FOTO Câinii poliţişti. Rasele cele mai adecvate şi misiunile pe care le îndeplinesc

Sunt frumoşi, sunt puternici, sunt periculoşi cu nasul bine prelucrat pentru a-i mirosi pe infractori. Se antrenează ore întregi, dau examene, primesc note, nu iau şpagă şi nu-şi trădează niciodată partenerul de intervenţie. O bucată costă nu mai puţin de 7500  de lei.

Câinii din cadrul Serviciului de Poliţie Canină, căci despre ei vorbim, sunt adevărate „bijuterii“ ale poliţiei.  

Comisarul Adrian Apostol este de ani buni „tatăl” lor. Lucrează din 2007 la Serviciul Canin din cadrul Poliţiei Capitalei. De la câini de urmă, câini de cadavre, câini de droguri, de căutare şi salvare urbană, de identificare odorologică, toţi cei 54 de „haiduci ai poliţiei“  ies pe teren după sute de ore de muncă şi antrenamente.  

„Noi avem arondate ca şi competenţă Capitala,  judeţul Ilfov şi tot ce înseamnă judeţe din Sudul României, începând din Mehedinţi până la Constanţa, pe toate specializările“, şi-a început povestea dresorul-şef. 

CV-ul câinilor de poliţie 

Când vorbeşte despre câinii pe care îi antrenează, atât el, cât şi colegii săi, toată faţa îi zâmbeşte. Povesteşte  cu mult drag despre „băieţii“  din „în subordine“. Sunt corecţi, îi  ascultă cu sfinţenie ordinele, nu sunt niciodată bănuiţi de corupţie şi, în timp, i-au devenit cei mai loiali prieteni. 

De la vârsta de trei luni şi până la 8-9 ani, atunci când ajunge la vârsta pensionării, câinele trebuie să treacă prin pre-dresaj, dresaj, muncă operativă  şi verificări anuale.  

„Un câine de serviciu se face în doi ani. Prima etapă: preluarea şi predresajul care se desfăşoară până la vârsta de un an, un an şi jumătate. Vorbim apoi despre etapa a doua, dresajul efectiv - între trei şi şase luni- în funcţie de specializarea câinelui şi etapa a treia, cea de muncă operativă, efectiv folosirea câinelui ca unealtă a Poliţiei Române“, mai precizează comisarul. 

Perioada de dresaj intensiv se finalizează cu examene de atestare a abilităţilor câinelui şi cu note de la unu la zece. 

„Periodic, la un an de zile, i se verifică aptitudinile, dacă câinele şi-a menţinut antrenamentul, a evoluat sau a involuat, dacă mai e bun de folosit sau nu“.

Exerciţii examinatorii în funcţie de specialitatea câinelui 

Examenul este aplicat fiecărui patruped în parte, în funcţie de specializarea în care a fost calificat câinele. Prelucrarea unei urme, împrăştierea unui grup de manifestanţi, scotocirea pentru prinderea infractorilor, toate se numără printre exerciţiile câinilor examinaţi. 

„Spre exemplu, ,<<la urmă>> înseamnă prelucrarea unei urme de control de 400 de metri cu o anumită configuraţie. Pe parcursul urmei, câinele trebuie să găsească nişte obiecte amplasate de cel care a desenat urma. La <<patrulare-intervenţie>>, înseamnă împrăştierea unui grup de minimum 10 manifestanţi - un singur câine poate să împrăştie până la 25 de manifestanţi“, susţine comisarul Apostol. 

Rasele de câini potrivite

În dotarea Poliţiei Canine sunt ciobăneşti germani, rotwaileri, labradori şi ciobăneşti belgieni malinois.

„Aici în curte (sediul Poliţiei Canine – n.r.) avem doi rotwaileri, un ciobănesc belgian malinois şi 40 de ciobăneşti germani, curaţi, puri“.  

De atâţia ani de meserie a învăţat să-i cunoască pe toţi. Să le înţeleagă şi să le interpreteze orice lătrat, o simplă ridicare din coadă sau un mârâit nervos. 

„Ciobănescul german este rasa cea mai folosită în toate poliţiile din lume pentru că  este cea mai stabilă din punct de vedere psihic, cel mai uşor de prelucrat, au o memorie extraordinar de bună, reţin foarte mult timp ceea ce au învăţat şi chiar dacă au uitat îşi aduc aminte dupa câteva exerciţii“, precizează comisarul Apostol.  

Despre rotwaileri - o altă rasă folosită în acţiunile poliţiei - precizează că sunt folosiţi, în principiu, pentru activităţi în care se implică agresivitatea câinelui. Mai exact: pentru patrulare -intervenţie, pentru dispersarea de manifestanţi agresivi, pentru diverse conflicte spontane care apar pe stradă sau la meciurile de mare anvergură.

