Exclusiv Franța taxează bogații, are România curaj să facă la fel? Expert Oxford: „Austeritatea impusă doar populației e garanția ca extremiștii vor veni la putere”
0Franța ia tot mai mult în serios taxarea marilor averi, după ce taxele și impozitele aplicate firmelor și populației au ajuns la cel mai înalt nivel și nu mai au unde să crească. Politologul Vladimir Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, consideră că măsura ar trebui adoptată și de România, coroboratp cu o taxare mai mare pentru marile companii. În caz contrar, spune el, pe fondul crizei economice și a frustrării societății tot mai împovărate fiscal, partidele extremiste vor câștiga următoarele alegeri.
Noul premier francez, Sébastien Lecornu, se zbate să obțină sprijinul opoziţiei pentru a trece un buget care să reducă deficitul public. Pentru aceasta, el va avea nevoie fie de sprijinul populiștilor de dreapta ai lui Marine Le Pen, fie de stânga franceză. Din start, el exclude orice colaborare cu extrema dreaptă. Numai că parlamentarii socialişti, a căror susţinere va fi esenţială pentru noul guvern, condiționează această susținere de adoptarea „taxei Zucman”, o taxă anuală de 2% asupra averilor de peste 100 de milioane de euro.
Există însă voci care taxe și mai mari și susțin că acest 2% nu este suficient. Un celebru economist francez, Thomas Piketty, consideră că noua taxă este „necesară, dar insuficientă” pentru a rezolva provocările economice și nevoile de finanțe ale ţării, notează Bloomberg.
Ideea nu este îmbrățișată de președintele Emmanuel Macron și a fost primită cu rezerve de premier. În același timp, reacțiile miliardarilor francezi au fost vehemente. Bernard Arnault, fondatorul LVMH și mult timp cel mai bogat om din lume a spus că este vorba despre o taxă „comunistă”.
Și Guvernul Bolojan i-a luat în vizor pe bogații României
România, în schimb, are probleme economice mult mai mari ca Franța, iar deficitul bugetar enorm al țării, cel mai mare din UE, precum și alte dezechilibre macroeconomice au obligat Guvernul Bolojan să ia măsuri de austeritate, unele discutabile. Însă subiectul taxelor pe marile averi este aproape tabu în România și este ca și inexistent în dezbateri. Cu toate acestea, în mod surprinzător, Guvernul Bolojan a anunțat o creștere a impozitării marilor averi, dar chiar și așa nu se va ajunge nici măcar la o taxă de 1%.
„Cota suplimentară pentru impozitarea marilor averi va crește de trei ori, de la 0,3% la 0,9%. Astfel, în cazul proprietăţilor reprezentând clădiri rezidenţiale, prin aplicarea unei cote de 0,9% asupra diferenţei dintre valoarea impozabilă a clădirii comunicată de către organul fiscal local şi plafonul de 2.500.000 lei; în cazul proprietăţilor reprezentând autoturisme, prin aplicarea unei cote de 0,9% asupra diferenţei dintre valoarea de achiziţie şi plafonul de 375.000 lei”, se precizează într-un comunicat al Guvernului.
Politologul Vladimir Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, consideră că măsurile care foc obiectul unei dezbateri aprinse în Franța ar trebui impuse și în România, iar averile mari ar trebui impozitate. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Borțun susține că taxa pe marile averi ar trebui să fie mai mare de 2%, cu atât mai mult cu cât Guvernul României a introdus taxe de 10% până și pentru indemnizația mamelor, iar bursele copiilor au fost tăiate printre primele.
În opinia sa, România este unul dintre statele prietenoase în general cu marile companii și cu cei cu averi importante, dar taxează la sânge categoriile sociale defavorizate. Pe fond, România are nevoie ca de aer de echilibrarea balanței, pentru a evita un faliment. Pe de altă parte, francezii par mult mai hotărâți, deși nivelul de trai din această țară este unul incomparabil mai bun ca în România, iar situația economică a Franței nu e la fel de gravă.
