O democraţie adevărată înseamnă un parlament puternic

Activităţile lui Traian Băsescu au reuşit să nască un serios semn de întrebare asupra capacităţii României de a se adapta regulilor democratice în Uniunea Europeană, unde există respect

Activităţile lui Traian Băsescu au reuşit să nască un serios semn de întrebare asupra capacităţii României de a se adapta regulilor democratice în Uniunea Europeană, unde există respect pentru regulile democratice, pentru separaţia puterilor în stat, pentru instituţii precum Parlamentul.

Jan Marinus Wiersma
Vicepreşedinte al Grupului Socialist
din Parlamentul European

România oferă astăzi un spectacol cel puţin ciudat: conflictul permanent între preşedinte şi premier, între preşedinte şi parlament, între preşedinte şi toate partidele politice, cu excepţia partidului din care provine. O asemenea atmosferă de conflict generalizat arată incapacitatea lui Băsescu de a acţiona într-un cadru instituţional democratic şi de a conduce ţara într-un moment în care România are nevoie de unitate pentru a-şi îndeplini angajamentele europene. Un preşedinte trebuie să aibă capacitatea de a uni forţele politice. Uitaţi-vă la situaţia din Franţa, unde, după o ciocnire politică destul de aprinsă între Sarkozy şi Royal, preşedintele ales încearcă acum să fie preşedintele tuturor francezilor (şi spun asta în calitate de susţinător al lui Royal).

Nimeni nu e fericit că un şef de stat al unei ţări membre a Uniunii Europene e suspendat. Dar actul suspendării arată că, de fapt, democraţia în România are anticorpii necesari pentru a sancţiona derapajele politice.

Am văzut că principalele partide politice parlamentare continuă să coopereze în privinţa agendei europene, prin adoptarea legii referitoare la înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Acest fapt arată că există un consens pentru a continua procesul de luptă împotriva corupţiei început de guvernele anterioare. E o demagogie să pretinzi că un întreg proces anticorupţie poate fi munca unui singur om.

Maniera în care este contestată decizia Parlamentului României este contrară normelor democratice. A transforma dreptul democratic al parlamentului de a decide când un şef de stat trebuie să devină subiectul unei proceduri de suspendare, într-un apel public pentru de-legitimarea parlamentului, pentru a-i "trage în ţeapă" pe parlamentari, este inacceptabil şi dovedeşte lipsa unei mentalităţi democratice.

Am fost şocaţi de faptul că suporterii lui Băsescu, cu aprobarea primarului democrat al Bucureştiului, au instalat copii simbolice ale unor instrumente de tortură într-un parc public, cerând oamenilor să le utilizeze pentru executarea simbolică a parlamentarilor. Metodele lui Vlad Ţepeş erau poate la ordinea zilei în Evul Mediu, dar utilizarea unei astfel de imagini acum este profund şocantă. Cei care au organizat asemenea execuţii "în glumă" reprezintă o mentalitate nedemocratică şi noneuropeană, de un fanatism orb. Mi-a adus aminte de acel tip de mentalitate periculoasă care poate fi capabilă de mari nedreptăţi sau atrocităţi în numele a ceea ce e perceput ca fiind "un bine superior". Istoria ne-a învăţat că atacurile la adresa democraţiilor încep întotdeauna cu atacuri la adresa parlamentului unei ţări.

Acest referendum, bazat pe o decizie democratică a Parlamentului, se refera la viitorul preşedintelui, nu la viitorul parlamentului. Are loc în cadrul sistemului democratic din România. Să ne amintim că au fost lansate de-a lungul timpului două proceduri de suspendare a preşedintelui în Statele Unite. Şi nimeni nu a cerut executarea simbolică a Congresului!

În experienţa mea, în noile democraţii din centrul şi estul Europei şi în Rusia, preşedinţii care concentrează prea multă putere nu pot rezista uneori tentaţiilor de a folosi metode mai autoritare. În final, avem de-a face cu o bătălie existenţială, centrată asupra tipului de democraţie care se potriveşte României: una în care o persoană joacă un rol predominant sau un model parlamentar. Eu aş opta pentru un parlament puternic, în care să se facă auzite toate forţele politice şi care să creeze acel sistem pe care americanii îl numesc "checks and balances" (echilibrul puterilor şi controlul lor reciproc), sistem care menţine o democraţie sănătoasă.