Orașul unde toți locuitorii trăiesc sub același acoperiș
0Ascuns între munți și nori, pe țărmul sudic al Alaskăi, se află Whittier, un orășel cu doar 263 de locuitori, unic în lume printr-un detaliu surprinzător: întreaga sa populație trăiește, lucrează și socializează în aceeași clădire.
Clădirea Begich Towers, o construcție de 14 etaje ridicată în perioada Războiului Rece, găzduiește astăzi nu doar apartamente, ci și un magazin alimentar, un oficiu poștal, o clinică medicală, o biserică și chiar secția de poliție.
O comunitate sub același acoperiș
Pentru locuitorii din Whittier, viața în interiorul acestei clădiri multifuncționale este o combinație de izolare și apropiere. Spațiile comune încurajează interacțiunea, iar evenimentele de cartier – de la grătare la sărbători locale – mențin o atmosferă de comunitate strânsă.
Practicitatea acestei organizări este evidentă. Într-un climat subarctic, unde ninsorile și vânturile puternice pot bloca accesul în afara clădirii săptămâni întregi, faptul că toate serviciile esențiale se află la câțiva pași distanță este mai mult decât un confort – este o necesitate.
Un trecut strategic
Povestea Whittierului începe mult înainte de apariția Begich Towers. Zona era folosită de nativii Chugach ca punct de trecere între Prince William Sound și interiorul Alaskăi, o rută naturală esențială pentru comerț.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata americană a descoperit potențialul strategic al locului. Înconjurat de munți și acoperit frecvent de nori, Whittier era un port ideal – aproape invizibil din aer – pentru operațiunile militare.
Construcția Căii Ferate Federale în 1943 a consolidat importanța orașului, transformându-l într-un nod logistic pentru transportul de trupe și materiale.
Două clădiri au rămas simboluri ale acelei epoci: Buckner Building, astăzi abandonată, cândva numită „un oraș sub un singur acoperiș”, și Begich Towers, actualul centru al vieții comunitare.
Cutremurul care a schimbat totul
În 1964, Whittier a fost lovit de cutremurul de Vinerea Mare, cel mai puternic seism din istoria Americii de Nord. Urmat de tsunamiuri devastatoare, acesta a distrus mare parte din oraș.
În ciuda pagubelor, comunitatea s-a refăcut. Cinci ani mai târziu, în 1969, Whittier a fost încorporat oficial ca oraș civil, lăsând în urmă statutul său militar.
Între munți și mare
Așezat la capătul Passage Canal, Whittier oferă priveliști spectaculoase asupra Munților Chugach și ale apelor din Prince William Sound. Zona face parte din Pădurea Națională Chugach, a doua ca mărime din Statele Unite, populată de vidre de mare, foci și balene cu cocoașă.
Cu o medie anuală de aproape 5.000 de milimetri de precipitații, orașul este unul dintre cele mai umede locuri din SUA. Iernile sunt reci, dar blânde datorită oceanului, iar verile răcoroase atrag turiști pasionați de drumeții, caiac și observarea faunei sălbatice.
Tunelul spre lume
Accesul în Whittier se face prin Tunelul Memorial Anton Anderson, o realizare inginerească de 4 kilometri care leagă orașul de restul Alaskăi. Tunelul, cu o singură bandă, este cel mai lung tunel rutier din America de Nord și alternează traficul de trenuri și automobile după un program strict.
Deschis traficului auto în anul 2000, el a transformat complet accesibilitatea localității, atrăgând anual peste 700.000 de vizitatori. Astăzi, Whittier este un punct de plecare important pentru croazierele din Prince William Sound și un port esențial pentru pescuit și transport comercial.
Izolare și apartenență
Pentru localnici, Whittier este mai mult decât o curiozitate arhitecturală – este un mod de viață. În Begich Towers, vecinii își împart nu doar acoperișul, ci și o identitate comună, într-un loc unde granițele dintre intimitate și comunitate se estompează.
De la portul nativ de odinioară, la baza militară strategică și până la orașul modern de astăzi, Whittier rămâne o poveste despre reziliență, adaptare și solidaritate – un microcosmos al spiritului din Alaska.
Se încarcă comentariile...
