Analiză Radiografia unui dezastru național. Experții desființează scuzele Ministerului după PISA: „Blestemul mediocrității endemice ne-a explodat în față”

Rezultatele obținute de România la ultimele teste PISA confirmă un eșec cronic al sistemului de învățământ, marcat de scoruri cu mult sub media OCDE și de o prăpastie uriașă între mediul rural și cel urban, echivalentă cu trei ani de școlarizare. Într-o analiză dură pentru „Adevărul”, experții în educație Marian Staș și Elena Trifan arată că dezastrul este accentuat de investițiile formale, lipsa infrastructurii și politicile publice eșuate, avertizând că România riscă să rămână definitiv fără elite intelectuale.

Rezultatele dezastroase ale testelor PISA, analizate de doi profesori Foto: Shutterstock

Participarea României la PISA 2025 a inclus 7.725 de elevi de 15 ani din 322 de școli, iar datele colectate au îndeplinit standardele de calitate impuse de OCDE. Scorul mediu obținut la Științe a fost de 425 de puncte, la Matematică 419 puncte, iar la Lectură 413 puncte, toate sub mediile OCDE. La Rezolvarea computațională a problemelor, un domeniu evaluat pentru prima dată, România a obținut 442 de puncte. Proporția elevilor care ating nivelul minim de competență este de aproximativ 50%, sub mediile OCDE, iar cei cu performanțe ridicate reprezintă între 1% și 4%, în funcție de domeniu. 

Profesorul și expertul în educație Marian Staș a comentat cifrele pentru „Adevărul”, oferind o perspectivă amplă asupra cauzelor și posibilelor soluții. Acesta a subliniat impactul profund al pandemiei asupra sistemului educațional și modul în care aceasta a amplificat deficiențele preexistente.

„Pandemia a avut un impact profund negativ asupra educației, din două motive care s-au combinat. În primul rând, a acționat într-un sistem educațional deja fragil și depășit, care nu avea capacitatea de a se adapta rapid la noile condiții. În al doilea rând, a întâlnit elevi, profesori și părinți care, în loc să își dezvolte noi mecanisme de învățare și reziliență, au adoptat, în mare măsură, atitudinea de a scăpa cumva de situație. Această conduită s-a tradus prin indulgență excesivă, accentuarea superficialității în învățare, dezinteres și o rezistență minimă, folosind pandemia ca o scuză perfectă pentru a simula că desfășurăm actul educațional. Desigur, nu peste tot s-a întâmplat așa, dar la nivel sistemic, aceasta a fost realitatea, iar colapsul înregistrat la disciplina limba română nu este deloc întâmplător. În acest context, nu pot să nu am o bănuială că, în ziua susținerii testării PISA, interesul autentic al elevilor din săli este aproape inexistent – la urma urmei, ce contează cu adevărat dacă performează sau nu?”, a declarat Marian Staș.

Decalajul dintre urban și rural e de 100 de puncte, o diferență echivalentă cu 3 ani

Referitor la decalajul dintre mediul rural și urban, expertul a criticat abordările anterioare și a subliniat necesitatea unor reforme de fond, care să depășească simpla bifare birocratică a unor programe.

„Decalajul dintre mediul rural și cel urban este o realitate evidentă, iar investițiile și programele implementate până acum au eșuat în mod categoric, pentru că au fost concepute doar pentru a fi bifate formal, în vederea îndeplinirii unor statistici, fără un conținut real sau o profunzime autentică. Impactul transformațional a fost aproape inexistent, deoarece s-a pus accent pe documente și pe bibliorafturi, nu pe schimbarea efectivă a comunităților. Soluția presupune, în primul rând, un pas extrem de important și critic, și anume reorganizarea administrativ-teritorială a țării. Ulterior, este necesară o reconstrucție completă a sistemului de învățământ, pornind de la temelii, care să se bazeze pe principii clare de subsidiaritate la nivel curricular, managerial, financiar și în ceea ce privește resursele umane. De asemenea, este esențială depolitizarea totală a educației, precum și dezvoltarea unor clustere sau campusuri educaționale în mediul rural, în concordanță cu noua organizare administrativ-teritorială”, a explicat Marian Staș.

Elena Trifan, cercetătoare în sociologie și cadru didactic asociat la SNSPA , a prezentat pentru „Adevărul” o analiză a programelor educaționale destinate reducerii inegalităților, în special în mediul rural. Potrivit acesteia, rezultatele indică faptul că aceste programe nu și-au atins obiectivele, iar finanțarea insuficientă nu se referă doar la sprijinul direct pentru elevi, ci mai ales la investițiile în infrastructura de bază – electricitate, încălzire, transport public și servicii de sănătate – elemente esențiale pentru participarea școlară, dar adesea absente în comunitățile izolate. 

