Cum faci faţă unui diagnostic dur
0Ai încercat mereu să ai un stil de viaţă sănătos. Te-ai informat, ai respectat recomandările medicului, dar într-o zi ai auzit exact ce e mai de temut: „Ai o afecţiune cronică!”.
Fie că este vorba de cancer, fie că este o cu totul altă afecţiune cu un prognostic la fel de grav, eşti conştient că viaţa ta nu va mai fi la fel. Numai tratamentul îţi va schimba întregul stil de viaţă.
Probabil că o să fie nevoie să te internezi în perioade în care ai fi dorit să-ţi petreci timpul în familie. Apoi vor apărea simptomele, ce te vor împiedica să faci ceea ce până atunci făceai cu uşurinţă.
Nu mai există pretextul „nu e timp”
Primul pas este să priveşti totul cu sinceritate şi cu minte de matematician. Doctorul apreciază că în jumătate din timp vei simţi un disconfort aşa mare încât nu vei mai putea ieşi din casă? Calculează-ţi timpul astfel încât să profiţi până la ultimul minut de cealaltă jumătate de perioadă, în care te vei simţi bine.
Tratamentul funcţionează şi te simţi absolut normal? Ieşi la iarbă verde ori mergi la munte. Acum nu ar mai trebui să existe pretexte cum ar fi lipsa timpului. În această situaţie, şi un pic de egoism ajută. Încearcă să petreci timpul liber cu persoane la care chiar ţii şi care te pot susţine necondiţionat.
Dai vestea familiei?
Nu este o regulă: îi spun cuiva sau mai păstrez pentru mine o perioadă. S-ar putea să te ajute dacă împărtăşeşti cuiva diagnosticul aflat. Nu te va ajuta dacă persoana respectivă este o fire mai „prăpăstioasă”. Ştii că partenerul de viaţă sau părinţii sunt mai negativişti şi că te vor încărca şi mai mult cu frământările lor? Împacă-te tu cu ideea prima dată şi apoi spune-le vestea.
Se încarcă comentariile...
