Avortul - între libertatea femeii şi drepturile fiinţei nenăscute

Cazul Roe - dreptul la avort, câştigat prin ConstituţiePână în secolul al XVII-lea, legile din Europa nu incriminau avortul. Abia în 1803 a apărut în Anglia prima lege care considera avortul

Cazul Roe - dreptul la avort, câştigat prin Constituţie
Până în secolul al XVII-lea, legile din Europa nu incriminau avortul. Abia în 1803 a apărut în Anglia prima lege care considera avortul o crimă. Avorturile ilegale făceau mii de victime în rândul femeilor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în România. Celebrul Decret 779/1967, care interzicea avortul, a produs un număr impresionant de victime. Peste 86% din decesele din timpul sarcinii şi naşterii se datorau avorturilor ilegale.
Legalizarea avortului în Statele Unite ale Americii a fost urmare a cazului Roe vs Wade. Jane Roe (pe numele ei real Norma McCorvey), o femeie nemăritată din Dallas a solicitat unui medic o întrerupere de sarcină în 1970. La acea dată, avortul era ilegal în SUA, dar Jane Roe a reclamat neconstituţionalitatea legii. Ea a adus ca argument faptul că rămăsese însărcinată în urma unui viol, lucru pe care l-a negat ulterior. Curtea Supremă de Justiţie a SUA a decis că, în virtutea dreptului la intimitate, ar trebui să se permită femeilor să facă întrerupere de sarcină dacă îşi doresc acest lucru.
Viabilitatea fătului reprezintă momentul în care fătul poate supravieţui în afara uterului matern, chiar susţinut artificial, ceea ce devine posibil la aproximativ 24-28 de săptămâni de viaţă intrauterină. Progresele ştiinţei au făcut posibilă însă şi supravieţuirea feţilor de la 18 săptămâni, ceea ce a declanşat o altă dispută etică. Cea mai dificilă problemă este stabilirea momentului în care fătul devine o persoană, cu drept de viaţă şi protecţie legală.
Când începe viaţa?
Geneticienii susţin că viaţa începe în momentul fecundaţiei, iar un embrion nu se deosebeşte de un copil. Embriologii arată că doar un organism autonom, adică un făt mai mare de şase luni, poate fi persoană, iar viaţa devine intangibilă doar după naştere.
În prezent nu există un criteriu universal pentru a defini începutul şi sfârşitul vieţii. Dacă moartea înseamnă încetarea bătăilor inimii, atunci viaţa ar putea fi definită prin începerea activităţii cardiace, iar inima fătului se formează în a optsprezecea zi de evoluţie intrauterină. Dacă se acceptă criteriul morţii cerebrale, înseamnă că debutul activităţii creierului fetal (40-43 zile de viaţă intrauterină) ar putea marca începutul vieţii. Dacă acceptăm aceste două criterii de definire a momentului când începe viaţa, avortul, din punct de vedere medical şi legal, poate fi considerat o crimă.
Există opinii care susţin că fătul are viaţa lui personală, este fiinţă omenească autonomă, trăind şi dezvoltându-se în dependenţă de organismul matern. Aceste afirmaţii vin în sprijinul ideii că întreruperea sarcinii nu poate fi un drept al femeii.
Bisericile condamnă crima
Din punct de vedere religios, avortul este o crimă. Biserica s-a opus întotdeauna avortului, dar ideea despre ceea ce poate fi considerat avort a suferit modificări de-a lungul timpului. Tomas D`Aquino susţinea că Dumnezeu însufleţeşte fătul la 40 zile dacă este băiat şi la 80 zile dacă este fată. Uciderea unui făt mai tânăr de 40 zile nu era considerată o crimă, iar uciderea unui făt mai mic de 80 zile era un păcat numai dacă acesta era de sex masculin.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, catolicii au combătut avorturile şi au susţinut că fiinţa începe să existe din momentul concepţiei. Excepţie făceau cazurile de sarcină extrauterină sau cazurile de cancer, când uterul trebuie scos pentru salvarea mamei. În ambele cazuri, doctrina dublului efect permitea medicilor să salveze mama în detrimentul fătului. De cealaltă parte, susţinătorii avortului aduc drept principal argument dreptul femeii de a dispune de trupul său. Ei declară că fătul nu poate fi considerat persoană, deoarece nu are viaţă proprie, iar embrionul nu este altceva decât o bucată de carne a cărei expulzare din corpul mamei este o problemă personală, şi nu una morală sau legală. Dacă feţii sunt persoane cu drept la viaţă, pe seama mamelor, înseamnă că femeile nu devin altceva decât sclavele reproducerii biologice.
Nici în prezent cadrul moral al avortului nu este clarificat. Din această controversă, un aspect se conturează: responsabilitatea pe care o au toate părţile implicate în această dezbatere. (Dr. Beatrice Ioan, Dr. Cristina Gavrilovici, Iaşi)