Interviu Rușii au ajuns să vâneze benzină și să se teamă de iarnă: trăiesc scenariul apocaliptic pe care îl promiteau Europei

Restricții severe la pompă, cenzură informațională și o infrastructură civilă lăsată de izbeliște în favoarea bugetului militar: acesta este tabloul actual al Rusiei sub ploaia de drone ucrainene care vizează rafinăriile Kremlinului. Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, fondatoarea Romania Energy Center, Eugenia Gusilov, analizează efectele campaniei Kievului și arată de ce, deși nemulțumirile populației nu vor dărâma regimul, economia rusă se îndreaptă cu pași repezi spre o implozie.

Fum negru din zona rafinăriei Gazprom, după atacurile ucrainene. FOTO: AFP

Eugenia Gusilov estimează că iarna următoare va fi deosebit de dificilă pentru ruși, pe fondul țintirii de ucraineni a infrastructurii energetice, neglijării îndelungate a investițiilor în mentenanța infrastructurii civile și al redirecționării fondurilor importante pentru funcționarea statului către bugetul militar. 

În ceea ce privește eventualitatea unui colaps energetic, experta subliniază incertitudinea generată de lipsa datelor statistice transparente, cenzura informațiilor și imposibilitatea de a evalua cu precizie reziliența societății ruse. 

De asemenea, ea apreciază că șansele ca nemulțumirea populației să determine o schimbare politică sunt reduse, având în vedere lipsa de mobilizare și retragerea sistematică a instrumentelor de acțiune civică.

Adevărul: Vedem că rușii sunt afectați, mai nou, de criza energetică pe care au ales să o intensifice în Europa. Cum arată viața rușilor de rând, de când Ucraina a început să țintească infrastructura energetică a Kremlinului?

Eugenia Gusilov: Speranța Ucrainei este aceea de a genera o nemulțumire la nivelul întregii societăți ruse, care să afecteze economia și viața de zi cu zi a cetățenilor, astfel încât să se producă o schimbare din interiorul Rusiei. Cu toate acestea, eu cred că șansele ca acest lucru să se întâmple sunt extrem de reduse, pentru că populația rusă pare să fie o masă amorfă, fără putere politică sau militară și, în opinia mea, incapabilă să acționeze pentru înlăturarea actualei conduceri. Oamenii nu reușesc să se mobilizeze, deoarece, de-a lungul anilor, li s-au retras sistematic toate instrumentele care le-ar fi permis să se constituie într-o forță capabilă să propună o schimbare sau o alternativă reală. 

Personal nu cred că schimbarea poate veni din partea cetățenilor ruși, deoarece aceștia au fost infantilizați și nu își dau seama de ce Ucraina lansează drone asupra lor, crezând că nu au nicio vină, deși Putin acționează în numele poporului rus de patru ani. În ceea ce privește petrolierele care transportă țiței kazah, consider că acestea au fost mai degrabă victime colaterale neintenționate, adică o consecință secundară a acțiunilor de război. 

Putem observa deja că rușii resimt consecințele războiului, iar acest lucru este vizibil încă de la sfârșitul lunii iunie, când li s-au impus restricții severe la achiziționarea de combustibil, precum limite de 20 sau 50 de litri, iar pentru a preveni realimentările repetate în aceeași zi, li se înregistra numărul de înmatriculare, iar acum situația a degenerat într-un adevărat dezastru. În România, presa reflectă doar într-o măsură foarte mică această realitate, motiv pentru care nu suntem pe deplin conștienți de gravitatea ei, dar acolo, în Rusia, viața de zi cu zi a devenit extrem de dificilă, iar a face rost de benzină este considerat un merit deosebit. 

