Exclusiv Presiunile Chinei asupra Taiwanului cresc. Ce consecințe ar putea avea pentru România INTERVIU
0China organizează manevre militare și a încercuit Taiwanul, alimentând temerile unui posibil război în Pacific. Profesorul Valentin Naumescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, care sunt riscurile momentului și cât de mult ar putea fi afectată România, chiar dacă geografic este departe.
China a inițiat marți manevre militare de amploare în jurul Taiwanului, prezentate ca un avertisment pentru cei care militează pentru independența insulei. Aceste acțiuni au loc la câteva săptămâni după ce președintele taiwanez William Lai a avut un discurs extrem de critic la adresa Beijingului, potrivit Agerpres.
Autor al volumului „Războiul pentru supremaţie SUA-China şi cele cinci forţe care schimbă lumea. Consecințe pentru România”, apărut la Polirom, profesorul Valentin Naumescu este un bun cunoscător al complexei ecuații sino-americane, care are în centru și problematica Taiwanului. Într-un interviu pentru „Adevărul”, profesorul clujean explică la ce am putea să ne așteptăm în Indo-Pacific, cât de mare e riscul unui război uriaș în zonă și care ar fi implicațiile pentru România.
Adevărul: China își intensifică presiunea asupra Taiwanului, organizând manevre militare ca răspuns la discursul dur al președintelui taiwanez William Lai. Există riscul izbucnirii unui război în zonă, în viitorul apropiat?
Valentin Naumescu: Din păcate, tensiunile sunt în creștere, iar situația se deteriorează vizibil și sensibil de la o lună la alta. Eu cred că presiunile Chinei asupra Taiwanului vor continua să crească. Acesta nu este sfârșitul, ci ar putea fi doar începutul unei perioade extrem de tensionate, care poate deveni oricând explozivă.
„Aceste provocări și amenințări se vor înmulți”
Ar putea fi încurajată China de bâlbele administrației Trump, care deși privește Beijingul ca pe principala amenințare la adresa SUA, nu ar fi reușit să descurajeze ambițiile chineze?
Nu putem să nu observăm legătura cu contextul mai larg de politică internațională și cu schimbările produse de instalarea administrației Trump 2. Ce observăm pe plan global este contestarea sistemului garanțiilor de securitate americane. Fie că ne referim la Rusia și la amenințările Rusiei în Europa, fie că ne referim la amenințările și presiunea tot mai mare ale Chinei asupra Taiwanului. Din păcate, trebuie observat că lipsa de credibilitate cu care se confruntă pe plan internațional administrația Trump, în special în ceea ce privește menținerea garanțiilor de securitate pentru aliații europeni și asiatici ai Statelor Unite, duce la astfel de situații în care agresorii și regimurile dictatoriale încearcă să testeze acest sistem de garanții de securitate. Despre asta este vorba. Și Rusia pe deoparte, și China, pe de alta, par cumva încurajate.
Până unde ar putea fi încurajate China și Rusia? Vedeți riscul unui nou război global?
Există temerea că Rusia și China vor testa în perioada următoare la un moment dat sistemul garanțiilor de securitate americane. Se vorbește de altfel, așa cum bine știm, și de scenariul ca Rusia să testeze la un moment dat capacitatea și voința politică a NATO de a se mobiliza conform articolului 5 și de a respinge o agresiune asupra unui stat aliat european. Deci există posibilitatea aceasta pe care au evocat-o mai mulți specialiști și militari și strategi. Pentru că NATO, dar și aliații din Asia s-au bazat și se bazează în continuare pe SUA, pentru că nu există deocamdată un plan B, o alternativă, așa că încât rămân valabile deocamdată doar garanțiile de securitate americane. Ori dacă administrația Trump dă semnale că nu mai este cu certitudine dispusă să-și apere aliații, iată că apar astfel de situații și în Europa și în Asia. Și eu cred că aceste provocări și amenințări se vor înmulți în perioada următoare și vor deveni din ce în ce mai grele.
Cum ar putea fi afectată România
Ce consecințe ar putea să fie pentru România în cazul în care China ar decide să atace Taiwan?
Sigur că România și alte state care sunt aliate ale Statelor Unite ale Americii privesc cu îngrijorare agresivitatea și asertivitatea în creștere a axei revisioniste a dictaturilor orientale, mă refer la Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. Și încă o dată spun, asta e ideea esențială, ne temem că la un moment dat această axă a dictaturilor revisioniste anti-occidentale și anti-americane, aceste state ar putea decide să testeze sistemul garanțiilor de securitate americane. Fie în Europa, fie în Asia. În funcție de răspunsul pe care îl vor oferi Statele Unite, vom vedea și vom înțelege cu toții dacă ordinea politică mondială, repet, bazată pe preeminența Statelor Unite și pe infailibilitatea sistemului garanților de securitate americane, va supraviețui sau nu.
Ar fi plauzibil scenariul ca SUA să sară în apărarea Taiwanului și să le ceară tuturor statelor NATO, inclusiv României, să ia parte la război?
