Insula de căldură urbană, fenomenul care explică de ce Capitala concurează polul caniculei în privința zilelor încinse

În ultimii ani, tot mai multe cercetări au încercat să evalueze și să explice temperaturile ridicate din Capitală în timpul verii. Unele studii s-au concentrat pe fenomenul „insulei de căldură urbană”, ale cărui efecte sunt tot mai vizibile, potrivit specialiștilor.

Soarele încălzește mai intens Bucureștiul față de împrejurimi. Foto: Freepik.com

Câmpia Bărăganului deține recordul celor mai fierbinți zile de vară din România din ultimul secol, însă Capitala a fost numită o „insulă de căldură”, unde temperaturile maxime s-au apropiat adesea de cele ale „polului caniculei”.

De ce se încălzește Câmpia Bărăganului

Specialiștii explică fenomenul zilelor caniculare, specifice regiunilor de câmpie, prin faptul că mișcarea aerului și încălzirea solară generează aici condiții favorabile supraîncălzirii aerului.

„De obicei, deplasarea peste teritoriul țării a aerului cald tropical din sud sau a aerului continental din est favorizează ridicarea temperaturii aerului la valori în jur de 40 de grade Celsius”, explicau specialiștii în revista Știință și Tehnică în anii ’80.

Cea mai ridicată temperatură din istoria recentă a României a fost înregistrată la 10 august 1951, când, la o fostă stație meteorologică de la Ion Sion (județul Brăila), din Câmpia Bărăganului de nord, temperatura maximă a ajuns la 44,5 grade Celsius. Și în alte zone ale Câmpiei Bărăganului s-au înregistrat atunci temperaturi apropiate.

În zona sudică de câmpie a României, orașul Calafat deține un alt record de temperaturi ridicate: în 2007, aici s-au înregistrat 44,3 grade Celsius. La Giurgiu, în 2012, s-au atins 43,5 grade Celsius, iar la Strehaia, în 1946, s-au înregistrat, de asemenea, 43,5 grade Celsius. Timpul senin și secetos a favorizat încălzirea aerului în aceste regiuni.

Capitala, o insulă urbană de căldură

În Capitală, cea mai mare temperatură din ultimul secol a fost înregistrată la 5 iulie 2000, când s-au atins 42,2 grade Celsius. Dintre cele mai fierbinți 20 de zile din istoria Capitalei, mai mult de jumătate au fost consemnate după anul 2000, iar un sfert dintre acestea în anii 2023 și 2024, potrivit statisticilor stațiilor meteo din București.

Una dintre explicațiile specialiștilor pentru temperaturile ridicate din Capitală în timpul verii este fenomenul „insulei de căldură urbană” (ICU), care înseamnă că în orașe temperatura aerului (și mai ales a suprafeței) este semnificativ mai ridicată decât în zonele rurale înconjurătoare.

„Insula de căldură urbană” (ICU) este termenul asociat diferenței termice dintre un oraș și zona rurală din vecinătate. De obicei, fenomenul ICU provoacă efecte precum stres de mediu, disconfort pentru populație și costuri suplimentare cu energia pentru răcirea clădirilor. Temperaturile urbane pot fi mai ridicate decât cele din zonele rurale în orice anotimp, însă impactul cel mai pronunțat se înregistrează vara, când ICU amplifică încălzirea naturală a atmosferei și poate avea consecințe dramatice pentru viața populației urbane. În nopțile senine și liniștite, temperatura instantanee din zonele urbane dens construite poate fi cu 5–10 grade mai mare decât în zonele rurale apropiate”, arătau Sorin Cheval și Alexandru Dumitrescu, în cercetarea „Insula urbană de căldură la suprafață, pe timp de vară, a Bucureștiului (România), determinată din imagini MODIS”.

Oamenii de știință au menționat că, în orașele mari, clădirile, asfaltul, betonul și alte suprafețe artificiale absorb și păstrează mai multă căldură decât pământul și vegetația.

Acestora li se adaugă sursele suplimentare de căldură, cum ar fi mașinile și zonele industriale, care influențează creșterea temperaturilor, precum și circulația mai redusă a curenților de aer. În plus, în timpul nopții, orașul eliberează treptat căldura acumulată peste zi.

„Zonele urbane generează perturbări majore în climatul natural de fundal, modificând valorile multor variabile meteorologice, precum temperatura, umiditatea și vântul. Repartizarea modificată a bilanțului energetic urban, aportul de căldură provenit de la suprafețele construite și căldura de origine antropică duc la schimbări majore de temperatură în interiorul orașelor”, arată autorii studiului din 2015, cercetători la Administrația Națională de Meteorologie.

Potrivit cercetării, orașul București, cu o populație de circa două milioane de locuitori și o suprafață de aproximativ 240 de kilometri pătrați, a înregistrat temperaturi mai ridicate cu câteva grade decât în zonele din împrejurimi, datorită acestui fenomen.

„Mai multe studii au documentat fenomenul ‘insula de căldură urbană din București’ (ICU) pe baza datelor de la sol sau de teledetecție. Utilizând măsurători ale temperaturii aerului la nivelul solului în câteva puncte reprezentative, Tumanov și colaboratorii săi au arătat că intensitatea maximă a ICU în perioada mai–decembrie 2004 a fost de aproximativ 4 grade Celsius. În timpul valului de căldură din iulie 2007, Zoran și colaboratorii săi au analizat imagini satelitare din diverse surse și au găsit o diferență de 1–6 grade Celsius între mediile lunare ale temperaturii suprafeței terestre din perimetrul urban și zonele rurale din jurul Bucureștiului”, arată autorii studiului.

Efectele Insulei Urbane de Căldură

Insula de căldură urbană (ICU) face ca orașul să fie mai cald decât împrejurimile sale, accentuează canicula și valurile de căldură, crește consumul de energie pentru răcirea clădirilor, produce disconfort, îmbolnăviri și este asociată cu un aer mai poluat, arată Florinela Ardelean într-o cercetare referitoare la insula de căldură urbană, cu titlul „Variații temporale și spațiale ale efectului insulei de căldură urbană. Studiu de caz pentru municipiul București” (2019).

„Sub efectul încălzirii globale și al fenomenului de insulă de căldură urbană, marile orașe ar putea înregistra o creștere suplimentară a temperaturii de 7 sau chiar 8 grade Celsius până în 2100. Aproximativ 5 grade Celsius ar fi atribuite încălzirii globale, iar restul ar proveni de la fenomenul Insulei de Căldură Urbană”, arată cercetătoarea în studiul publicat în „Revista Română de Inginerie Civilă”.

Potrivit cercetătoarei, zonele urbane tind să fie mai uscate decât cele rurale, din cauza lipsei spațiului verde, existenței suprafețelor impermeabile și a sistemelor de drenaj urban care elimină rapid apa din aceste zone.

„Diferența dintre temperaturile urbane și cele rurale, măsurate în același moment, depinde de densitatea populației, de modul de amenajare a teritoriului construit și, în general, de amploarea și diversitatea activităților antropice”, mai arată studiul