Dosarul "Z": manualul "scânteistului cu ochi albaştri"

de partid). Aceasta a fost pusă în practică şi la ziarul Scânteia, organul de presă al CC al PCR. O dovedeşte un "proces-verbal" despre "relaţiile cu străinii la redacţia ziarului

de partid). Aceasta a fost pusă în practică şi la ziarul Scânteia, organul de presă al CC al PCR. O dovedeşte un "proces-verbal" despre "relaţiile cu străinii la redacţia ziarului
Scânteia
".
Documentul este un adevărat manual de "presă cu ochi albaştri", care a fost întocmit, în mai 1977, de doi ofiţeri ai UM 0625 - Direcţia a lll-a, Contraspionaj, din DSS. Cel vizat direct de temuta direcţie a Securităţii era un personaj destul de important, Petre Zbârlea, nimeni altul decât fostul şef al protocolului din Scânteia. Indirect erau vizaţi însă toţi ziariştii de la Scânteia şi, bineînţeles, toţi ziariştii români care, prin acel semnal, trebuiau să înţeleagă "cine-i şeful". În anii "70-'80, Securitatea, fireşte.
Securitatea şi presa
"În termen de 24 de ore după terminarea audienţei sau vizitei, persoana care a participat la întrevedere este obligată să întocmească o notă de convorbire. În 75 de cazuri, aceste note nu au fost întocmite, încălcându-se astfel prevederile legale (...) Chiar şi în cele 36 de situaţii în care au fost întocmite note de convorbiri, acestea sunt superficiale, nefiind redactate potrivit cerinţelor actelor normative în vigoare, în sensul că: nu rezultă locul sau împrejurarea care a ocazionat discuţia; din iniţiativa cui; conţinutul fidel al discuţiei şi durata; şi dacă nota a fost prezentată conducătorului organizaţiei socialiste respective"! Aceste adevărate "porunci cu ochi albaştri" nu au fost extrase nici din vreun manual al Securităţii, nici din vreun ordin/raport al vreunui comandant către subordonaţii din vreo unitate "top secret" a DSS, nici din vreun dosar al fostei Securităţi pe care serviciile secrete l-au dat sau nu l-au dat CNSAS! Nu. Pur şi simplu, documentul a fost găsit de noi în arhiva de cadre a Scânteii! Într-un dosar special de cadre. Mai precis, un dosar de anchetă de cadre, după cum se va vedea, o poliţie politică explicită, evidentă, în toată puterea cuvântului. Este primul (şi se pare singurul) dosar din arhivele Scânteia în care implicarea Securităţii într-o redacţie comunistă de rang înalt apare "la vedere", cu nume şi fapte.
Un avertisment sau un tur de forţă al Securităţii?
Aşadar, "dosarul Z". În primul rând, de ce "Z"? Pentru că, pur şi simplu, "Z" este singurul semn, singura literă de pe coperţile unui dosar atipic (din altă categorie decât cele personale) găsit în arhiva Scânteii. Dincolo de coperţi, se vede clar că "Z" vine de la Zbârlea, Petre Zbârlea, numele care apare ca un laitmotiv în acest dosar. Ce conţine acest dosar atipic? Un proces-verbal MI/UM 0625, clasificat "secret de serviciu", mai multe documente cu titulatura "notă" şi "notă informativă", o foarte lungă "notă explicativă" olografă (20 de pagini), scrisă de "acuzatul" Zbârlea, o "completare la nota explicativă", redactată de acelaşi Zbârlea. şi şapte tabele. Tabele cu "obiecte (n.r. - mărunţişuri, unele de tot râsul) distribuite delegaţilor redacţiei pentru a fi oferite în străinătate" sau cu "obiecte distribuite pentru a fi oferite oaspeţilor din străinătate sosiţi în redacţie". Pe aceste tabele apar şi numele unor ziarişti de marcă, pe care afirmaţiile/acuzaţiile din raportul/proces-verbal al Securităţii îi vizează, prin ricoşeu, fără însă a-i acuza explicit. Care este de fapt obiectul anchetei Securităţii în cazul Zbârlea, adică obiectul "dosarului Z"? Aşa cum se arată încă de la începutul documentului "top secret" găsit de noi, "în perioada 07-12 mai a.c. (n.r. - 1977), colonel Bara Traian şi maior Athanasiu Alexandru, din Ministerul de Interne, au efectuat un control de fond asupra modului cum este organizată şi se desfăşoară activitatea de relaţii cu străinii, potrivit cerinţelor Legii nr.23/1971(n.r. - faimoasa Lege a secretului de stat, adică
Legea omertei cu ochi albaştri
) şi H.C.M nr.18/1972 (n.r. - la fel de faimoasa HCM privind relaţiile cu străinii, un fel de
Lege a Cortinei de fier
)". Pe scurt, cei doi ofiţeri de contraspionaj ai Securităţii îi reproşează în mod direct lui Zbârlea (şi, indirect, conducerii Scânteii) că au fost călcate în picioare cele două "legi de taină" ale Securităţii: Legea privind respectarea secretului de stat şi HCM-ul privind relaţiile cu străinii. "Conform art.15 din HCM nr 18/'72, participarea la acţiunile protocolare organizate de străini se realizează numai cu aprobarea conducătorului organizaţiei socialiste, după ce în prealabil s-a obţinut acordul Ministerului de Externe în legătură cu nivelul şi numărul persoanelor care urmează să ia parte. (...) Din datele de evidenţă existente la organele de protocol rezultă că, în 105 cazuri, nu s-a obţinut aprobarea prealabilă a tovarăşului redactor-şef (n.r. - se înţelege că acesta, oricare ar fi fost numele lui, avea prin fişa postului
fir roşu
cu Securitatea) pentru a intra în contact cu străinii. (...) Controlul a constatat că la întrevederile cu străinii nu participă reprezentantul organului de protocol ori altă persoană desemnată de conducerea redacţiei, aşa cum prevede art. 10 din HCM nr 18/'72 şi pentru care să existe acordul MI. (...) Din evidenţele existente la organul de protocol (n.r. - Zbârlea), nu rezultă dacă s-au obţinut aprobările de rigoare de la conducătorul organizaţiei socialiste şi nu a existat practica de a se cere acordul MAE pentru asemenea acţiuni, informările prezentate conducerii redacţiei de către participanţii la asemenea acţiuni sunt nesemnificative în ceea ce priveşte conţinutul lor. (...) Organul de protocol (n.r. - adică Zbârlea) nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu nici pe linia ţinerii unei evidenţe a cadourilor oferite de străini lucrătorilor redacţiei (...) Un alt aspect este acela cu privire la faptul că atât Zbârlea Petre, cât şi ceilaţi angajaţi desemnaţi să exercite şi atribuţii de protocol nu au acordul aşa cum prevede articolul 8 din HCM nr 18/1972". Ce prevedea acest art. 8? Prevedea că "angajarea, numirea sau desemnarea salariaţilor care vor exercita atribuţiuni de protocol se fac cu acordul Consiliului Securităţii statului"!

