Exclusiv „Navele de asalt americane vor curăța tot”. Expert: Ultimatumul lui Trump, o fereastră strategică înainte de asaltul asupra Iranului

Jocul cu ultimatumurile – 48 de ore și, apoi, 5 zile – acordate regimului de la Teheran de președintele Trump ascunde o strategie nimicitoare, spune expertul în securitate Hari Bucur-Marcu. Spre Strâmtoarea Ormuz se îndreaptă un grup amfibiu american distrugător care „va face curățenie” în zonă.

Nava de asalt USS Tripoli se îndreaptă spre Strâmtoarea Ormuz. FOTO: Profimedia

Președintele SUA, Donald Trump a transmis Iranului, vineri, un ultimatum de 48 de ore, condiționând evitarea unor atacuri asupra infrastructurii energetice iraniene de reluarea traficului în Strâmtoarea Ormuz.

„Dacă Iranul nu redeschide complet, fără amenințări, Strâmtoarea Ormuz în termen de 48 de ore, Statele Unite vor lovi și distruge centralele lor electrice, începând cu cele mai mari”, a afirmat Trump pe o rețea socială.

Într-un comunicat emis duminică, comandamentul interarme iranian Khatam al-Anbiya a transmis că, dacă aceste ameninţări din partea SUA vor fi puse în aplicare, Strâmtoarea Ormuz „va fi complet închisă şi nu se va redeschide până când nu vom fi reconstruit centralele electrice distruse".

Vor fi de asemenea ţintite companiile cu acţionariat american din regiune, la fel şi instalaţiile energetice din ţările care găzduiesc baze americane, se arată în acelaşi comunicat.

Luni, 23 martie, cu câteva ore înainte de expirarea ultimatumului, Trump a declarat că Statele Unite și Iran au purtat în ultimele două zile discuții „foarte constructive și productive” privind o posibilă soluționare a conflictelor din Orientul Mijlociu.

În urma acestor negocieri, liderul de la Washington a anunțat amânarea, pentru o perioadă de cinci zile, a oricăror atacuri militare vizând centralele electrice și infrastructura energetică iraniană.

„Am plăcerea să vă informez că Statele Unite ale Americii și Iranul au purtat, în ultimele două zile, discuții foarte constructive și productive privind o soluționare completă și definitivă a conflictelor dintre noi din Orientul Mijlociu. Având în vedere tonul și caracterul acestor discuții aprofundate, detaliate și constructive, care vor continua pe parcursul săptămânii, am dat instrucțiuni Departamentului de Război să amâne toate atacurile militare împotriva centralelor electrice și a infrastructurii energetice iraniene pentru o perioadă de cinci zile, sub rezerva succesului întâlnirilor și discuțiilor în curs. Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei chestiuni!”, a transmis Donald Trump, pe platforma sa.

Agenţia de ştiri iraniană Fars a precizat luni, 23 martie, că nu există comunicări directe sau indirecte cu SUA, după ce președintele Donald Trump declarase că a purtat în ultimele două zile discuții „foarte constructive și productive” cu Iranul.

Fars susţine că Trump a renunţat la atacarea centralelor electrice iraniene după ce Iranul a avertizat că va ataca centralele electrice din Asia de Vest ca răspuns.

Ulterior, alte două agenţii de ştiri iraniene au publicat propriile relatări pe acest subiect.

Tasnim, agenţie considerată apropiată de Gărzile Revoluţionare Iraniene, confirmă că nu sunt în curs negocieri cu SUA şi că Strâmtoarea Ormuz nu va reveni la condiţiile de dinainte de război. Agenția mai susține, citând un oficial iranian, că Trump a renunțat la atacarea infrastructurii critice sub presiunea piețelor, în timp ce Iranul va continua să se apere.

În schimb, agenția Mehr afirmă că există inițiative de detensionare, dar acuză Washingtonul că urmărește scăderea prețurilor la energie și câștigarea de timp pentru planuri militare.

Analiza situației din Golf după noul ultimatum de 5 zile al lui Trump: O perspectivă a dezescaladării controlate

Sosirea forțelor americane și schimbarea ecuației de război

Într-un context geopolitic tensionat, decizia președintelui american Donald Trump de a înlocui ultimatumul inițial de 48 de ore cu un termen de cinci zile pentru Iran a generat un val de speculații privind evoluția situației din Strâmtoarea Ormuz și din regiune.

Analistul de securitate Hari Bucur-Marcu, într-un interviu pentru „Adevărul”, a oferit o perspectivă detaliată asupra evenimentelor așteptate, subliniind că această prelungire a termenului nu anulează presiunea, ci o reconfigurează strategic.

Potrivit lui Bucur Marcu, perioada de așteptare de cinci zile este strâns legată de sosirea iminentă a unor forțe navale americane semnificative în Golf. „Deocamdată suntem într-un faza de așteptare. Cam într-o săptămână așa, o să ajungă toate forțele alea care sunt teribile, vorbesc despre navele de asalt americane. Cu o mulțime de infanterie marină pe ele și cu zeci de avioane și elicoptere și așa mai departe.” Importanța acestor nave este crucială: "Și dacă vin aceste nave, vor curăța tot acolo. Și pe insule, și pe țărm și așa mai departe".

Este vorba despre Grupul Amfibiu de Pregătire Tripoli care include nava de asalt USS Tripoli, navele de transport amfibiu USS New Orleans și USS San Diego și Unitatea Expediționară 31 din clasa Pușcașilor Marini, aflată la bord. Unitatea Expediționară 31 include un element de luptă terestră, care cuprinde o echipă de debarcare a batalionului - un batalion de infanterie și elemente de sprijin de luptă - formată din aproximativ 1.100 de pușcași marini și marinari – a relatat presa militară americană.

