„Pacea” lui Putin, mărul otrăvit oferit lui Zelenski. Un expert român în analiză de risc explică în ce constă capcana întinsă Ucrainei
0Profesor de Științe Politice la cunoscuta universitate americană Johns Hopkins, Veronica Anghel explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce ascunde, de fapt, așa-zisul plan de pace al Moscovei și de ce Ucraina nu are cum să-l accepte.
Înaintea Summitului de pace din Elveția, Federația Rusă a anunțat că a înaintat o ofertă de pace Ucrainei, însă Kievul a refuzat, fără ca măcar să ceară detalii.
Propaganda rusă a prezentat cazul ca și cum președintele Vladimir Putin i-ar oferit omologului său, Volodomir Zelenski, șansa păcii, dar acesta a declinat oferta și preferă să-și trimită oamenii la moarte.
În schimb, în Occident s-a vorbit puțin despre așa-zisa propunere a lui Putin, fără a fi prezentate prea multe detalii. „Adevărul” a discutat despre șansele de a avea pace în Ucraina și despre propunerea Rusiei cu Veronica Anghel, profesor de Ştiinţe Politice la prestigioasa universitate americană Johns Hopkins. Veronica Anghe este și cercetător la Institutul Universitar European şi este specializată în analiză de risc, politică de partid în Europa post-comunistă, integrare europeană şi sisteme democratice.
O pace cât o capitulare
Ea a explicat de ce Ucraina nu poate accepta condițiile Rusiei și de ce propunerea nu este una de pace, ci mai degrabă o cerere de capitulare. De fapt, Putin a încercat o lovitură de imagine, menită să-l prezinte ca pe un pacifist în ochii țărilor aliate Federației Ruse.
„Ceea ce Ucraina și Rusia înțeleg ca pace este foarte diferit. Ucraina luptă pentru independența și controlul asupra teritoriilor sale suverane, Rusia dorește contrariul pentru Ucraina”, spune ea.
Veronica Anghel a explicat și adevăratele intenții ale rușilor din spatele acestui plan.
„Putin și-a stabilit planul de încetare a focului înainte de Conferința de pace. El dorește ca forțele ucrainene să se retragă din regiunile Donețk, Lugansk, Zaporijia și Herson. Chiar dacă Rusia nu controlează Zaporijia și a fost nevoită să se retragă cu Herson. Și vrea ca Ucraina să respingă toate planurile de aderare la NATO. Aceasta nu este o propunere de încetare a focului, ci o cerere de capitulare totală a Ucrainei, recunoscând în esență tot teritoriul ocupat și neocupat drept rus, anularea tuturor sancțiunilor, modificarea legilor lingvistice și acceptarea legilor de implementare pe care Rusia le consideră corecte. Deci, Ucraina ar trebui să renunțe la milioane de cetățeni și la multe orașe. Acordul pe care Putin îl dorește ar însemna oficializarea anexării Ucrainei prin ocupație”, explică ea.
Cum și-ar fi semnat Ucraina sentința dacă spunea da
Pentru Ucraina, ar fi fost imposibil să accepte aceste condiții. Mai mult, dacă ar fi acceptat, acest lucru ar fi însemnat să se expună pe viitor altor atacuri din Est.
„Acceptarea unor astfel de condiții este imposibilă pentru Ucraina și este în detrimentul planurilor pe termen lung care trebuie să includă garanții de securitate pentru Ucraina. Ceea ce oferă Putin este contrariul. Dacă o astfel de înțelegere ar fi acceptată și Ucraina ar renunța la Herson, Rusia ar avea din nou un punct de sprijin peste malul drept. Asta ar amenința Mikolaiv și, pe termen lung, Odesa. Deci, ar oferi Rusiei o platformă pentru viitoare atacuri asupra restului țării”, mai spune Veronica Anghel.
Practic, Vladimir Putin era conștient încă din primul moment că oferta sa va fi respinsă.
„Aceasta nu este o propunere de pace, este o capitulare. Rusia continuă să dorească să spună că a oferit o încetare a focului pe care Kievul l-a respins înaintea Conferinței de Pace. Dar în nicio circumstanță Kievul nu ar accepta acest lucru și oricine acordă atenție acestui război l-ar înțelege ca pe o capitulare a Ucrainei și, prin extensie, printr-o acceptare a pierderii pentru aliații săi occidentali”, adaugă experta.
Pacea e (încă) departe
În acest moment, pacea este departe. Există o serie de întrebări, în prezent fără un răspuns clar, fără de care nu se poate discuta concret despre o încetare a focului și despre încheierea unei păci între cele două beligerante.
