezi, de culoare, de densitatea firelor de păr. În felul acesta, poţi să ai nişte rezultate remarcabile şi pe termen lung. Acelaşi lucru se aplică pentru toate tehnologiile actuale. Radiofrecvenţa există în variantă cosmetică şi în variantă medicală şi nu se compară rezultatele. Am avut de curând câteva aparate cosmetice în testare aici în clinică, iar faptul că nu am constatat un efect vizibil după un număr de şedinţe recomandat m-a făcut să returnez echipamentele respective.
Pe cine le-aţi testat?
Pe noi. Eu am fost una dintre persoanele care au testat astfel de tratamente. De fiecare dată fac şi lucrul acesta. Încerc să văd şi eu ce trăieşte pacientul. Pentru că experienţa personală este foarte-foarte importantă, mai ales în partea aceasta de estetică medicală. Cred foarte mult că o femeie medic care se ocupă de partea aceasta de estetică medicală poate să înţeleagă mai bine armonia trăsăturilor, nevoia unei paciente, subtilitatea unei modificări posttratament. Este important să testezi şi pe propria piele ca să vezi ce simte pacientul, ca să ştii să-l sfătuieşti în cunoştinţă de cauză. De exemplu, la o umplere a ridurilor, există o senzaţie de greutate în tegument care durează de la câteva ore până la o zi. Lucrul ăsta nu-l ştii dacă nu-l trăieşti personal, nu apare în manual.
Revenind la aparatele utilizate în saloane şi despre care spuneaţi că nu au efecte puternice, cum se întâmplă totuşi acele accidente cu femei arse pe faţă?
Aparatele au fost folosite de cineva insuficient calificat, care a vândut un serviciu de tip marketing, fără să înţeleagă propriu-zis pielea. Arsura se produce chiar şi cu un aparat cosmetic care nu are acţiune puternică pentru simplul fapt că lumina a fost aplicată pe un tegument bronzat sau închis la culoare. Aparatul nu are capacitatea să discearnă între pigmentul artificial, dat de lumina solară sau de autobronzant, şi cel natural, al pielii şi al firului de păr.
"Arsura se produce chiar şi cu un aparat cosmetic care nu are acţiune puternică pentru simplul fapt că lumina a fost aplicată pe un tegument bronzat sau închis la culoare."
" Aparatul nu este cheia. Cheia este specialistul şi echipa cu care trebuie să lucreze. "
„Celulita, la modul sincer, nu are tratament"
Se poate trata celulita?
Celulita, la modul sincer, nu are tratament. Celulita este o trăsătură anatomică. Rasa albă mediteraneeană, femeia din zona aceasta, are o împărţire a pachetului adipos prin nişte pereţi fibroşi care cad perpendicular pe piele şi, indiferent că sunt grase ori slabe, pereţii aceştia pot să interacţioneze şi dau denivelări în aspectul pielii. Constat că vin domnişoare la consultaţie şi îmi arată: „Am celulită!", strângându-şi carnea de pe pulpă ca să-mi dovedească acest lucru. Or, celulita trebuie s-o observi fără să strângi pielea. Ceea ce reprezintă celulita din punct de vedere estetic şi din punct de vedere medical sunt două lucruri foarte diferite. Celulita medicală înseamnă o inflamare a ţesutului adipos printr-un mecanism infecţios. Aceasta este chiar o urgenţă medicală care necesită tratament cu antibiotic. Celulita estetică este o modificare anatomică şi poate fi atenuată prin masaj, prin dietă echilibrată, prin mişcare sau prin diverse terapii locale.
Deci nici măcar cele mai performante aparate nu rezolvă problema?
Aparatele care aduc cea mai vizibilă îmbunătăţire sunt cele care combină cavitaţia de unde şoc cu radiofrecvenţa. Însă o soluţie perfectă şi definitivă nu există.
Presupun că şi interesul pentru înfrumuseţarea nechirurgicală este destul de mare...
Primesc cereri de tratamente cu fillere, cu toxină botulinică sau cu volumizere (n.r. - substanţe care măresc în volum). Îmbunătăţirile sunt considerabile şi pot crea dependenţă de plăcere.
Dependenţă de plăcerea de a se privi în oglindă după...
Numărul de pacienţi cu acest gen de solicitări a crescut foarte mult, rămânând şi fideli. Am pacienţi care vin de 12-15 ani. Observ, totuşi, că s-a schimbat cumva profilul celor care doresc astfel de tratamente. Au apărut şi bărbaţii care-şi doresc şi am un segment de doamne foarte serioase, care au depăşit vârsta de 50 de ani.
Care este cea mai în vârstă astfel de pacientă?
83 de ani. O doamnă de origine română, dar care trăia în străinătate.
Şi ce a solicitat?
A solicitat o intervenţie chirurgicală de lifting. Arăta foarte bine şi avea o bună stare de sănătate. Colegul meu a operat-o şi operaţia a fost o reuşită. Imediat după operaţie mi-a mărturisit şi vârsta, pe care dacă mi-ar fi spus-o înainte, poate că aş fi considerat-o o cerinţă frivolă.
În ce alte situaţii vi s-ar părea frivolă o astfel de cerere?
Sub 18 ani şi, în general, la vârste foarte tinere, când se fac prea multe proceduri şi nejustificat. De-abia după 40-50 de ani sunt justificate.
