Pagina cititorului

Angelica Ioniţă, o tânără de 27 de ani, cu pregătire universitară şi activitate în domeniul bancar, preţuieşte atât de mult volumele din colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă“, încât atunci când a comandat mobila pentru sufrageria apartamentului său a gândit şi un spaţiu special pentru aceste volume.

Bibliotecă pentru cărţile „Adevărul"

„Mie îmi plac lucrurile elegante şi îmi place foarte mult cum arată cărţile. Au un aer clasic. Colecţia a apărut chiar atunci când  mi-am cumpărat casa. Mobila a fost făcută la sfârşit şi, când am dat comandă, am ţinut cont să-mi încapă toată seria. Am făcut mai multe rafturi, eram convinsă că vor apărea şi alte colecţii", explică tânăra. Angelica şi-a procurat şi ghidurile turistice  din colecţia „National Geographic Traveler", dar şi toate albumele din colecţia „Pictori de geniu".

Pâine cu fier pentru tot poporul

Datorită (sau din cauza) unor „politici", fierul vechi se colectează foarte bine. Viaţa pauperă a fost salvată cât de cât de un capac de canalizare, un indicator de circulaţie cumpănit prea timpuriu de vreun şofer euforic - şi multe vor mai fi exemplele „metal-urgiei". Pentru că aici s-a cam ajuns: fierul să fie... urgisit. S-au născut diverse complicităţi, „mafii ale fierului vechi", cumetrii „(ne)feroase" etc., care au culminat cu deraierea unor întregi garnituri de trenuri. Acarul Păun să fi tăiat oare în fiecare zi câte o feliuţă din şina de cale ferată?

Alte ţări, alte popoare au folosit „fierul" ca simbol al înnobilării. Englezii, ca o bună pildă, au avut-o pe a lor „doamnă de fier" (prim-ministrul de două mandate Margaret Thatcher). Noi, românii, nu reuşim decât parcă să ne zbatem într-o epocă a fierului vechi. Cu personalităţi politice „ruginite" încă dinainte de a-şi exercita atribuţiunile. Ce poate fi la noi atât de coroziv, încât să nu putem ieşi dintr-o atmosferă atât de oxidabilă?

Paradigma decălirii integrităţii morale româneşti are probabil şi o „lipsă de fier". Pe cine am putea, aşadar, înfiera? Instituţiile noastre publice, care nu reuşesc să-şi recompună o anume credibilitate? (chiar de n-ar fi una de fier). Pe modul cum ne alimentăm? Pentru că se tot vorbeşte de o vreme încoace despre o încercare a suplimentării cu fier în panificaţie. Despre fier ca ingredient al pâinii. Şi poate vom vedea, apoi, dacă fieru-i bun sau nu.

Florin Nechiti