„Nu e suficient”
„Am văzut această propunere și care e susținută și de alianța de stânga din Franța, în Noul Front Popular. Franța avea în trecut o marjă de taxarea marilor averi mult mai mare decât are în prezent. Macron a redus taxarea celor bogați. A redus taxarea supracorporaților. Dar tot nu e suficient pentru ei, ar vrea și mai puține taxe. Această măsură cu 2% e o măsură modestă, de altfel. Să fim serioși. E o măsură modestă de taxare a celor bogați. Nu doar că e necesară, dar nu e suficientă. E nevoie de o taxare mult mai consistentă a marilor averi”, spune Borțun.
El face o paralală interesantă între faptul că în ultimul deceniu, mai ales, marile averi au crescut enorm, iar în același timp au crescut și datoriile și deficitele în aproape statele lumii.
„Dacă ne uităm pe datele statistice, marile averi ale bogaților s-au triplat. Ne aducem aminte că acum un deceniu Bill Gates era cel mai bogat om din lume și avea o avere de câteva miliarde de dolari, acum au zeci și sute de miliarde de euro. Deci avem o concentrare tot mai accelerată a bogăției la vârful piramidei. Nu doar în Franța, ci peste tot, în SUA, în tot Occidentul. În schimb, dacă ne uităm la aceleași state, datoriile lor au crescut tot mai mult”, punctează expertul.
Măsurile care ar putea fi luate în Franța sunt mai degrabă timide, în opinia lui Vladimir Borțun. Românul de la Universitatea Oxford spune că, în perioadele în care averile erau taxate mai ferm, marile națiuni europene au realizat cele mai importante investiții în propria infrastructură și au dezvoltat sisteme capabile să aducă prosperitatea pentru întreaga populație.
Cei 30 de ani glorioși
„Și măsurile acestea timide de a încerca de a redresa puțin balanța aceasta, care în momentul acesta atârnă aproape total în favoarea celor bogați, sunt întâmpinate cu rezistență din partea celor bogați. Dar dacă ne uităm la măsurile, la regimurile fiscale de după Al Doilea Război Mondial, vedem că economiile au progresat atunci când marile averi și corporațiile mari au avut taxe mai mari. Societățile occidentale au cunoscut cea mai ridicată rată de creștere economică și de prosperitate, precum și de creare de locuri de muncă sigure și bine plătite atunci când au existat astfel de politici. De exemplu, am avut în Franța o perioadă din aceasta care a rămas cunoscută ca «Les Trente Glorieuses» (Cei 30 de ani glorioși). E vorba de perioada aceasta postbelică, dintre 1945 și 1975, atunci când bogații și corporațiile plăteau taxe mult mai mari, chiar decât ceea ce propune Thomas Piketty aici”, punctează el.
Aceste măsuri ar trebui adoptat din nou, mai ales în țările vizate de criză și care nu reușesc să-și stabilizeze economia, este opinia lui Valdimir Borțun.
„Trebuie să contextualizăm astfel de măsuri. În primul rând să le comparăm cu ce era în trecut, când societățile occidentale au dus-o bine și au generat prosperitate relativ generală, o prosperitate de care să se bucure cât mai mulți oameni, nu doar câțiva. Asta e problema cu analizele economice care se concentrează numai pe creșterea PIB-ului. Unde se duce PIB-ul? Se duce această creștere distribuită în mod echitabil sau e concentrată la vârful societății? În momentul de față e concentrată la vârful societății. Iar măsurile pentru cea propusă de Piketty sunt un pas înainte pentru a redresa această inegalitate. E o măsură necesară, dar nu suficientă”, susține Borțun.
Paradoxal, în timp ce averile celor bogați au crescut tot mai mult, în paralel datoriile statelor și deficitele bugetare au explodat. În multe cazuri s-a întamplat așa pentru că țări precum Grecia, Spania, Portugalia și Irlanda au fost obligate să salveze marile bănci cu bani publici.
