Când este necesar testul de pH esofagian

În unele cazuri, metodele clasice de diagnostic al bolii de reflux gastroesofagian nu sunt concludente. În astfel de condiţii, medicii pot recomanda testul de monitorizare a pH-ului esofagian pentru determinarea nivelului de aciditate şi pentru a stabili factorii declanşatori.

Metodele clinice şi endoscopia digestivă superioară, principalele metode de investigaţie pentru a pune diagnosticul de reflux gastroesofagian, nu sunt eficiente în toate situaţiile. Pe locul al doilea în topul testelor pentru depistarea bolii de reflux, precum şi a stadiului său, este pH-ul esofagian. Potrivit specialiştilor, această analiză este utilă mai ales în cazurile în care afecţiunea nu se manifestă prin simptomele specifice, cum sunt arsurile şi durerile în capul pieptului, ci prin tuse cronică şi printr-o formă de astm.

Poate dura 24 de ore

Investigaţia se realizează prin introducerea unui cateter subţire şi flexibil, „tratat" cu un anestezic uşor, printr-o nară a pacientului, până la nivelul esofagului. Cateterul este prevăzut la capătul dinspre interiorul esofagului cu un senzor care monitorizează nivelul de aciditate. El trebuie poziţionat de medic deasupra sfincterului esofagian, cel care face legătura dintre esofag şi stomac. Acesta este un muşchi care, în cazul persoanelor sănătoase, nu se deschide decât atunci când înghit hrana şi permite trecerea conţinutului tubului digestiv într-o singură direcţie: de sus în jos.

În cazul persoanelor care suferă de reflux gastroesofagian, acest muşchi funcţionează defectuos şi se deschide şi atunci când nu este cazul, lăsând acidul din stomac să treacă în esofag. Cateterul este conectat la un dispozitiv care înregistrează rezultatele obţinute de senzor de-a lungul unui interval de timp stabilit de medic sau în sistem Holter, pe o durată de 24 de ore. Un episod de reflux gastroesofagian este depistat de senzor atunci când pH-ul de la acest nivel scade sub 4. De asemenea, dispozitivul înregistrează numărul acestor episoade, durata lor şi porţiunea de esofag până unde ajunge acidul din stomac.

Permite reluarea imediată a activităţilor zilnice

Pe durata testării, pacientul îşi poate desfăşura activităţile obişnuite. El poate mânca, poate lucra şi poate dormi. Chiar dacă există un oarecare disconfort pe durata purtării cateterului, aceste activităţi nu sunt afectate într-o măsură prea mare. De altfel, medicii chiar îşi încurajează pacienţii să mănânce alimentele pe care le consumă în mod obişnuit, pentru a putea determina care dintre acestea fac să crească aciditatea de la nivelul esofagului.

În unele ţări, determinarea pH-ului esofagian se poate face cu ajutorul unor capsule (BRAVO sau OMOM), pe care pacientul le înghite şi care rămân între 24 şi 48 de ore în esofag.

Specialistul nostru

Prof. dr. Carol Stanciu
medic primar gastroenterolog

Testul de pH esofagian se realizează numai în cazul bolnavilor cu reflux gastroesofagian ale căror simptome nu cedează în urma tratamentului medicamentos clasic. Cu câţiva ani în urmă, această investigaţie era metoda de aur pentru depistarea bolii de reflux. Însă, în prezent, regula de aur este metoda clinică. Adică persoanelor care suferă de pirozis, arsuri restrosternale, li se administrează un tratament de probă, timp de şapte zile, cu inhibitoare ale pompei de protoni. Dacă simptomele nu cedează la această terapie, se face testul de pH esofagian, care presupune purtarea unui senzor introdus prin nas timp de 24 de ore.