„Deși nu cunosc în detaliu toate programele, durata implementării lor sau obiectivele exacte, rezultatele indică în mod clar că nu și-au atins scopul. În ceea ce privește finanțarea insuficientă, aceasta nu înseamnă doar sprijin financiar direct pentru elevi, ci mai ales investiții în infrastructură. Pentru ca un copil să meargă la școală și să învețe, trebuie să existe un întreg sistem de sprijin: părinții trebuie să aibă un venit sigur, iar copiii să aibă acces la electricitate, încălzire, transport public și servicii de sănătate, elemente care de cele mai multe ori lipsesc în mediul rural.

Fără aceste nevoi de bază este extrem de dificil ca un copil să își facă temele la timp și să se descurce într-un sistem de evaluare formal. Este important de subliniat că rezultatele PISA nu măsoară inteligența sau valoarea intelectuală a copiilor din rural; ele reflectă, pur și simplu, eșecul sistemului educațional de a integra acești copii și de a-i transforma în cetățeni care funcționează conform normelor acestui sistem. Din păcate, această nuanță este adesea pierdută în discuțiile publice despre PISA”, a explicat aceasta.

De asemenea, cercetătoarea apreciază că programele existente sunt insuficiente, temporare și nu abordează problema în mod complex, iar lipsa predictibilității resurselor alocate la nivel local împiedică soluționarea inegalităților sociale și geografice.

„Programele existente sunt insuficiente, nu abordează problema în mod complex și sunt, în mare parte, inițiative temporare, bazate pe proiecte sporadice. Nu există predictibilitate în ceea ce privește resursele alocate instituțiilor, mai ales la nivel local. Inegalitățile sociale și geografice, determinate uneori de simplul fapt că un sat este izolat, nu pot fi rezolvate de la sine și necesită abordări diferite în dezvoltarea noastră. Se pare că am ajuns într-un impas ca societate în a găsi soluții pentru a-i regimenta pe copii în acest sistem, iar acesta poate fi un semn că un sistem care funcționează doar în raport cu PIB-ul și cu scopul profitului nu este neapărat cel mai potrivit pentru toată lumea”, a transmis Elena Trifan.

România a rămas și fără vârfuri

Expertul în politici de educație Marian Staș a atras atenția asupra ponderii extrem de reduse a elevilor cu performanțe de vârf, care, în plus, sunt expuși riscului de a părăsi țara.

„Cei 1% care au obținut scoruri excelente la lectură reprezintă viitoarea elită intelectuală de top a țării, însă o parte dintre ei aleg să plece în străinătate. Situația educațională a României este gravă atât pe orizontală, prin procentul uriaș de analfabetism funcțional, cât și pe verticală, prin ponderea extrem de redusă a performanței de excelență. Societatea noastră nu valorizează acum performanța de vârf, iar blestemul mediocrității endemice continuă să acționeze profund și toxic, fiind extrem de greu de eradicat”, a mai spus acesta.

Ministrul Educației, Mihai Dimian, a subliniat că rezultatele trebuie interpretate în contextul nivelului de dezvoltare economică al României, menționând că PIB-ul pe locuitor reprezintă 71% din media OCDE, iar ponderea populației cu studii superioare este de doar 19%, față de 41% media. Expertul Marian Staș a contestat această abordare, considerând că riscă să devină o justificare pentru lipsa de acțiune.

„Răspunsul ministrului e doar o scuză, pentru că este mult mai ușor să adoptăm o atitudine fatalistă și să ne plângem de soartă, adăugând și clișee precum „nici în alte părți nu este mai bine”, construind astfel o justificare perfectă pentru inerție”, a declarat Marian Staș.

Cercetătoarea în sociologie Elena Trifan a fost și mai categorică în privința ministrului Dimian, acuzându-l pe acesta că nu este capabil să interpreteze statisticile pe care le-a enunțat, făcând o confuzie între corelație și cauzalitate.

„Declarația ministrului Educației este extrem de amuzantă, întrucât nu reprezintă altceva decât o scuză pentru inacțiune, ascunsă sub pretextul că rezultatele trebuie înțelese în context. Desigur, contextul este important, însă ministrul îl invocă tocmai pentru a evita stabilirea unei relații clare de corelație și cauzalitate. Indicatorii pe care îi menționează – PIB-ul, ponderea redusă a absolvenților de studii superioare și rezultatele PISA – descriu într-adevăr un anumit context, dar asta nu înseamnă că numărul mic de absolvenți ai învățământului superior este cauza scorurilor slabe la PISA. 