„Dacă ne gândim de ce au explodat și când au explodat, de exemplu, dacă ne aducem aminte de criza datoriei publice din zona Euro de acum un deceniu și ceva, în special în zona periferică a zonei Euro, Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda și așa mai departe, ele și-au crescut datoria publică la cote foarte ridicate după ce au fost, practic, constrânse să salveze băncile. Dacă ne uităm cum a explodat datoria publică a Greciei, care înainte de 2009 era la niveluri relativ comparabile cu cele din restul zonei Euro, datoria publică și în Grecia, și în Spania, și în Portugalia, a explodat numai odată ce s-au efectuat acele bail-out-uri pentru bănci, multe dintre bănci fiind bănci străine din nordul Europei. Adică bănci germane, bănci olandeze, austriece, franceze, care, evident, au pus presiune pe guvernele lor din țările respective pentru ca acestea la rândul lor să pună presiune pe aceste state din sudul Europei ca să le salveze băncile”, amintește Vladimir Borțun.
Însă astfel de cazuri nu au fost specifice doar Europei. În Statele Unite ale Americii, care au și exportat marea criză din 2007 în Europa și nu numai, lucrurile au stat la fel.
„În SUA, la fel. De fapt, din SUA a început acea criză la care ne-am spus anume, în 2007-2008. Prima măsura macroeconomică a guvernului administrației Obama, după ce a câștigat Obama alegerile, a fost să facă un bail-out de sute de miliarde de dolari cu băncile de pe Wall Street, care, evident, au condus la o datorie publică. Deci, trebuie să ne întrebăm. Care e sursa acestei datorie publică? Inclusiv în România”, mai spune el.
România, țara în care bogații au taxe de 0,30%, iar mamele plătesc 10%
În ce privește România, există și câteva particularități. Aici, guvernul a făcut economie și a taxat indemnizația mamelor și bursele copiilor, dar a menținut privilegiile sistemelor de intelligence și bugetele acestora mai mult decât generoase. Iar subiectul marilor averi în România este unul tabu, spune Vladimir Borțun. După ce guvernul a decis cu greu creșterea cotei suplimentare pentru impozitarea marilor averi de la 0,3% la 0,9%, lucrurile se mișcă timid, dar e mult prea puțin, consideră expertul.
„Avem bugete uriașe pentru serviciile secrete, dar tăiem de la educație. Oare din cauza burselor școlare avem deficitul ăsta, sau din cauza că se oferă bugete uriașe aparatului de represiune a statului și nu se colectează taxele în mod responsabil? Se face multă evaziune fiscală, inclusiv din partea marelor corporații, care, cum știm, își transferă profiturile în țările de baștină sau în paradisuri fiscale, precum Cipru. Plătim noi prin tăierile drastice din sectoare publice, care sunt vitale pentru funcționarea unei societăți. Sunt vitale pentru a avea o populație sănătoasă, bine educată, care ne dorim să nu voteze un extremiștii în alegeri. Iar tu, România, tai tocmai din aceste sectoare, care sunt deja subfinanțate!”, mai spune acesta.
Nu întâmplător, România este codașă în toate clasamentele europene, iar cercetarea, sănătatea, cultura și învățământul sunt ignorate cu bună știință de fiecare guvern, indiferent de componența acestuia și de partidele politice care îl alcătuiesc. Pe cale de consecință, pe măsură ce populația se simte tot mai agresată de taxele, impozitele și prețurile care cresc de la o zi la alta, actuala coaliție de guvernare nu face decât să pregătească un veritabil covor roșu pentru partide populiste și eurosceptice, care, dacă trend se menține, vor câștiga deteșat viitoarele alegeri.
