Analiză De la rafinării în flăcări la blocada maritimă. Noua strategie de presiune asupra Rusiei

Atacurile forțelor de apărare ale Ucrainei asupra infrastructurii de rafinare a petrolului din Rusia, desfășurate în ultimele 12 luni, au generat un efect cumulativ considerabil, afectând zeci de instalații de procesare. Cel de-al doilea trimestru al acestui an a fost marcat de o intensitate deosebită, tendință confirmată de incendiile recente de la rafinăriile din Slaviansk-pe-Kuban și Iaroslavl, înregistrate la sfârșitul lunii iunie.

Atac ucrainean asupra unei rafinătii din apropierea Moscovei/FOTO:X

Aceste acțiuni provoacă efecte în lanț, care includ:deficite în producția de carburanți de masă, restricții la exportul de benzină și combustibil pentru aviație și tensiuni pe piața internă a combustibililor din Rusia.

În timp ce pe rețelele sociale din Rusia cresc îngrijorările în rândul populației, autoritățile de la Moscova transmit mesaje de calmare, susținând că dificultățile sunt temporare și că există rezerve suficiente. La 28 iunie, președintele Vladimir Putin a declarat că deficitul de combustibil nu este critic, deși s-a raportat începerea utilizării rezervelor strategice.

Extinderea razei de acțiune

Dezbaterile recente s-au concentrat pe atacul dronelor ucrainene asupra rafinăriei din Moscova din 19 iunie, care a străpuns apărarea antiaeriană a capitalei ruse, și pe lovitura din 21 iunie asupra rafinăriei din Tiumen, situată la o distanță record de 2.000 de kilometri.

Strategia ucraineană de a viza acest sector a început în urmă cu patru ani, pe 22 iunie, când a avut loc primul atac reușit cu dronă asupra Rafinăriei Novoșahtinsk din regiunea Rostov. Deși activitatea fabricii cu o capacitate de 7,5 milioane de tone pe an a fost oprită atunci doar pentru câteva zile, atacul a demonstrat o nouă abordare: utilizarea unor drone relativ ieftine pentru a deteriora o infrastructură energetică ce generează venituri majore pentru bugetul militar al Rusiei.

Dacă în anii precedenți atacurile erau sporadice, în prezent se observă operațiuni masive și sistematice, desfășurate aproape săptămânal. Conform estimărilor de la sfârșitul lunii iunie, aproximativ 50% din capacitățile de rafinare primară ale Rusiei (raportat la un total de 6,6 milioane de barili pe zi la începutul anului 2026) sunt temporar nefuncționale. Această cifră include atât instalațiile avariate de drone, cât și pe cele aflate în revizii tehnice prelungite.

Utilizarea armamentului greu și ritmul reparațiilor

Trimestrul al doilea din 2026 a adus și o diversificare a armamentului folosit de Ucraina. Pe 31 mai, rafinăria Novoșahtinsk a fost lovită de rachete de croazieră R-360 „Neptun”, modificate pentru ținte terestre. Atacul a afectat ambele instalații de procesare primară, reducând capacitatea uzinei cu două treimi. Aceeași unitate fusese vizată anterior de rachete Storm Shadow în decembrie 2025. Distrugerile provocate de focoasele de rachete, mult mai grele decât cele ale dronelor, prelungesc durata și cresc costurile reparațiilor.

Experții avertizează însă că industria petrolieră rusă dispune de o rezistență semnificativă. Ca o comparație, rafinăria ucraineană de la Kremenciuk a fost ținta a 260 de drone și 60 de rachete înainte de a-și înceta complet activitatea în iunie 2025. Prin urmare, scoaterea definitivă din funcțiune a marilor rafinării rusești, precum cele din Reazan, Nijni Novgorod sau Nijnekamsk, necesită un efort susținut pe termen lung, scrie, în Zerkalo Nedeli, Mihailo Honciar, președintele Centrului pentru Studii Globale „Strategia XXI”.

Pentru ca această strategie să fie eficientă, ritmul distrugerilor trebuie să depășească viteza cu care Rusia poate efectua reparațiile. În prezent, perioada medie de remediere a unei instalații primare este de aproximativ șase săptămâni. Dacă acest interval ar fi prelungit la 12-16 săptămâni prin atacuri repetate, rafinăriile afectate ar deveni neprofitabile.

Pe plan comercial, Guvernul Federației Ruse analizează extinderea interdicțiilor de export și pentru motorină, după ce anterior a restricționat livrările externe de benzină și kerosen.

Diversificarea țintelor și războiul maritim

Pe lângă rafinării, forțele ucrainene vizează și infrastructura de transport: stații de pompare, depozite și terminale de export. În timp ce rezervoarele sunt ținte mari și inflamabile, conductele sunt mai dificil de scos din funcțiune, deoarece pompele principale sunt protejate de structuri masive din fontă și beton. Deteriorarea acestora necesită, de asemenea, armament greu cu precizie înaltă.

O altă componentă importantă a strategiei este blocada maritimă a porturilor rusești de la Marea Neagră și Marea Azov. Ucraina utilizează drone maritime (MBEK) și aeriene pentru a lovi navele cisternă care transportă țiței și produse petroliere.

Fazele planificate ale acestei operațiuni includ: distrugerea depozitelor de combustibil din zonele portuare, atacarea tancurilor petroliere și a navelor chimice în Marea Neagră și Marea Azov și interceptarea navelor de transport de mărfuri generale și containere care pleacă din porturile rusești.

Raza de acțiune a dronelor maritime ucrainene s-a extins și în Marea Mediterană, unde sunt monitorizate transporturile de petrol și gaze naturale lichefiate (GNL) destinate Asiei, cum a fost cazul atacului din martie asupra navei Arctic Metagaz.

Sprijinul logistic extern și perspectivele strategice

Pentru a compensa deficitul de benzină, Moscova a solicitat livrări suplimentare din Belarus și Kazahstan. În primele cinci luni ale anului, importurile de benzină din Belarus au crescut de aproape 13 ori, iar cele de motorină de trei ori, însă aceste volume nu acoperă integral cererea pieței ruse. Kazahstanul, care la rândul său importă anumite tipuri de carburanți din Rusia, are o capacitate limitată de a oferi sprijin logistic substanțial.

Actuala strategie a Ucrainei îmbină acțiunile cinetice (militare) cu cele de impact psihologic asupra populației și conducerii de la Moscova. Imaginile cu cozi la stațiile de carburanți și penuria de combustibil afectează direct percepția publică privind stabilitatea economică a Rusiei, deși analiștii subliniază că succesul total al acestei campanii depinde de extinderea operațiunilor și asupra sectoarelor de gaze naturale și energie electrică.