Oamenii vânează combustibilul, unii traversând granița până în Kazahstan pentru a alimenta și a umple canistre, într-atât încât autoritățile din Kazahstan au fost nevoite să intervină și să interzică umplerea canistrelor pentru a nu rămâne fără benzină la propriile stații. Astfel, oamenii de rând sunt nevoiți să cumpere benzină și să o depoziteze pe balcoane, iar mirosul de combustibil se simte prin blocuri, o realitate pe care noi, în România, cu greu ne-o putem imagina. Rusia s-a întors anii ’90, marcați de lipsuri și penurii generalizate, iar această situație este rezultatul direct al unei politici distructive și al unui război absolut inutil, care nu aduce niciun beneficiu și nu va conduce la niciun rezultat pozitiv. 

Cum va arăta iarna următoare pentru rusul de rând?

Ne putem aștepta ca iarna următoare să fie una rece pentru ruși, mai ales că ei au avut deja dificultăți considerabile în iernile trecute. De asemenea, dacă ne uităm la impact vedem că și sectorul investițiilor în mentenanța infrastructurii – drumuri, poduri, clădiri și alte construcții – a fost grav neglijat încă din 2004, iar fondurile care ar fi trebuit să fie alocate reparațiilor curente au fost redirecționate către bugetul militar, pentru a înrola noi voluntari care să lupte în Ucraina.

Această lipsă de investiții creează acum condițiile pentru o prăbușire treptată din interior, care să afecteze infrastructura, sistemul bancar și multe alte domenii, iar situația este agravată de pierderile masive suferite de oamenii de afaceri, ale căror mărfuri, achiziționate prin credite bancare, au ars în depozitele logistice lovite de atacuri. În consecință, aceștia nu își mai pot rambursa creditele, iar problemele se extind și asupra creditelor imobiliare, afectând lichiditatea din sistemul bancar, astfel încât toate aceste dificultăți, venind din mai multe direcții, ar putea declanșa o adevărată implozie a societății și economiei rusești. 

Poate fi aproximată o marjă de timp până când Rusia va intra în colaps energetic?

Există o vorbă care descrie perfect această situație: „Rusia nu este niciodată atât de puternică pe cât credem noi și niciodată atât de slabă pe cât credem noi.” Prin urmare, dificultatea constă în a plasa exact punctul în care se află Rusia în acest moment, în a evalua câtă reziliență mai are societatea rusă și în a stabili cât de mult ar mai fi necesar pentru ca un colaps să devină inevitabil. Această estimare este extrem de complicată din exterior, din cauza lipsei de date statistice transparente. 

Cenzurarea până și a datelor demografice, inclusiv a statisticilor privind nașterile și decesele, arată măsurile extreme la care se recurge, iar prin clasificarea acestor indicatori se împiedică populației să înțeleagă reala gravitate a situației. 

Dacă informațiile ar fi fost disponibile liber, inclusiv cetățenii ar fi putut vedea adevărata amploare a situației. Această lipsă de transparență face ca orice prognoză să fie mult mai greu de făcut.

Rușii pățesc acum ceea ce se lăudau că vor provoca europenilor

Amintim că în primăvara anului 2022, după ce Gazprom a început să reducă livrările de gaze către Europa, propaganda pro-Kremlin a lansat o campanie coordonată menită să inducă panică în rândul populației europene. Strategia Moscovei a fost să convingă cetățenii că sprijinul acordat Ucrainei le va aduce suferințe insuportabile, forțând astfel guvernele să cedeze în fața presiunilor și să renunțe la sancțiuni.

Narațiunea centrală a acestei campanii a fost că Europa nu va supraviețui iernilor fără resursele energetice rusești. Propagandiștii au prezis un colaps economic iminent, în care cetățenii Uniunii Europene vor îngheța în casele lor, iar neliniștea civilă va cuprinde străzile. Un element frecvent al acestor mesaje era ideea că sancțiunile sunt un act de automutilare, care lovește mai puternic Europa decât Rusia însăși, și că încercările de a găsi surse alternative de energie sunt sortite eșecului.

Pentru a da credibilitate acestor amenințări, au fost răspândite o serie de informații false și manipulări. Un exemplu notabil a fost un fals care îl citează pe înaltul oficial al UE, Josep Borrell, cerându-le europenilor să înghețe de frig de dragul idealurilor democratice. De asemenea, s-au vehiculat previziuni sumbre privind prețurile gazelor, care ar urma să atingă cote astronomice, iar rezervele ar fi fost insuficiente pentru mai mult de câteva luni. 