Cadoul pe care coaliția de la putere îl face demagogilor populiști
„Dacă ne uităm unde stă România în clasament, în Uniunea Europeană, în ceea ce privește investițiile publice în educație, cercetare, sănătate, cultură etc., suntem pe ultimele locuri. Și acum o să suntem și mai rău după aceste măsuri de austeritate, care, pe lângă că afectează oamenii cei mai vulnerabili din societate, nu fac decât să pună gaz pe foc pentru ascensiunea AUR sau a altor probleme similare din Europa. Și acum e la 40% în sondaje, dar vor crește și mai mult în timp ce noi ne mirăm după fiecare sondaj cum cresc ăștia”, adaugă Borțun.
În același timp, elitele politice românești dovedesc nu doar lipsă de empatie, dar și o surprinzătoare lipsă de reacție în fața tsunami-ului care vine dinspre partidele extremiste.
„Mi se păre foarte arogantă reacția multor elite, atât politice cât și civile, din mass media, din societatea civilă, față de sondajul recent care a arătat un grad ridicat de nostalgie în rândurile oamenilor față de regimul comunist. Oamenii nu înțeleg că pentru acel procent enorm al populației care preferă regimul comunist de dinainte, acele condiții materiale care oferă o anumită securitate oamenilor și anume slujbe, locuințe ieftine, acces la sistemul de educație pentru copiii din mediul rural, toate acele condiții ori au dispărut, ori au devenit foarte fragile pentru foarte mulți oameni. Sigur, mulți au avut de câștigat de pe urma tranziției la capitalist. Mai ales în marile orașe, București, Cluj”, arată cu degetul expertul.
Majoritatea populației nu a avut șansele pe care le-au avut cei din marile centre urbane, iar micile orașe și mediul rural au rămas încremenite undeva în anii 80. Statul român nu a făcut nimic pentru acești oameni sau aproape nimic. În schimb, societatea românească este extrem de polarizată, iar clasa mijlocie formată în orașe ca București și Cluj îi disprețuiește pe românii mai puțin norocoși, susține Vladimir Borțun. Acesta e un cadou nesperat pentru demagogii populiști, care pot astfel să exploateze nemulțumirile unor oameni abandonați în mare măsură de propriul stat și disprețuiți de o parte a societății.
„Sigur că la București și la Cluj o să strâmbe din nas oamenii când văd sondaje de genul ăsta. Pentru că ei au beneficiat de pe urma tranziției la capitalism. Dar pentru milioane de oameni nu a fost niciun câștig, pentru că am avut începând cu 1990 un capitalism sălbatic. Mulți dintre ei au fost forțați să trece cu traista în spinare, pe șantierele din Occident, în ferme, la case de bătrâni ca să facă munci grele, pe salarii mici și în condiții de neinvidiat, să se confrunte cu discriminare și așa mai departe. Pentru oamenii ăștia nu e o poveste de succes! Dar reacția elitelor care au avut de beneficiat de pe urma ultimilor 35 de ani arată că nu au capacitatea de a empatiza, de a se pune în locul altor oameni. De a înțelege cum de acest capitalism sălbatic au beneficiat unii, dar pentru alții a însemnat o continuă deteriorare a condițiilor de viață”, critică Borțun.
Costurile venirii la putere a AUR vor fi mai mari decât dacă oamenii erau ajutați
Nu e numai lipsă de empatie ci și un fel de autism a partidelor mainstream aflate la conducere, care lasă majoritatea populației României la cheremul partidelor extremiste. Iar costurile venirii la putere a unor partide precum AUR vor fi mult mai mari decât dacă s-ar fi făcut politici care să-i susțină pe acești oameni și să-i ajute să traverseze mai ușor vremurile de criză economică.
„E o lipsă incredibilă nu doar de empatie, ci și de inteligență politică. Austeritatea extremă impusă e garanția supremă ca extrema dreaptă va veni la putere. Pentru că nici măcar nu trebuie empatie ca să-ți dai seama că ai nevoie și de voturile acestor oameni, care, de fapt, sunt majoritatea populației. Că dacă nu reușești să-i atragi cu o ofertă electorală care să se adreseze nevoilor lor imediate, atunci ori nu o să voteze, iar noi avem deja una dintre cele mai ridicate rate de absenteism din Europa, ori o să voteze cu demagogi de extremă dreaptă ca Georgescu și Simion. Deci nici măcar nu trebuie să îți pese cu adevărat de oameni ăștia, ci pur și simplu să ai inteligența politică, un pragmatism politic, care să te facă să înțelegi că trebuie să iei în considerare și interesele acestor milioane de oameni pe care îi abandonează”, încheie Vladimir Borțun.