De fapt, relația poate fi citită și invers, adică rata scăzută a absolvenților ar putea fi ea însăși o consecință a acelorași probleme fundamentale. Ceea ce contează cu adevărat este discrepanța dintre urban și rural și decalajul general de dezvoltare, care reflectă distribuirea inegală a resurselor și reprezintă situația reală ce determină toate celelalte probleme la nivel individual și educațional. Așadar, a spune că totul ține de context nu este doar o scuză, ci și un răspuns care denotă o lipsă totală de înțelegere a modului în care funcționează statistica și relațiile de cauzalitate. Este un răspuns deconectat de realitate, pe care îl dai atunci când ești încurcat și nu știi ce să spui, asemănător cu a admite că sărăcia există, fără a oferi însă nicio soluție sau analiză pertinentă, ci doar invitându-i pe toți să privească un context în care nu se trag concluzii utile”, a mai explicat Elena Trifan.

Critici dure cu privire la implementarea PNRR

Marian Staș a adus critici dure modului în care a fost implementat Programul Național de Redresare și Reziliență în educație, considerând că fondurile au fost utilizate fără a genera un impact real asupra calității învățării.

„Programul PNRR a fost profund afectat de incompetență politică și administrativă, manifestată printr-o birocrație sufocantă și prin implementări lipsite de substanță, care au sufocat orice inițiativă reală la nivel local. Realitatea crudă este că am abandonat educația autentică și am cheltuit sume enorme de bani doar pentru a justifica birocratic și contabil utilizarea lor, fără să aducem o valoare reală procesului educațional. Aceasta este limita la care am ajuns, cu temerile, prejudecățile și mediocritatea noastră, care s-au acumulat în mod contraproductiv și ne-au explodat din nou în față”, a declarat expertul.

În încheiere, Marian Staș a formulat trei măsuri esențiale pe care le-ar implementa dacă ar fi ministru, subliniind că acestea trebuie să funcționeze simultan și complementar.

„Aș pune în aplicare nu una, ci trei măsuri esențiale, care trebuie să funcționeze simultan și complementar. În primul rând, aș introduce o descentralizare curriculară autentică, prin care planurile-cadru să fie concepute la nivel local, în funcție de nevoile reale ale fiecărei comunități. În al doilea rând, aș înființa clustere sau campusuri educaționale în mediul rural, care să asigure, pe lângă educație, și transport, cazare și masă pe durata săptămânii pentru elevii din unitățile administrativ-teritoriale arondate pe o rază de 50-75 de kilometri. În al treilea rând, aș desființa imediat departamentele de pregătire a personalului didactic din universități și aș dispune ca acestea să fie înlocuite de programe de licență dedicate formării inițiale a viitorilor profesori”, a precizat expertul în educație Marian Staș.

Rezultatele principale PISA 2025

La ediția PISA din 2025 au participat peste 760.000 de elevi din 91 de țări și economii, ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 33 de milioane de tineri de 15 ani la nivel mondial, dintre care 38 de state sunt membre ale OCDE. În cazul României, eșantionul a fost format din 7.725 de elevi de 15 ani, provenind din 322 de școli.

Elevii români au obținut, în medie, 425 de puncte la Științe, 419 la Matematică, 413 la Lectură și 442 la Rezolvarea computațională a problemelor, acest din urmă domeniu fiind evaluat pentru prima dată, în cadrul componentei denumite „Învățarea în lumea digitală”. Toate aceste scoruri se situează sub media statelor membre OCDE, ceea ce arată că România are în continuare un decalaj semnificativ de recuperat față de standardele internaționale.

Față de ediția anterioară, scorurile la Științe și Matematică au rămas relativ constante, însă la Lectură s-a înregistrat o scădere de 16 puncte. Proporția elevilor români care reușesc să atingă nivelul minim de competență, cunoscut ca nivelul 2, este de 48% la Matematică, de 52% la Lectură și de 54% la Științe, procente inferioare mediilor OCDE, care sunt de 65%, 69% și, respectiv, 74%. La polul opus, doar o pondere foarte redusă de elevi obține performanțe ridicate, corespunzătoare nivelului 5 sau 6: 2% la Științe, 4% la Matematică și doar 1% la Lectură, în timp ce mediile OCDE pentru aceste niveluri sunt de 7%, 8% și, respectiv, 6%.

Datele evidențiază, de asemenea, discrepanțe socioeconomice profunde. Dezavantajul este concentrat în mediul rural, unde decalajele față de urban sunt de aproximativ 100 de puncte pentru toate cele trei domenii evaluate, mai exact de 109 puncte la Matematică, de 98 de puncte la Științe și de 94 de puncte la Lectură, ceea ce demonstrează că inegalitatea educațională persistă la un nivel ridicat și se manifestă în mod similar indiferent de aria de competență analizată.