Campania a inclus și elemente vizuale, precum videoclipuri distribuite de presa rusă care sugerau că orașe europene îngheață după întreruperea livrărilor. În același timp, propaganda a încercat să înverșuneze realitatea în regiuni precum Republica Moldova, sugerând că criza energetică este provocată de „rusofobia” Uniunii Europene, nu de acțiunile Rusiei.

Această campanie de dezinformare a urmărit două obiective strategice principale. În primul rând, a vizat intimidarea populației, creând o stare de panică cu privire la securitatea energetică și la costurile ridicate ale vieții. În al doilea rând, panica astfel generată urma să pună presiune pe guvernele europene pentru a ridica sancțiunile impuse Kremlinului. 

În ciuda eforturilor depuse de propaganda rusă, scenariile apocaliptice nu s-au materializat. Uniunea Europeană a acționat rapid pentru a-și diversifica sursele de aprovizionare și a reduce consumul, demonstrând că temerile semănate de Moscova nu erau întemeiate.

Lista rafinăriilor lovite de ucraineni

Forțele ucrainene au continuat seria de atacuri asupra infrastructurii energetice ruse, vizând instalații de rafinare și depozite de petrol situate la sute sau chiar mii de kilometri de linia frontului, într-un efort declarat de a reduce resursele financiare ale Moscovei pentru susținerea efortului de război. Loviturile cu drone, care s-au intensificat în ultimele săptămâni, au afectat capacități semnificative de procesare a țițeiului, generând penurii de carburanți în mai multe regiuni ale Rusiei, cu cozi lungi la benzinării și scumpiri ale prețurilor raportate de populație.

Cele mai recente atacuri au vizat rafinăria din Tyumen, în Siberia de Vest, la peste 2.000 de kilometri de teritoriul controlat de Ucraina, unde autoritățile locale au confirmat la 25 iulie că o dronă a provocat un incendiu, ulterior stins. Această instalație are o capacitate anuală de procesare de aproximativ 8 milioane de tone de țiței, producând, conform estimărilor din industrie, circa 0,5 milioane de tone de benzină și 2,5 milioane de tone de motorină pe an. De asemenea, președintele Volodimir Zelenski a anunțat la 27 iulie că forțele ucrainene au lovit instalațiile petroliere din Iaroslavl, situată la aproximativ 250 de kilometri nord-est de Moscova, o rafinărie cu o capacitate de procesare de circa 300.000 de barili pe zi.

Seria de lovituri din luna iulie a inclus și rafinăria Salavat, din regiunea Bașkortostan (Urali), care și-a oprit activitatea pe 14 iulie în urma unui atac cu drone, potrivit surselor din industrie. În aceeași zi, în regiunea Krasnodar, un incendiu a izbucnit la rafinăria Afipsky ca urmare a căderii unor resturi de dronă, instalația având o capacitate de procesare de peste 9 milioane de tone de țiței anual.

Rafinăria Syzran, de pe malul fluviului Volga, în regiunea Samara, și-a întrerupt operațiunile după un atac din 12 iulie care a avariat o unitate principală de procesare. Această instalație, cu o capacitate de 8,5 milioane de tone pe an, procesase în 2024 circa 4,3 milioane de tone de țiței, din care rezultaseră 800.000 de tone de benzină, 1,5 milioane de tone de motorină și 700.000 de tone de păcură. În plus, rafinăria Saratov și-a oprit procesarea pe 9 iulie, după avarii provocate de drone, iar rafinăria Ilsky din Krasnodar a luat foc pe 10 iulie, în urma unui alt atac. Capacitatea de proiectare a acesteia din urmă depășește 6 milioane de tone de petrol anual.