Situație mult mai gravă în România ca în Franța și Germania
Franța și Germania, adevăratul motor al Uniunii Europene, se confruntă cu probleme uriașe economice, iar prima dintre ele a fost deja retrogradată de agențiile de rating și se confruntă cu o situație complicată, cauzată de datoriile uriașe. Nici Germania nu stă cu mult mai bine. Industria auto, simbolul acestei țări, este în corzi și nu mai face față concurenței chineze.
Totuși, situația din Franța este ceva mai complicată pe fondul unei datorii imense, care a atins 116% din PIB. Iar Franța este țara cu al doilea PIB din Europa, după Germania. În termeni nominali, Franța are un PIB estimat la 3.987.911 de miliarde de dolari, conform datelor FMI pentru 2024, sub cel al Germaniei (5.686.531 miliarde de dolari), dar aproape de două ori mai mare decât cel al Italiei, țară care e pe locul 3 la PIB (2.199 de miliarde de euro). Spre comparație, România „joacă în altă ligă” și are un PIB de 382 de miliarde de dolari (353 miliarde de euro).
Problemele uriașe ale economiei franceze nu au trecut neobservate. A doua economie ca mărime a Uniunii Europene a fost retrogradată de agenția de rating Fitch și are acum al doilea cel mai slab rating din întreaga istorie a statului francez. Concret, Fitch a retrogradat în urmă cu două săptămâni ratingul suveran al Franței la „A+”, sancționând Parisul pentru instabilitatea politică persistentă și incertitudinile bugetare care împiedică redresarea finanțelor publice.
Aproape 2.500 de kilometri mai la est, România are un PIB de 10 ori mai mic față de Franța, iar mica sa economie nici nu poate fi comparată cu cea franceză. Nici nivelul datoriei nu este comparabil, dar pentru o țară ca România nu este de neglijat. Datoria publică a României a ajuns la 57,8% din PIB în luna mai, ceea ce înseamnă că fiecare român e îndatorat cu 11.000 de euro. Astfel, potrivit FMI, datoria externă a țării se află sub media europeană, dar se preconizează o creștere peste 60% în cursul anului 2025, potrivit FMI. Pe de altă parte, România are un deficit uriaș (9,3% în 2024), mult mai mare ca al Franței, iar în pofida creșterilor taxelor și impozitelor pentru companiile mici și mijlocii și pentru populație, premierul Ilie Bolojan a admis că România va avea și în acest an un deficit comparabil.
Și din cauză că măsurile luate până acum nu au reușit să schimbe foarte mult lucrurile, sunt așteptate noi măsuri, pe măsură ce vor fi adoptate alte pachete de măsuri.
Cine este Vladimir Borțun
Vladimir Borțun predă la Universitatea Oxford, dar este și cercetător. A ajuns la Oxford din 2022, cu o bursă postdoctorală la Departamentul de Politică Socială și Intervenție de la Oxford. În 2023, cartea sa, „Crisis, Austerity and Transnational Party Cooperation in Southern Europe: The Radical Left’s Lost Decade”, a apărut la Editura Palgrave Macmillan și a reprezentat un succes important. În prezent, Vladimir Borțun este un apreciat politolog critic specializat în stânga europeană, elite politice, transnaționalism și politici ale Uniunii Europene.
Înainte de a ajunge cercetător și lector la Universitatea Oxford, Vladimir Borțun a devenit doctor în științe politice la Universitatea din Portsmouth (2019) și a fost cercetător postdoctoral la Departamentul de Științe Politice al Universității Autonome din Barcelona.
Se încarcă comentariile...
