Cum ajunge un gest amabil să fie interpretat drept interes sexual. Explicațiile psihologilor

Un bărbat de 49 de ani a povestit pe Reddit cum a ajuns să confunde amabilitatea unei colege cu interesul romantic. Femeia, în vârstă de 24 de ani, îl saluta în fiecare dimineață, iar uneori mergeau împreună spre gară. Bărbatul a interpretat aceste gesturi drept semne de atracție și a invitat-o să se plimbe în pauza de prânz. Ulterior, a observat că tânăra începuse să îl evite.

Gesturile de amabilitate dintre colegi pot fi interpretate greșit drept semne de atracție sexuală Foto: Pixabay

„Mi-am dat seama că am greșit. Ea era doar respectuoasă și mă considera o persoană mai în vârstă, deci nu o amenințare sau cineva care ar încerca să o agațe”, a scris acesta pe forumul r/coworkerstories.

Relatarea a generat o dezbatere despre felul în care sunt interpretate gesturile de amabilitate la locul de muncă. 

De ce confundă unii oameni amabilitatea cu interesul sexual

Un zâmbet sau o conversație amicală între colegi pot fi interpretate drept semne de atracție sexuală, mai ales de persoanele care simt nevoia să dețină controlul asupra celorlalți. Este una dintre concluziile unui studiu publicat în revista Social Psychological and Personality Science, care evidențiază și o legătură între această tendință și hărțuirea sexuală la locul de muncă.

Cercetarea, realizată de Sanne Feenstra, de la Vrije Universiteit Amsterdam, și Mark van Vugt, a inclus două studii la care au participat 554 de angajați din Marea Britanie.

În primul studiu, 209 persoane au fost rugate să interpreteze diferite comportamente ale unui coleg de sex opus, de la un zâmbet până la inițierea unei conversații prietenoase. Cei care manifestau o nevoie mai mare de control asupra celorlalți au avut tendința să vadă în aceste gesturi un interes sexual, indiferent de gen sau de poziția ocupată în companie.

Al doilea studiu, la care au participat 345 de angajați, a analizat și legătura cu hărțuirea sexuală. Participanții care interpretau mai des gesturile colegilor drept semne de atracție au declarat și mai multe comportamente nepotrivite, inclusiv adresarea unor întrebări intime despre viața sexuală. Această asociere a fost observată în special în cazul bărbaților.

În schimb, angajații care urmăreau să câștige respectul celorlalți prin competență și rezultate profesionale nu au manifestat aceeași tendință de a interpreta greșit gesturile amabile.

De ce poate fi confundată politețea cu atracția

Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, explică pentru „Adevărul” că felul în care interpretăm gesturile celorlalți este influențat de propriile așteptări și experiențe.

„O persoană care își dorește intens să fie admirată sau care încearcă să controleze interacțiunile poate acorda o semnificație exagerată unor gesturi ambigue. Dacă există și convingerea că atenția celuilalt i se cuvine, riscul de a ignora perspectiva acestuia crește”, explică Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru „Adevărul”.

Psihoterapeutul precizează că asemenea interpretări nu sunt întâlnite exclusiv la bărbați: „Aceste mecanisme nu sunt specifice unui singur gen. Atât bărbații, cât și femeile pot interpreta greșit semnalele sociale, pot confunda politețea cu atracția sau pot întâmpina dificultăți în acceptarea unui refuz.”

Diferența dintre o neînțelegere și un comportament abuziv apare atunci când persoana care a făcut avansuri află că interesul nu este reciproc.

„Totuși, o interpretare greșită nu conduce automat la hărțuire. Diferența esențială o face modul în care persoana reacționează atunci când descoperă că s-a înșelat”, mai spune ea.

Când avansurile devin hărțuire

Atracția dintre colegi nu reprezintă, în sine, o problemă. Situația se schimbă atunci când unul dintre ei continuă să insiste, deși celălalt nu își dorește apropierea.

„Limita este depășită atunci când comportamentul devine nedorit, insistent, intimidant sau umilitor, iar persoana vizată este pusă în situația de a-și apăra repetat spațiul personal”, explică Laura Găvan.

De altfel, psihoterapeutul atrage atenția că un refuz nu trebuie justificat, iar participarea la o conversație sau la o glumă nu înseamnă acceptarea unor avansuri sexuale.

