La Revoluţie, Securitatea i-a dotat pe muncitorii din Casa Scânteii cu cozi de topor

Ceauşescu dorea să folosească "oamenii muncii" în decembrie '89, aşa cum i-a folosit Iliescu în '90 împotriva opoziţiei

Nu s-a vorbit niciodată despre modul cum s-au desfăşurat ostilităţile: cum au reacţionat redactorii, cum au reacţionat tipografii, cum a reacţionat Securitatea, instalată, cu arme şi bagaje, de mult timp acolo. Mai ales de cum s-a încercat organizarea unei contraofensive violente, cu ajutorul muncitorilor din Casa Scânteii, împotriva celor care veneau de pe platforma Băneasa, spre Piaţa Universităţii, la mitingul din 22 decembrie, dimineaţa. Cum, în sfârşit, în şi din Casa Scânteii, după 22 decembrie, s-a tras. Şi cum au rezultat victime care, cum este firesc, ar trebui să se regăsească într-un dosar penal. Un dosar pe care noi l-am căutat şi l-am găsit. Există deci dosarul penal Scânteia '89.
În dosarul penal pe care generic îl vom numi dosarul Scânteia '89, parte din marele dosar 97/P/90, ce priveşte toate evenimentele din decembrie '89, au fost deja audiate mai multe persoane în legătură cu victimele rezultate din schimbul de focuri din şi înspre Casa Scânteii, dar şi cu mişcările de culise puse la cale de fosta Securitate atât pe 21, cât şi pe 22 decembrie.
Pentru că n-a răspuns la parolă, împuşcat "legal" de colegi
Conform mărturiilor din dosar, în perimetrul Casei Scânteii, după 22 decembrie, a fost un întreg tir de focuri. Au tras soldaţii, au tras muncitorii. Unii în alţii. Aşa s-a întâmplat şi în nefericitul caz al lui Florea Banea, împuşcat mortal chiar de colegii săi, care susţin că el nu ar fi răspuns la parolă. În legătură cu moartea lui Florea Banea, împuşcat în spatele Casei Scânteii, în urma unui schimb de focuri, au fost audiaţi mai mulţi martori. Dosarul 84/P/91 a fost soluţionat cu NUP, întrucât procurorul militar Dumitru Cojocaru a reţinut că "numiţii Crăciun şi Istrate (n.r. - care au descărcat în direcţia colegului lor, primul patru gloanţe şi al doilea 16, conform martorului Radu Anghel) au acţionat legal, cu respectarea dispoziţiei Decretului 3671/74, privind uzul de armă, astfel încât în sarcina lor nu poate fi reţinută vreo faptă, vinovăţia aparţinând în întregime victimei". Cu alte cuvinte, victima F.B. a fost "ţintă legală" a unei ilogice "vânători de oameni". Vânătoare în care toată lumea a tras în toată lumea, iar până în prezent, în afară de procurorul Dan Voinea, nimeni nu s-a gândit să pornească de la victime spre vârful piramidei răului, spre cei care au lansat diversiunea cu teroriştii, spre cei care au dat ordin să se împartă arme populaţiei, spre cei care au executat ordinele şi, în cele din urmă, spre cei care au executat foc.
Gărzile patriotice contra Pieţei Universităţii
Recent, un fost rănit în decembrie '89, Ion Căpăţână, a participat la un experiment judiciar (o reconstituire judiciaro-criminalistică) privind modul cum a fost împuşcat. El a indicat terasa clădirii Casei Scânteii ca fiind locul de unde s-a tras asupra sa. În timpul audierilor, acelaşi Ion Căpăţână a mai povestit anchetatorilor cum în seara zilei de 21 decembrie s-a prezentat la serviciu, iar directorul comercial i-a spus că "în jurul orei 18.00, a venit la el un reprezentant al Comitetului de partid al sectorului 1, însoţit de un ofiţer de securitate, care i-a solicitat lui Vlădărescu Matei să distribuie armament gărzilor patriotice, după care aceştia să fie duşi în Piaţa Universităţii, unde se afla un grup de persoane care provoca dezordine. Tot de la Vlădărescu am aflat că cei doi (n.r. - reprezentantul partidului şi cel al Securităţii) au venit cu două camioane în care se aflau soldaţi înarmaţi de la trupele de securitate".
"Securistul a mobilizat un grup de muncitori"
O foarte interesantă declaraţie face, în dosarul Scânteia '89, martorul Ioan Maican. "În data de 22 decembrie 1989, m-am prezentat, ca de obicei, la ora 8.00 (n.r. - la muncă) şi mi-am îndeplinit atribuţiunile uzuale; în jurul orei 13.00, pe lângă Casa Scânteii a trecut o coloană de muncitori, de pe platforma Pipera, care se îndepta spre Piaţa Aviatorilor. Muncitorii scandau
Jos Ceauşescu!
şi alte lozinci anticomuniste. Coloana nu s-a oprit în faţa Casei Scânteii. În timpul acesta, l-am văzut pe securistul instituţiei, din câte îmi amintesc se numea Stănciulescu, cum a mobilizat un grup de 7-8 muncitori de la secţii diferite, pe care i-a dotat cu nişte cozi de topoare şi lopeţi, luate din magazie, după care au ieşit prin spatele clădirii", spune I.M. Urmează ca procurorii militari să stabilească dacă muncitorii din Casa Scânteii au folosit cozile de topor împotriva muncitorilor de pe platforma Băneasa. Sau împotriva altora. Şi cine i-a mobilizat. Şi la ordinul cui.

În ziua fatală, organul partidului a jucat la două capete
Vineri, 22 decembrie 1989. Ziua fatală. Ziarul "Scânteia" intră în istoria media ca singurul ziar care a apărut pe piaţă, în aceeaşi zi, cu două titluri diferite: "Scânteia" şi "Scânteia poporului". Şi cu două mesaje diametral opuse: dimineaţa, pro-dictatură şi pro-Ceauşescu, după-amiaza, anti-dictatură şi pro-Iliescu.
În "Scânteia", în dimineaţa de 22 decembrie, înaintea fugii lui Ceauşescu, apărea poza dictatorului la tribună, alături de consoartă şi de membrii CPEx, iar mai jos, un titlu uriaş despre "AP