Cum a ajuns țara care primea cei mai mulți refugiați să aplice restricții drastice de migrație

În 2015, Suedia primea peste 160.000 de cereri de azil. 11 ani mai târziu, țara are una dintre cele mai restrictive politici de migrație din Europa, iar principalele partide par să agreeze această direcție.

Suedezii nu-şi mai doresc străini, decât dacă sunt înalt calificaţi. Foto: EPA-EFE

Timp de zeci de ani, Suedia a fost una dintre țările europene care primeau cei mai mulți refugiați. Avea una dintre cele mai generoase politici de azil din Europa și era cunoscută drept un exemplu de protecție pentru oamenii care fugeau de război și persecuție.

Criza din 2015

În 2015, Suedia a primit peste 160.000 de cereri de azil, mai mult de 12% din totalul înregistrat în Uniunea Europeană în acel an. Aproximativ 35.000 dintre solicitanți erau minori neînsoțiți, ceea ce însemna peste o treime din totalul înregistrat în UE.

Numărul mare de solicitanți de azil a pus presiune pe sistemul suedez și a dus la reconsiderarea politicii despre imigrație, guvernul social-democrat de atunci încheind un acord cu mai multe partide pentru înăsprirea regulilor privind azilul și migrația familială, notează theconversation.

Suedia a introdus apoi controale temporare la frontiere, iar pentru majoritatea refugiaților permisele de ședere permanente au fost înlocuite cu unele temporare. Măsurile au fost adoptate de un guvern de stânga, dar au contribuit la formarea unei noi poziții politice: Suedia urma să aibă o politică de migrație mult mai restrictivă.

Guvernul Kristersson și Acordul de la Tidö

După alegerile din 2022, această politică a fost dusă mai departe de guvernul de centru-dreapta condus de premierul Ulf Kristersson. Executivul a primit sprijin parlamentar din partea Democraților Suediei, partid cunoscut pentru poziția sa antiimigrație, în baza Acordului de la Tidö. Partidul nu a intrat la guvernare, dar acordul i-a oferit o influență importantă asupra politicii de migrație.

Guvernul a început să modifice regulile din aproape toate domeniile legate de imigrație: primirea solicitanților de azil, protecția refugiaților, reunificarea familiilor, migrația de muncă, cetățenia, returnarea și detenția migranților, precum și accesul la anumite beneficii sociale.

Executivul explica faptul că vrea ca politica suedeză de azil să fie cât mai restrictivă, în limitele legislației europene și ale dreptului internațional privind refugiații. Direcția se aplica, evident, și altor categorii de migranți din afara UE, inclusiv celor care veneau pentru reunificarea familiei sau pentru muncă. Excepţii de la aceste reguli din ce în ce mai stricte au rămas lucrătorii cu înaltă calificare, pe care Suedia şi-i doreşte în continuare.

Primele modificări, printre care reguli mai stricte pentru reunificarea familiei și pentru acordarea permiselor de ședere din motive umanitare, au intrat în vigoare la sfârșitul lui 2023. În același timp, Suedia și-a redus cota anuală pentru refugiații primiți prin programele de relocare, de la 5.000 la 900.

Reguli tot mai stricte pentru azil și cetățenie

O parte importantă a reformelor a fost adoptată în 2025 și 2026. Un exemplu este faptul că accesul la unele beneficii sociale, printre care concediul parental și alocațiile pentru copii, va depinde de îndeplinirea unor condiții privind rezidența și ocuparea unui loc de muncă.

Și condițiile pentru obținerea cetățeniei au fost înăsprite, solicitanții trebuind acum să îndeplinească cerințe mai stricte privind durata șederii în Suedia, comportamentul, cunoașterea limbii și a societății suedeze și capacitatea de a se întreține singuri.

De asemenea, guvernul suedez a schimbat și regulile privind deportarea străinilor condamnați pentru infracțiuni. De la 1 septembrie 2026, deportarea va putea fi dispusă și în cazul unor fapte pentru care instanța aplică o pedeapsă mai severă decât amenda.

Faptul că multe dintre aceste legi au fost adoptate abia în ultimii ani ai mandatului nu înseamnă că decizia de a schimba politica de migrație a fost luată abia atunci. În Suedia, proiectele importante trec prin anchete guvernamentale, consultări publice și examinarea în Parlament înainte de a fi aplicate, astfel că pentru reformele ample, ca acestea, procedura poate dura câțiva ani.

Tot mai puţine persoane mai cer azil în Suedia

Numărul cererilor de azil a scăzut puternic în aceeași perioadă. În 2025, aproximativ 6.700 de persoane au depus pentru prima dată cereri de azil în Suedia, iar rata de aprobare a fost de 23%.

Raportat la populație, țara a primit mai puțin de jumătate din numărul mediu de cereri înregistrat în Uniunea Europeană, iar Agenția Suedeză pentru Migrație estimează că numărul va scădea la aproximativ 4.200 de cereri în 2026 și la 3.700 în 2027.

Nu s-au schimbat doar cifrele, ci şi pozițiile partidelor politice, care susţin în marea lor majoritate menținerea politicilor restrictive. Chiar şi social-democrații, care conduceau guvernul în timpul crizei din 2015, au susținut, fie direct, fie fără să se opună, cea mai mare parte a reformelor adoptate de actuala putere şi declară că va păstra această direcție dacă va reveni la guvernare.

Și percepţia publică s-a schimbat. După 2015, tot mai mulți suedezi au început să susțină reducerea imigrației, în special a numărului de refugiați.

Reducerea imigraţiei, temă de campanie electorală

Social-democrații suedezi s-au inspirat din strategia partidului social-democrat din Danemarca înaintea alegerilor din 2019. Formațiunea daneză a promis atunci că va păstra restricțiile privind migrația introduse de guvernele anterioare. Scopul era ca imigrația să ocupe un loc mai puțin important în campania electorală, iar discuțiile să se concentreze pe protecția socială, locurile de muncă și economie.

Social-democrații suedezi urmează o strategie asemănătoare înaintea alegerilor din 2026 și transmit că nu vor anula principalele reforme privind migrația dacă vor reveni la guvernare.

Partidele aflate la putere au însă motive să păstreze imigrația printre temele importante ale campaniei. Ele susțin că un guvern social-democrat ar avea nevoie de sprijinul parlamentar al Partidului Verzilor și al Partidului de Stânga, formațiuni care susțin o politică de migrație mai liberală.