Pagina cititorului

Ildiko Fazakas a început să citească ziarul „Adevărul" în urmă cu patru ani, iar acum doi ani şi-a făcut abonament.

Abonaţii noştri: „Nu am nevoie să citesc alte ziare"

Conţinutul editorial al cotidianului, dar şi debutul colecţiei „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă" au îndemnat-o să se aboneze. „Îmi plăcea foarte mult ziarul şi atunci când au apărut şi cărţile, nu am vrut să alerg pe la chioşcuri să le găsesc. Aşa, vine ziarul acasă, îl citesc şi cel mai important e că sunt sigură că îl am în fiecare zi", spune Ildiko, de 41 ani, din Slatina. Rubrica de sănătate, articolele de politică şi cultură sunt preferatele femeii.

„Îmi place că «Adevărul» este un ziar complex, are suplimente, are tot ce mă interesează. Mă bucur că nu am nevoie să mai citesc şi alte ziare pentru că «Adevărul» cuprinde informaţii din toate domeniile. Îmi place foarte mult ziarul, mă încântă!", explică Ildiko. Dar pentru că de dimineaţa până seara lucrează, olteanca apucă să răsfoiască ziarul abia la ora cinei. Nu rezistă însă până seara şi, dimineaţa, la cafea, intră pe site-ul ziarului, www.adevarul.ro.

Editorialul cititorului: Cum a început „era hoţiei naţionale"?

Sper că tot mai mulţi români vor înţelege ce a însemnat politica României în perioada lui Ion Iliescu şi a republicii lui „emanate". De asemenea, trebuie să ştie toată lumea şi prin ce pericole au trecut tinerii Revoluţiei şi ai Pieţei Universităţii. Tot ce s-a întâmplat în 13-15 iunie 1990 a fost o diversiune pusă la cale cu accepul puterii de atunci. A fost un act premeditat, de răzbunare şi de intimidare, inutil şi păgubos, care s-a soldat cu prea mulţi morţi şi mai mulţi oameni care au rămas marcaţi pe viaţă.

A fost ultima zvâcnire a forţelor de opresiune comuniste, care, datorită presiunilor internaţionale şi a dezacordurilor apărute în interiorul FSN-ului, nu a fost dusă pâna la capăt. Nici măcar nu vreau să îmi imaginez dacă, aşa cum spun acum analiştii politici, România ar fi continuat în 1990 cu o formă de comunism mai puţin severă. Oricum, pentru securişti a fost un fel de adio spus „erei comuniste". Pentru ei începea „era hoţiei naţionale", non-violentă şi prosperă! (Ion Caramaliu)