Pagina cititorului

Buzoianul Ilie Costin (27 de ani), de profesie şofer,  spune că, deşi acum este fan „Adevărul“, nu a fost dintotdeauna  un cititor împătimit al presei.

„«Adevărul» m-a făcut dependent de ştiri"

„Am devenit dependent de ştiri după ce am descoperit «Adevărul»", ne-a mărturisit el. A descoperit ziarul în 2006 şi de atunci şi-a făcut abonament. În fiecare dimineaţă îl citeşte de la prima şi până la ultima pagină. „Îmi amintesc că mi-a plăcut de prima dată, pentru că în el găseam toate informaţiile de care aveam nevoie, de la medicină până la ultimele evenimente petrecute în ţară", a mai spus Ilie Costin.

În ceea ce priveşte politica editorială a „Adevărului", cititorul ne-a spus că este foarte mulţumit de faptul că ştirile din ţară sunt mult mai numeroase decât în restul publicaţiilor.

Mereu aceeaşi jumătate

Că vezi jumătatea plină sau pe cea goală a unui pahar, e o problemă ce ţine de percepţie. Cantitatea e aceeaşi, diferă doar modul de raportare; „privirea din afară" însă e cea care contează.

Anunţată cu surle şi trâmbiţe, asumarea răspunderii pe Codul Muncii a lăsat un gust amar. Şi nu doar din cauza nenumăratelor articole şi paragrafe cu interpretări multiple şi probleme ce par să nu se mai termine sau a iminentei moţiuni de cenzură a Opoziţiei, ci şi din cauza nepăsării şi „seninătăţii" cu care unii dintre aleşi s-au comportat la momentul citirii actului respectiv. Am urmărit uluită imaginile ce surprind activitatea unora dintre cei care ar trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să schimbe ceva, dacă pot şi vor cu adevărat. Şi să facă asta analizând fiecare parte a problemei, nu doar întregul, cu înţelepciune şi bun-simţ. Însă neimplicarea, plictiseala şi neatenţia lor nu oferă nimic altceva decât imaginea unor oameni care s-au trezit peste noapte „demnitari" şi care se mulţumesc să fie prezenţi doar fizic la procesul reformării şi scoaterii ţării din criză. Ce anume citeşte un parlamentar, ziare sau cărţi, ce flori oferă colegelor, ce telefoane şi alte dispozitive electronice foloseşte... toate acestea ar trebui să fie chestiuni personale şi nu ar trebui să îl însoţească la „serviciu" într-o zi atât de importantă.

Oamenii aceştia nu au fost aleşi să-şi consolideze cultura personală în timpul serviciului şi nici să socializeze zâmbitori, fără nicio grijă, cu detaşarea specifică celor cu buzunarul mereu plin. Sunt puşi acolo de noi, cei care ne dorim „o ţară ca afară" pentru copiii noştri. Dacă nu le pasă, ar face bine să lase locul acelora care pot. Sunt atâţia români capabili şi îi pierdem pentru că s-au săturat să vadă, periodic, astfel de episoade de „respect" faţă de omul simplu, pentru care orice gest şi măsură luată acolo sus, la putere, se traduce în noi şi noi lipsuri. Şi uite-aşa ne pierdem specialiştii şi personalul calificat, însă avem „tupeul" să ne mândrim cu aceşti oameni când reuşesc, prin forţe proprii, în altă parte.

Paharul umplut pe jumătate e mai periculos decât cel care stă să dea pe dinafară şi asta pentru că lasă loc pentru orice...

Mihaela Gligor