Este posibil ca Statele Unite să se aștepte ca țările care au parteneriate strategice, care sunt aliate, să o susțină într-un demers internațional. Pe de altă parte, sigur, România nu are niciun fel de angajament de securitate față de Taiwan. Nu suntem într-o alianță, nu recunoaștem Taiwanul, dar, pe de altă parte, trebuie să ne gândim la momentele din 2001 și 2003, intervențiile militare americane din Afganistan și din Irak, în care s-au creat coaliții de voință internațională și, sigur, coordonate de SUA, și s-a cerut, practic, aliaților să fie alături de Statele Unite, chiar dacă, sigur, contribuția lor a fost mai mică sau mai mare, efectivă, militar sau simbolică, dar, cel puțin, s-a creat atunci, în mod clar, o departajare între statele europene care au fost alături de Statele Unite și cele care s-au opus intervenției militare. Și ne amintim că, la vremea respectivă, secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, introdusese în discuție conceptul foarte controversat, în 2003, de Europa veche și Europa nouă. Vechea Europa și nouă Europa, Old Europe and New Europe. Statele central și est europene făceau parte din noua Europa, cea care era apreciată de administrația republicană Bush de la vremea respectivă. Așa încât toate, variantele sunt, în acest moment, pe masă și nu excludem ca administrația Trump să privească global acordarea de garanții de securitate și acest angajament pe care îl au față de aliați, condiționând, inclusiv, poziționările politice, de politica externă și securitatea ale statelor în raport cu politica externă și de securitate a Statelor Unite.
De ce e atât de important Taiwanul pentru americani
De ce este Taiwan atât de important pentru America și în ce măsură ar risca Trump un război cu China pentru a apăra acest stat insular?
Sunt două puncte mari, sensibile, două puncte de interes în acest moment. Războiul din Ucraina, însă acolo, sigur că există interpretarea că Ucraina nu beneficia înainte de război și nu beneficiază nici acum de garanții de securitate americane.
Doar țările membre ale NATO beneficiază prin intermediul articolului 5 al tratatului, dar nu Ucraina. Deci aici să zicem că Statele Unite nu aveau neapărat un angajament față de Ucraina, aceasta nefiind stat membru al NATO. În schimb, chestiunea Taiwanului este mult mai sensibilă pentru că aici există, începând din 1979, Taiwan Relations Act. Este o lege adoptată de Congresul American, prin care Statele Unite se obligă să furnizeze asistență militară Taiwanului în cazul unei agresiuni. Aici nu mai poate fi vorba de nici o interpretare, lucrurile vor fi foarte clare atunci când se vor tranșa. Dacă Taiwanul va fi agresat de China și va exista o încercare de preluare ostilă a Taiwanului, atunci avem două posibilități. Dacă Statele Unite vor apăra Taiwanul, atunci lumea americană, să spunem așa, Pax Americana, cum mai este denumită în relațiile internaționale, va supraviețui și va rămâne credibilă, iar dacă dintr-un motiv sau altul se vor găsi explicații pentru care Statele Unite nu își vor mai apăra aliații, atunci inevitabil Pax Americana va fi considerată depășită, defunctă. Acesta este testul prin care ne așteptăm să trecem în anii următori. Cu siguranță însă în acest deceniu, până la sfârșitul acestui deceniu, vom avea o clarificare asupra acestor îndoieli care au început să planeze.
Ce planuri au în realitate chinezii
În ce privește China, în ultimii ani am văzut semnale contradictorii de la Beijing. Aici ne amintim că pe de o parte președintele XI Jinping a transmis unele mesaje războinice, dar în paralel a spus și că China dorește o unificare pașnică cu Taiwan, pe care o consideră provincie chineză. Ce variantă ar urmări, de fapt, chinezii?
Eu cred că în acest moment regimul de la Beijing se pregătește pentru ambele. Pe de o parte, sigur, dacă va fi posibil, băunuiesc că vor prefera varianta pașnică și vor face tot posibilul pentru a încerca să preia Taiwanul fără a utiliza mijloace militare. Pe de altă parte, nu putem exclude varianta în care, profitând de acest moment confuz în sistemul relațiilor internaționale, de aceste ezitări ale administrației americane de a se arăta fermă în angajamentul pe care îl are pentru aliații țăi, din întreaga lume, China să profite, spuneam, de această slăbiciune, de această lipsă de credibilitate a sistemului garanților de securitate americane și să încerce o invazie, un atac asupra Taiwanului în perioada următoare. Așa că nu putem exclude în acest moment niciuna din variante. Toate opțiunile sunt pe masă, dar iată că nu doar Europa, dar și strâmtoarea Taiwanului sau în general Asia, începe să pară un butoi cu pulbere.
Cine e profesorul Naumescu
Valentin Naumescu este profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii „Babeş‑Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB), preşedintele think-tank‑ului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) şi directorul Centrului pentru Studiul Relaţiilor Externe ale UE şi Ordinii Globale (Centrul EUXGLOB, UBB). Este expert evaluator al Comisiei Europene în domeniul relaţiilor internaţionale, conducător de doctorate şi coordonatorul programului de master în relaţii internaţionale, politică externă şi managementul crizelor.
A publicat 24 de cărţi, în România şi în străinătate, ca autor unic, coautor, editor sau coeditor, şi peste 60 de articole ştiinţifice şi capitole/studii în reviste de specialitate şi volume colective. Printre cele mai recente cărţi: „The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO”(Cambridge Scholars Publishing, 2020), „Politica marilor puteri în Europa Centrală şi de Est. 30 de ani de la sfârşitul Războiului Rece” (Humanitas, 2019), „România, marile puteri şi ordinea europeană. 1918-2018” (coord., Polirom, 2018) și „Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România”. (Polirom, 2022). Între 2005 şi 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 şi 2012 a fost consulul general al României la Toronto.
Se încarcă comentariile...
