Pagina cititorului

Gheorghe Costache (Râmnicu Vâlcea)

Pentru Gheorghe Costache (56 de ani), de profesie croitor, din Râmnicu Vâlcea, să citească „Adevărul“ a devenit un tabiet, asemenea cafelei de dimineaţă.

Citesc „Adevărul" chiar şi la serviciu

„Nu am mereu timp să-l răsfoiesc acasă, aşa că îl iau cu mine la serviciu. Are tot ce poate conţine un ziar, iar câteodată mă trezesc că nu îmi termin lucrul pentru a citi un articol interesant", spune Gheorghe Costache, care recunoaşte că are state vechi ca abonat al cotidianul nostru.

„Sunt abonat de ani buni, nici nu mai ştiu exact câţi. Acum îmi place şi mai mult, pentru că vine însoţit de cărţi şi DVD‑uri. Sunt încântat de noua colecţie de DVD-uri cu muzică de operă, mai rar găseşti aşa ceva. Nici la televizor nu prea vezi", explică abonatul.

Gheorghe Costache şi-ar dori să citească mai multe reportaje sociale şi mai puţine despre personajele din lumea politică, despre care spune că s-a săturat să le vadă la televizor.

Pământul fără rod

Agricultura, o ramură importantă a economiei naţionale, a fost dată uitării de toate guvernările din ultimii 20 de ani. Să nu uităm că datoria externă a României a fost plătită cu contribuţia cea mai mare a agriculturii. Producţiile relativ mici care se obţineau în comparaţie cu Occidentul aveau drept cauză nechimizarea terenurilor. După 1989, pământul a fost lăsat la voia întâmplării, fiindcă orice amestec al statului în buna gospodărire a lui ar fi fost primită cu veşnicul „iar mă coordonaţi, măi, comuniştilor". Cei care folosesc asemenea expresie nu ştiu nici ce înseamnă comunism, nici capitalism. Sunt nişte snobi care trăiesc din ajutor social.

Cât priveşte viitorul agriculturii, în consecinţă bunăstarea ţăranului român, mai întâi trebuie să ne debarasăm de prejudecaţi precum cea de mai sus, să eliminăm ajutorul social pentru cei care trăiesc la sate, să-i stimulăm pe agricultorii care îşi organizează producţia proprie pe mai mult de cinci hectare şi să adaptăm producţia agricolă la nevoile pieţei. Bineînţeles că toate acestea sunt realizabile dacă tinerii plecaţi peste hotare se întorc în ţară, pentru că  populaţia rurală este îmbătrânită şi bolnavă.

Mecanizarea, folosirea îngrăşămintelor organice şi a surselor de apă pentru irigaţii sunt componente fără de care nu se poate obţine o producţie peste medie. Aportul specialiştilor (ingineri, tehnicieni, mecanizatori) este o pârghie fără de care această ramură nu poate porni pe drumul cel bun. Va mai trece probabil o vreme şi Europa îşi va aduce aminte că, odinioară, România era grânarul spaţiului dintre Urali şi Atlantic. Satele îşi pot adapta activitatea de producători agricoli doar când statul va investi concret în bazele agriculturii. Să sperăm că, într-o zi, va răsări bunăstarea în satele patriei noastre.

George Budacea