Dar ce se cere aşa devreme, sub 18 ani?
Buze, modificări ale fizionomiei. Hai să spunem că dacă ai nasul mare, asta îţi poate crea o problemă. Dar dacă vrei obrajii mai rotunzi şi ai doar 18 ani sau dacă nu vrei să te încrunţi deloc pentru că eşti perfecţionist, deja mi se pare o problemă. Să ştiţi că am avut discuţia aceasta şi am chemat părinţii, care mi-au zis: „Fetiţa noastră este perfecţionistă şi noi o încurajăm să fie aşa".
Caracterizaţi-vă, într-un cuvânt, ca profesionist, vă rog.
Seriozitate.
Şi ca om.
Onestitate.
„În spital trebuie să te descurci ca în război, cu ce ai la dispoziţie"
Şi tehnica de chirurgie Mohs este un mare pas înainte...
Am realizat peste 400 de intervenţii prin tehnica Mohs. De exemplu, la Haga, unde există o mare clinică de chirurgie Mohs, omologarea se obţine după 400 de cazuri dovedite. Noi avem aceste 400 de cazuri dovedite şi ne putem omologa internaţional. Dar, într-un fel, omologarea am primit-o. Sunt invitată în mod constant să particip la toate workshop-urile de chirurgie Mohs desfăşurate sub egida Academiei Europene de Dermatologie.
Cum era pe vremuri, când lucraţi la Spitalul Colentina, când nu erau atâtea aparate? Ce presupunea munca de dermatolog?
Fac în continuare şi munca aceea. Însă activitatea într-un spital de stat te pune în faţa unor situaţii dificile, în care trebuie să manageriezi cu mijloace puţine, cu puţine medicamente, cu puţine feluri de pansamente sau de substanţe pe care să le utilizezi şi să rezolvi o cazuistică dificilă. Eşti obligat să-ţi pui mintea la contribuţie şi, din puţinul pe care îl ai la îndemână, să serveşti pacientul. Mi se pare mult mai uşoară activitatea în sistem privat, pentru că aici am dreptul să utilizez ce consider eu că este mai bun, pentru că am această opţiune. În spital trebuie să te descurci ca în război, cu ce ai la dispoziţie. Este remarcabil că medicii români reuşesc să managerieze astfel de probleme în situaţii de criză. În perioada în care eu am lucrat în spital, duceam de la cabinet mănuşi, fire de sutură, am donat spitalului lamă pentru microtom ca să se poate lucra piesele de histopatologie. Erau investiţii mici, totuşi, era inexplicabil că spitalul nu-şi permitea să le cumpere.
Povestiţi-ne, vă rog, nişte cazuri care v-au impresionat.
Cele mai impresionante cazuri rămân cele ale pacienţilor cu cancere cutanate. Văd în fiecare zi două-trei cazuri de acestea. Unele persoane au fost tratate de două-trei ori, tratamentul fiind insuficient sau incorect. Chiar vineri (n.r. - interviul a fost luat luni, 16 iulie) am văzut o fetiţă de 17 ani, operată undeva în provincie, cu un diagnostic de cancer cutanat, ce are tratament dacă tumora este eliminată integral. Pentru asta trebuie să ai posibilitatea să verifici cât de extinsă este tumora în ţesut. Lucrul acesta se poate face, noi facem lucrul acesta în clinică, sunt şapte-opt ani de când am introdus genul acesta de chirurgie. Or, faptul că aceşti pacienţi nu sunt informaţi, ca să aleagă în deplină cunoştinţă de cauză, sau faptul că nu-şi permit, arată că avem nişte servicii medicale care nu sunt bine standardizate. Un alt caz este cel al unei alte fetiţe, operată de un chirurg ortoped pentru o aşa-zisă bubă de pe piele, într-o zonă în care n-a ştiut că există un nerv important (nervul 11, accesor), care inervează muşchiul ridicător al mâinii. În zona gâtului a operat. A secţionat nervul respectiv, iar copilul a rămas cu o impotenţă funcţională, cu imposibilitatea de a-şi ridica braţul. Deci este un infirm pentru toată viaţa, pentru că într-o procedură de piele, a intervenit un specialist care nu avea nicio competenţă pe piele. În partea de estetică, observ acelaşi lucru. Aici braconajul este şi mai mare. Observ că există stomatologi care fac umplere de riduri în pielea din jurul gurii.
"Un spital ar trebui să alerge după medicul care are notorietate şi rezultate foarte bune. Spitalul românesc nu este interesat de genul acesta de personaj.''
CV
- Lucrează pe cont propriu din 2000
- Numele: Mihaela Violeta Leventer
- Studiile şi cariera:
- A absolvit Facultatea de Medicină la Cluj-Napoca
- A lucrat 15 ani la Spitalul Colentina din Bucureşti
- Este fondatoarea Societăţii Române de Medicină Estetică şi Dermatologie Cosmetică şi Chirurgicală
- Este membru al Academiei Europene de Dermatovenerologie, al Academiei Americane de Dermatologie
- Face parte din boardul Societăţii Internaţionale de Chirurgie Dermatologică
- În 2007 a obţinut titlul de doctor în medicină
- În prezent, profesează şi manageriază Clinica Dermastyle din Bucureşti
- Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