De asemenea, în acest grup este inclus elementul de luptă aeriană, care cuprinde aeronave cu rotor basculant și cu aripi fixe, elicoptere de transport și atac, resurse de sprijin la sol și echipe de apărare aeriană.

Un batalion de logistică de luptă cu echipament și personal capabil să susțină o unitate multifuncțională în medii austere timp de până la 15 zile se va alătura, de asemenea, efortului. Acest grup include personal medical, de aprovizionare și de muniție explozivă, printre altele.

Analistul crede că așteptarea administrației Trump este ca Iranul să cedeze înainte de sosirea acestor forțe, a căror prezență schimbă ecuația de război în Iran, fiecare dintre aceste nave fiind „mai puternică decât tot ce are România.”

Bucur-Marcu susține că renunțarea la ultimatumul de 48 de ore acordat inițial de Trump nu are relevanță în teatrul de război, ci a fost mai degrabă o modalitate de a oferi „un pic de prestigiu” părții iraniene.

Toate părțile pot clama victoria

Un aspect fundamental subliniat de Hari Bucur-Marcu este că acțiunea militară americano-israeliană nu vizează schimbarea regimului de la Teheran. „De la început, scopul operațiunii nu a fost de schimbare de regim”. Atât Trump, cât și Netanyahu, în declarațiile lor oficiale, „vorbesc despre a da șanse poporului iranian să-și hotărască singur drumul."

Obiectivele Statelor Unite sunt clare și au fost „îndeplinite deja în proporție de 90%.” Acestea sunt: „Iranul, niciodată să nu mai poată să se înarmeze nuclear” și să nu mai sponsorizeze organizații teroriste.

Analistul a insistat că, „dacă în urmă negocierilor și cu acordul iranienilor se va ajunge la 100%, America nu mai are de ce să continue războiul.” Astfel ar arăta victoria operațiunii americano-israeliene.

În acest context, și regimul actual poate să-și aroge o victorie: rămânerea regimului ayatollahilor în funcție, arată expertul. Astfel, spune el, se va ajunge la o dezescaladare naturală prin atingerea obiectivelor.

Rolul NATO și al aliaților: Libertatea de navigație și deminarea

Chiar dacă alianța dintre SUA și Israel este considerată „suficientă” pentru atingerea obiectivelor americane, NATO și alte 22 de state (inclusiv România) au un rol distinct și important. „Europenii pot să vină, așa cum a spus Trump, pentru a atinge obiectivele lor, cum ar fi libertatea de navigație pri Strâmtoarea Ormuz," a explicat Bucur-Marcu.

Conform acestuia, implicarea NATO a fost deja confirmată de Secretarul General, care a anunțat demararea unui proces de „planificare anticipativă. Prospectivă.” În acest context, NATO excelează în „planificarea operațiilor multinaționale” și va asigura „elementele pe care nu își le poate permite nicio coaliție de voință.” Principalul rol al NATO și al aliaților va fi „să se asigure că lucrurile merg bine acolo” în special în operațiunile de deminare, de interzicere a reiminării și de asigurare a Strâmtorii Ormuz.

O primă fază a operațiunii o reprezintă asigurarea securității militarilor care vor executa deminarea și acesta va fi principalul rol al desantului de nave american care se îndreaptă spre Strâmtoarea Ormuz.

Minele reprezintă o amenințare reală: „Cu siguranță sunt mine. Dar nu le poate identifica nimeni corect pentru că operațiunile de deminare sunt complexe, implicând roboți și drone subacvatice” și necesită o protecție militară robustă, asigurată de navele de asalt americane. „Americanii vor fi în măsură să demineze ca să asigure libera tranzitare a Strâmtorii că asta-i toată problema."

Expertul susține că probabil și trupele aliate vor participa la deminare. România ar putea, de asemenea, să contribuie la această operațiune, în funcție de „conferința de constituire a forței” unde fiecare stat își va oferi resursele. Cu toate acestea, Bucur-Marcu este sceptic cu privire la contribuția României.

Dezescaladare și normalizare post-conflict

Pe termen scurt, analistul anticipează o „dezescaladare naturală prin atingerea obiectivelor Statelor Unite și Israelului.” Odată ce obiectivele precise ale intervenției militare aeriene sunt atinse și recunoscute de Iran, „se încheie discuția.”

Totuși, acest lucru nu înseamnă o normalizare imediată a relațiilor. Iranul trebuie să se conformeze legislației internaționale, inclusiv rezoluției ONU care acuză Iranul și cere respectarea cerințelor americane și internaționale. De asemenea, trebuie să oprească încălcarea drepturilor omului.

Pe lângă aspectele militare și politice, există și consecințe financiare. Iranul ar putea fi obligat să plătească despăgubiri țărilor vecine. Doar Qatarul a anunțat o pagubă de 20 de miliarde de dolari. Amenințările Iranului de a ataca instalațiile de desalinizare din Qatar sunt considerate „o amenințare de tip terorist”.

În concluzie, perioada de cinci zile acordată de Trump Iranului nu este o relaxare, ci o fereastră strategică pentru consolidarea forțelor și pentru a permite Iranului să accepte condițiile de dezescaladare, sub presiunea unei prezențe militare hotărâte și a unei coordonări internaționale extinse. Obiectivul principal rămâne stabilitatea regională, fără o schimbare forțată de regim, dar cu o redefinire a rolului Iranului în conformitate cu normele internaționale.