Şomer, după 36 de ani de muncă în Electro

Şomer, după 36 de ani de muncă în Electro

Ilie Ion este unul dintre cei 400 de angajaţi disponibilizaţi în această vară de la cea mai mare uzină din Craiova

Bărbatul, strungar de meserie până acum zece zile la Electroputere,  povesteşte că a fost anunţat de unul dintre şefi că va rămâne fără loc de muncă, de la data de 4 august. Ajuns şomer, Ilie Ion se gândeşte de unde să facă rost de bani pentru a-şi plăti ratele la bancă. „La 56 de ani, cine mă mai angajează? Astăzi am venit să semnez şomajul. Nu îmi vine să cred că după 36 de ani de muncă, am fost dat aşa de repede la o parte, fără ca nimănui să-i pese. Toată viaţa mea am lucrat într-un singur loc: la Electroputere. Am venit din Stoeneşti la Craiova şi pe loc am fost angajat”, susţine bărbatul.
Îşi aduce aminte cât de bine o ducea pe vremea comunismului. ”Când m-am angajat, aveam 20 de ani. Nici nu mă gândeam că voi reuşi să îmi cumpăr imediat un apartament şi o maşină. Eram vizitaţi mai mereu de Ceauşescu, fiind cea mai mare fabrică din Craiova, scoteam pe bandă rulantă locomotive. Aveam siguranţa zile de mâine, pe care acum am pierdut-o”, povesteşte Ilie Ion.

Se trezeşte cu gândul să se ducă la muncă

Bărbatul spune  că va încerca să îşi găsească ceva de lucru, dar până va găsi se va dedica marii lui pasiuni: pescuitul. Peştele pe care îl va prinde vrea să îl vândă la prieteni, doar, doar va mai face un ban, mai ales că a investit în undiţe performante. „Măcar 50 de lei să mai fac şi eu pe săptămână. Sunt bani, pentru mine contează. Am doi nepoţei şi au nevoie de multe. Nu pot să le explic că am rămas fără loc de muncă, sunt mici şi nu înţeleg. Pentru ei mă mai zbat,dacă nu erau, mă pensionam de mult pe caz de boală”, a mai precizat olteanul.
Îşi aminteşte că au fost zile în care a muncit la strung pe brânci, fără pauză. Şi acum se trezeşte cu gândul că trebuie să meargă la locul de muncă în care a trăit o viaţă de om. „Îmi beau cafeaua repede, ca să am timp să ajung la muncă şi deodată îmi dau seama că nu mai am unde să merg. Mi-am pierdut pâinea în urmă cu zece zile. Îmi va fi greu să mă obişnuiesc cu gândul, dar ce să fac? Acesta este cursul firesc al vieţii. Toate trec şi toate vin“, a încheiat Ion Ilie.