Pe 6 iulie, dronele ucrainene au lovit rafinăria Omsk, provocând un incendiu, majoritatea dispozitivelor fiind însă doborâte de apărarea antiaeriană rusă, potrivit guvernatorului regional. Capacitatea de proiectare a acestei rafinării este de aproximativ 22 de milioane de tone de țiței anual. Mai grav a fost atacul asupra rafinăriei NORSI, deținută de Lukoil și a patra ca mărime din Rusia, care a fost lovită pentru a doua oară pe 2 iulie, ceea ce a dus la suspendarea procesării. Atacul a avariat unitatea de distilare primară CDU-6, capabilă să proceseze 25.700 de tone pe zi, reprezentând 53% din capacitatea totală a rafinăriei. NORSI este al doilea mare producător de benzină din Rusia, cu o capacitate anuală de 16 milioane de tone (circa 320.000 de barili pe zi).

De asemenea, pe 28 iunie, rafinăria Slavyansk din Krasnodar, cu o capacitate de circa 100.000 de barili pe zi, a fost vizată de lovituri ucrainene. Pe 1 iulie, forțele ucrainene au lovit pentru a doua oară o rafinărie din orașul Ufa, lângă Munții Urali de Sud, care poate procesa peste 7 milioane de tone de petrol anual.

Ucraina a lovit și instalații de procesare a gazului 

Pe 24 iunie, armata ucraineană a anunțat că a lovit combinatul de procesare a gazului din Orenburg, cu o capacitate de 45 de miliarde de metri cubi de gaz natural pe an. La 16 iunie, rafinăria din Moscova și-a oprit activitatea după un atac cu drone, iar pe 18 iunie, un nou atac a avariat unități de procesare și a provocat mai multe incendii. Această instalație, situată în districtul Kapotnya din sud-estul capitalei, are o capacitate anuală de aproximativ 11 milioane de tone de țiței.

Rafinăria Taneco, deținută de compania rusă Tatneft, una dintre cele mai avansate tehnologic din țară, și-a oprit activitatea pe 12 iunie, după un atac cu drone. În 2024, aceasta procesase 17 milioane de tone de țiței, producând 2,7 milioane de tone de benzină, 8,5 milioane de tone de motorină și 1,3 milioane de tone de cocs petrolier. De asemenea, rafinăria Kuibyshev, deținută de Rosneft, și-a întrerupt procesarea pe 10 iunie după un atac, după ce în 2024 procesase 4,7 milioane de tone de țiței. La 27 mai, Ucraina a lovit o rafinărie din portul Tuapse, la Marea Neagră, o instalație cu o capacitate de circa 12 milioane de tone pe an, care produce naftă, motorină, păcură și ulei de vid. Aceasta mai suferise un incendiu major pe 28 aprilie, care o obligase să își suspende operațiunile.

Campania de lovituri a vizat și infrastructura de transport și export. Caspian Pipeline Consortium a oprit recepția de petrol pe 20 iulie, în urma suspendării încărcărilor cauzate de atacurile asupra unor petroliere la terminalul său din Marea Neagră, urmând ca operațiunile să fie reluate ulterior. La 25 iulie, serviciul de securitate ucrainean a lovit platforma petrolieră Filanovsky, aparținând Lukoil, în Marea Caspică.

Pe 9 iulie, președintele Zelenski a anunțat că Ucraina a lovit două depozite de petrol în regiunile Tver și Stavropol, ambele la aproximativ 500 de kilometri de linia frontului. Pe 8 iulie, dronele ucrainene au lovit stația de pompare Krasnodarskaya, parte a lanțului de aprovizionare cu gaze către Turcia prin conducta Blue Stream, însă alimentarea cu gaz nu a fost afectată. În aceeași zi, a fost lovită o stație de pompare de petrol în regiunea Bașkortostan, la peste 1.500 de kilometri de granița ucraineană. Atacurile din 6 iulie au avariat porturile baltice Vîsotsk și Ust-Luga – un important punct de export de petrol – și au provocat o pană de curent în orașul Sevastopol din Crimeea, unde se află baza Flotei Ruse la Marea Neagră. La 8 iunie, un complex de încărcare a luat foc în portul Novorossiisk, pe litoralul Mării Negre, în urma unui atac cu drone.