Pagina cititorului

Oana Rădulescu este consilier în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova.

Abonaţii noştri: Nu ratează nicio carte

 Ea se numără printre cititorii care au strâns toate cărţile apărute în colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă". Acum, atât ea cât şi fratele ei doresc să aibă propria colecţie de volume pe care spun că le vor ţine pentru când vor fi la casele lor. Tânăra nu se poate abţine şi, de fiecare dată când apare o nouă carte în colecţie, o citeşte imediat.

Oana spune că, dintre toate, cel mai mult i-a plăcut „Chemarea străbunilor" de Jack London. Ea parcurge un volum în cel mult două zile şi alocă în fiecare seară cel puţin o jumătate de oră cititului, iar în weekend, când are mai mult timp liber la dispoziţie, citeşte chiar şi mai mult.

Editorialul cititorului: Investiţie neonorată

Ideea vehiculată de guvernanţi, cum că nu mai există bani pentru pensii, trebuie scoasă din lista justificărilor şi lămurită din punct de vedere juridic. Probabil că nu mai sunt bani pentru pensiile speciale, pentru cele minim garantate (acordate cu multă largheţe), pentru scutiri totale în şomajul tehnic şi multe altele - unele măşti ale unor interese oculte. Pensiile din contributivitate reprezintă banii agonisiţi în timp pe baza unui contract mutual între stat şi beneficiar. Statul a stabilit mărimea cotei C.A.S. şi tot el s-a angajat pentru actualii pensionari prin Legea nr. 3/1977 să asigure pensiile de bătrâneţe. A fost prevăzut şi un cuantum minim de 55% ca bază pentru grupa a III-a (personal T.E.S.A.).

Banii reţinuţi în timpul activităţii au fost folosiţi de către stat, iar acum trebuie restituiţi. În multe ţări unde fondul de pensii a fost administrat cu responsabilitate, vârstnicii primesc din beneficii a 13-a pensie, facilităţi la concediu, medicamente, transport gratuit şi nu plătesc impozit pe banii rulaţi în interesul statului.Valoarea punctului de pensie trebuie să satisfacă cel puţin prevederile contractuale din Legea nr. 3/1977 şi să fie exprimată numai în raport cu salariul mediu brut. Legarea punctului de pensie de inflaţie este stupidă. Banii au fost reţinuţi în raport cu salariile, nu cu piaţa de bunuri. Nivelul de 45% ar fi cel mai scăzut posibil. În 1990, cu pensia aferentă unui salariu mediu brut de 4.010 lei se puteau cumpăra mult mai multe bunuri decât în 2010, când pentru fundamentarea bugetului de asigurări salariale s-a luat în calcul salariul de 1.836 lei.

În concluzie, aceste pensii nu trebuie şi nu pot fi considerate nesimţite, nu trebuie şi nu se poate aplica impozit vârstnicilor pe banii folosiţi de stat şi, finalmente, valoarea punctului de pensie nu poate coborî sub 45%.

P.S. Normal ar fi să existe în subordinea Guvernului o Casă de Pensii independentă, care să administreze cu responsabilitate banii categoriilor sociale ce-şi doresc pensii de stat.(Vasile Keller)