Un dosar-şcoală pentru CNSAS
Concluziile anchetei de securitate făcute la Scânteia, în anul de graţie 1977, au fost două şi foarte clare: "1. Schimbarea lui Zbârlea Petre din munca de protocol cu un tovarăş corespunzător" şi "2. Prin grija conducerii redacţiei ziarului Scânteia să fie din nou prelucrate actele normative privind modul de stabilire a relaţiilor cu străinii". Aşadar, pe lângă corecţia dată lui Zbârlea, din dosarul "Z", reiese clar că toţi ziariştii care intrau sub incidenţa Legii secretului de stat, pe linie de "protocol" sau de "documente secrete"(şi care se găsesc, cu nume şi angajamente, în arhiva Scânteia, într-un dosar special pe care noi l-am numit "dosarul albastru", după culoarea coperţilor), erau obligaţi, pentru a-şi îndeplini atribuţiunile, să primească binecuvântarea Securităţii. Binecuvântare pe care unii, dacă au curiozitatea, o vor găsi la CNSAS sau la noi, în "dosarul albastru", despre care încă nu am vorbit. Evident că şi Petre Zbârlea, dacă ar avea curiozitatea, ar avea ce să găsească în arhiva fostei Securităţi. Chiar şi dacă ar fi să discutăm doar despre primul şi cel mai important document al dosarului "Z", prezentat de noi, document clasificat "secret de serviciu, exemplarul 1" (şi semnat de ofiţerii de contraspionaj A. şi B.). Document care, cu siguranţă, a ajuns şi la Securitate în cel puţin două-trei dosare: dosarul de problemă "Presa", dosarul de urmărire al lui Zbârlea (DUI Zbârlea) şi, posibil, unul sau mai multe dosare de reţea care l-ar fi putut viza direct sau indirect pe Zbârlea. În ce-i priveşte pe cei de la CNSAS, cel puţin în privinţa dosarului de problemă "Presa", pe care-l au în lucru, ar avea ce învăţa din dosarul "Zbârlea".