Mioriţa „made in Bistriţa“

Mioriţa „made in Bistriţa“

Bălă de Bistriţa va fi omologată în acest an ca subvarietate a ţurcanei albe. Ciobanii cu cele mai frumoase exemplare au fost recompensaţi cu diplome şi cupe, ieri, în cadrul unui târg.

În jur de 30 de ciobani au intrat cu mioarele  în competiţie pentru o cupă şi o diplomă, ieri, la Bistriţa. Oile din rasa „Ţurcană Albă“, subvarietatea „Bălă de Bistriţa“, s-au întrecut la trei categorii: oi mamă, oi mioare şi oi tineret an curent.  Ovinele câştigătoare la fiecare categorie au avut configuraţia corporală, înălţimea şi greutatea la cele mai înalte standarde, o anumită poziţie a picioarelor şi a capului.

Superioare altor rase

Însă acestea nu s-au întrecut decât pentru un premiu simbolic şi au fost expuse întocmai pentru ca participanţii la târg să le cunoască calităţile. Bălaia bistriţeană este preferată de ciobanii locului, pentru că are lâna curată şi „blondă“. Potrivit preşedintelui Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine (ACOC) Bistriţa - Năsăud, Ioan Câmpean, aceste oi sunt crescute în judeţ de peste 25 de ani, iar anul acesta vor fi omologate ca subvarietate, deoarece toate actele au fost întocmite şi toate criteriile îndeplinite. „Am muncit cu toţii la această subvarietate şi la îmbunătăţirea ei, s-a demonstrat că aceste oi au lână bună. Faţă de ţurcana albă, care ajunge doar la 40-50 de kilograme, acestea ating 60-70 de kilograme, au o perioadă a lactaţiei mai lungă şi laptele mai gras, merită omologate“, a mai precizat preşedintele. Omologarea va fi făcută de Agenţia Naţională  pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.
Această subvarietate a fost obţinută prin încrucişarea dintre cele mai bune exemplare de ţurcană albă. „Din strămoşi am crescut oi. De nouă ani ne-am dat pe rasa asta, că-i mai bună de lână, îi mai voinică, dă lapte mai bine“, explică Ion Dărăban din Şieu, care se laudă cu 50 de ani de ciobănie. O Bălă de Bistriţa se vinde cu 400-500 de lei, în funcţie de cât e de frumoasă, de valoroasă. „Trudim la ele să fie cât mai bune“, mai spune Dărăban.

Bărbat la 9 ani

Dar unde sunt oi, sunt şi poveşti ale oamenilor care le cresc. Pe vremuri, în gospodăriile de la sate, copiii erau trimişi la oi de când învăţau să meargă în picioare, iar de pe la 9-10 ani se duceau deja cu ele la munte.
„Ăla bărbat eram eu 9 ani, cu o traistă mare în spate, nişte cizme răle în picioare. Am mers la Dornişoara, singur cu oile, mi-a ieşit un urs în cale. Eu m-a speriat de urs, ursul s-a speriat de mine“, povesteşte Ioan Simionca, un cioban de 44 de ani din Şieuţ.