„În general, pacea este dificil de imaginat în acest moment, nu numai pentru că cele două părți au o înțelegere atât de diferită a modului în care ar arăta condițiile pentru pace. Pacea stabilă necesită o viziune mai mare despre cum ar arăta lumea după încetarea focului. Care va fi rolul Rusiei în noua arhitectură europeană de securitate? Cum se va raporta Europa cu Rusia în viitor, care sunt termenii acestui acord? Și unde se încadrează o China prietenoasă cu Rusia în această ordine globală postbelică? Pacea durabilă necesită o astfel de viziune și încă nu am ajuns la una”, arată Veronica Anghel.
Ea a vorbit și despre decizia istorică a G7 de a acorda un împrumut de 50 de miliarde chiar din activele rusești înghețate. Din acești bani, Ucraina va reuși să-și finanțeze în continuare rezistența, culmea chiar din banii Rusiei lui Putin.
„G7 a fost de acord cu un împrumut de 50 de miliarde de dolari Ucrainei din ratele dobânzilor la activele rusești înghețate. Așteptam și anticipăm decizia asta de mult timp. Vorbim de 260 de miliarde de dolari de active rusești înghețate care generează aceste dobânzi. Această înseamnă că există ruși care vor finanța parțial efortul de război al Ucrainei. Acesta este un angajament al G7 față de Ucraina. Rusia nu il poate opri. Acest lucru oferă Ucrainei o asigurare de susținere pe termen lung.”
Ucraina se apară de ruși cu banii Rusiei
Ea a explicat și de ce activele înghețate ale Rusiei nu pot fi puse la dispoziția Ucrainei, așa cum solicită Kievul.
„A existat teamă cu privire la ceea ce ar putea însemna acest lucru în ceea ce privește crearea unui precedent pentru guverne de a merge pe o pantă alunecoasă în care ar putea decide să folosească fondurile unor indivizi pe care îi consideră inamici. Acele îngrijorări ridicate mai ales de Germania au fost liniștite. Decizia nu va duce la confiscarea tuturor fondurilor rusești, deși ucrainenii mențin și această posibilitate activă”, adaugă Anghel.
Dacă această decizie luată de G7 arată că sprijinul pentru Ucraina rămâne ridicat, Ucraina a primit și alte vești bune, după ce a semnat acorduri bilaterale de securitate cu SUA și Japonia.
„SUA și Ucraina s-au angajat să petreacă următorii 10 ani pentru a construi capacitățile de apărare credibile ale Ucrainei și pentru a le consolida capacitățile militare. Acesta este un acord pentru a descuraja atacurile viitoare. Acordul vorbește și despre accelerarea integrării euro-atlantice a Ucrainei. Nu este clar ce înseamnă acest lucru, dar este un semnal către extinderea NATO și UE. În sfârșit, acordul prevede consultarea cu privire la reacțiile la toate viitoarele atacuri rusești asupra Ucrainei”, mai spune Veronica Anghel.
În continuare, ea a încercat să găsească un răspuns la o întrebare incomodă.
„Contează suficient acordul și decizia G7 pentru a descuraja Rusia? Deși nicio decizie nu oprește cursul războiului sau hotărârea lui Putin de a pune capăt suveranității ucrainene, aceste decizii continuă să lege Ucraina de interesele Vestului. Contează și că există un angajament al SUA și față de Ucraina, înfrângerea Ucrainei devine astfel dureroasă și pentru SUA. Rusia vede că Occidentul rămâne cu Ucraina”, e concluzia Veronicăi Anghel.
Vestul versus Sudul Global
În ce privește Conferința de pace din Elveția, aceasta este concepută de Veronica Anghel mai degrabă ca o nouă dovadă de susținere a Ucrainei.
„Conferința de pace din Elveția este mai mult despre arătarea solidarității cu Ucraina decât despre crearea păcii. Scopul conferinței a fost ca Occidentul să corecteze dezinformarea care a cuprins restul lumii că Rusia este dispusă să accepte o încetare a focului și că Ucraina este perturbatorul unei păci negociate. Acest mesaj nu a fost bine primit de Sudul Global, care continuă să rămână în afara acestei conversații, aliniindu-se astfel mai degrabă cu obiectivele Rusiei de a nu recunoaște viziunea Ucrainei despre cum arata o pace legitimă care ar cere retragerea Rusiei”, mai afirmă ea.
În continuare, țările din așa-numitul Sud Global sunt poziționate mai degrabă pro Rusia, așa cum e și cazul Chinei.
„Țările non-Occidentale au luat mai degrabă din exemplul Chinei de a nu participa la conferință. China s-a aliat cu Rusia în decizia de a nu participa la conferința. Lista participanților versus lista absenților arată un clivaj global pe care îl cunoșteam deja”, încheie Veronica Anghel.
Se încarcă comentariile...