„Atunci când refuzul este perceput ca o ofensă personală, iar persoana insistă, intimidează sau încearcă să îl pedepsească pe celălalt pentru lipsa de reciprocitate, nu mai vorbim doar despre o neînțelegere, ci despre o problemă de limite și responsabilitate”, este de părere Laura Găvan.

Situația poate deveni și mai dificilă atunci când cel care face avansurile are o funcție de conducere sau poate influența evaluarea și promovarea colegului vizat.

„Persoana vizată ajunge să se teamă că va pierde oportunități sau că va fi dezavantajată profesional pentru că nu răspunde avansurilor”, consideră ea.

Consecințele nu se opresc la disconfortul provocat de insistențele unui coleg. Unele persoane ajung să evite anumite întâlniri, să refuze proiecte sau chiar să își schimbe locul de muncă.

„Persoana vizată poate începe să își monitorizeze permanent gesturile, tonul vocii și felul în care interacționează cu ceilalți, de teama că orice semn de cordialitate va fi interpretat greșit. În timp, această stare de alertă poate favoriza anxietatea, tulburările de somn, scăderea încrederii în sine și dificultățile de concentrare”, mai arată Laura Găvan.

Pe lângă efectele psihologice, există și riscul pierderii unor oportunități profesionale. Un angajat care încearcă să evite persoana care îl hărțuiește poate renunța la proiecte importante, la colaborări sau la promovări care i-ar fi adus venituri mai mari.

Un alt obstacol este teama de reacția colegilor. Persoanele hărțuite pot fi acuzate că au fost prea prietenoase sau că nu au respins suficient de repede avansurile, conform spuselor psihoterapeutului.

„Astfel de presupuneri mută responsabilitatea de la comportamentul nedorit la reacția celui care îl suportă”, lămurește aceasta.

Cazuri de hărțuire sexuală care au ajuns în instanță

De-a lungul anilor, mai multe cazuri de hărțuire sexuală la locul de muncă au atras atenția asupra consecințelor pe care le poate avea refuzul unor avansuri, mai ales atunci când acestea vin din partea unui superior.

Amintim cazul Hannei Bouveng, fostă angajată a unei firme de investiții din New York, care a obținut în 2015 despăgubiri de 18 milioane de dolari într-un proces împotriva omului de afaceri Benjamin Wey și a companiilor implicate. Potrivit Reuters, femeia a fost concediată după ce a respins alte avansuri ale directorului, iar ulterior acesta a publicat materiale denigratoare despre ea. Juriul i-a dat câștig de cauză pentru hărțuire sexuală, represalii și defăimare.

Într-un alt proces, trei foste angajate ale unei clinici americane, Endoscopic Microsurgery Associates, au obținut despăgubiri totale de 350.000 de dolari, după ce au reclamat comportamente de hărțuire sexuală. Una dintre femei, Linda Luz, a fost concediată după ce a reclamat situația, iar instanța a constatat că fusese victima unor represalii.

Un caz intens mediatizat a fost și cel al fostului director general Hewlett-Packard, Mark Hurd, care a demisionat în 2010 în urma unei investigații interne declanșate de acuzațiile formulate de Jodie Fisher, colaboratoare a companiei. Aceasta susținea că Hurd îi făcuse avansuri sexuale și că ulterior primise mai puține contracte. Hurd a negat acuzațiile, iar ancheta HP nu a constatat încălcarea politicii privind hărțuirea sexuală, deși a identificat alte abateri de la regulile companiei.

Cum pot fi prevenite și reclamate cazurile de hărțuire

În cazul avansurilor nedorite sau al comportamentelor insistente, Laura Găvan recomandă păstrarea mesajelor, a e-mailurilor și a altor dovezi care pot susține o eventuală sesizare. Angajații pot apela la departamentul de resurse umane sau la mecanismele interne de raportare, fără a fi obligați să confrunte direct persoana care îi hărțuiește.

Psihoterapeutul atrage atenția și asupra responsabilității angajatorilor de a investiga sesizările și de a preveni eventualele represalii împotriva celor care reclamă astfel de comportamente: „Regulile trebuie aplicate consecvent, indiferent de genul persoanei care semnalează hărțuirea sau al persoanei acuzate.”

Dincolo de procedurile interne, specialista consideră esențială înțelegerea și respectarea limitelor personale.

„Un zâmbet nu este o promisiune, politețea nu este consimțământ, iar refuzul nu este o provocare”, conchide Laura Găvan.