„De exemplu, un rotwailer, are nativ o genă mai agresivă pe care omul o speculează şi o antrenează, controlând-o prin comenzile pe care i le dă. Antrenamentul şi dresajul unui câine  înseamnă să foloseşti ceea ce natura i-a dat animalului, dar în scopul uman. Este foarte important să reuşeşti să-l controlezi, astfel încât să nu aibă reacţii imprevizibile. Însă, sunt animale şi pot oricând să aibă şi astfel de reacţii“.

Câinii de cadavre antrenaţi de ofiţerii Serviciului de Poliţie Canină au participat aproape un an la căutările avocatei Elodia Ghinescu. 

„Capacitatea de absorbţie a nasului unui câine este de un milion de ori mai mare  decât la om. Gândiţi-vă că suprafaţa nasului unui om este de 10 cm pătraţi, iar la un câine, dacă e să luăm tot ce înseamană fosă nazală ajunge undeva la 50 cm pătraţi“, explică Apostol. 

„Specialiştii“ poliţiei în depistarea mirosurilor 

Câinii aflaţi în custodia poliţiei sunt cei mai buni în depistarea mirosurilor. După sute de ore de antrenamente, aceştia ajung la performanţa de a distinge din cele 7 miliarde de mirosuri, acel miros care îl interesează pe conductorul lui. 

„Încă nu ştim care e procesul care se petrece în creierul câinelui, pentru a disocia mirosul care ne interesează pe noi oamenii. Sau la stupefiante. Există şase tipuri de stupefiante de mare risc. Câinele este antrenat să disocieze cele şase mirosuri, indiferent în ce ambalaj sunt puse drogurile“, ne explică Adrian Apostol.  

Singura femeie din sudul României, dresor de câini poliţişti

Monica Simiciuc este agent principal în cadrul Serviciului de Poliţie Canină din 2007 şi singura femeie din partea de Sud a ţării care lucrează cu câinii şi cu dresajul acestora. 

„Mai am o colegă la Iaşi şi una la Suceava. Sincer, nu aş mai pleca pe secţie sau dacă aş face pasul ăsta,  nu aş mai lucra fără câine. Vă mărturisesc că  mă relaxează, m-am educat să-mi controlez emoţiile ca să nu-l agit şi pe el şi, în plus, îmi oferă siguranţă“.

Tero, câinele poliţiei de însoţire-patrulare

Monica face parte din compartimentul de însoţire-patrulare, alături de Tero, partenerul său patruped, pregătit special să prindă infractori, să participe la mitinguri şi să împrăştie manifestanţi. 

„Mi-a fost puţin mai greu la început până ne-am acomodat unul cu celalalt, dar acum comunicăm foarte bine. Ei îţi preiau ţie starea: dacă eu sunt agitată, e şi el agitat, iar atunci când eu sunt liniştită şi el e la fel. Atacă doar la comanda mea. Tero are acum patru ani. De la patru luni l-am luat de la Sibiu şi l-am adus aici. Îmi amintesc că am început cu o joacă pentru că sunt ca nişte copii şi automat, la început, ne jucăm cu ei. Cu mingiuţa, cu recompense... Urmează apoi dresajul de diciplină: cu şezi, culcat... Bine, se începe întotdeauna cu chemarea la noi. Chiar trebuie să fie obişnuit, ca îndiferent unde este, atunci când îl strigăm să vină la noi“, povesteşte Monica.

Tero a învăţat împreună cu stăpâna lui mersul la pas, poziţia aşezat, poziţia culcat, poziţia pe loc. Au urmat apoi exerciţiile de agresivitate: cum trebuie să muşte, şi cum să-i corectezi muşcătura. La un an şi jumătate, atunci când a finalizat şi cursul de la Centrul Chinologic Sibiu, i s-a dat undă verde pentru ieşirile pe teren la diverse cazuri. 

„Ajungi să ai toată increderea in el. Nu te minte, nu încearcă să te păcălească să munceşti tu mai mult decât el. Şi chiar nu contează cum eşti tu sau cum arăţi, el te iubeşte oricum“, mărturiseşte Monica.  

Când ies la pensie, pe la vârsta de 8-9 ani, câinii din poliţie se mută de cele mai multe ori acasă la conductorii lor. „Avem dreptul să ni-i luăm acasă dacă ni-i dorim.Vă daţi seama îl iei de la patru luni, îţi pui toată baza în el, cum să nu-l iei acasă când iese la pensie“, mai arată femeia-dresor.  

Dingo, specialist în prelucrare-miros uman

Adrian Râmniceanu are 26 de ani şi este agent principal la Poliţia Canină din martie 2009. Pe Dingo, partenerul lui, îl are de la vâsta de trei luni şi jumătate, fiind un câine specializat pe prelucrare miros urmă. Stă cuminte lângă stăpânul său, ascultând fericit cuvintele de laudă care-i sunt adresate.

Reacţionează imediat şi devine ca argintul viu atunci când dresorul său îi face semn, chemându-l la tumbe, acrobaţii şi sărituri peste obstacole.  

„Dingo a făcut şase luni de cursuri la Sibiu, de specializare intensiv pe prelucrare miros uman. Datoria lui e să nu confunde mirosurile, să rămână constant doar pe mirosul infractorului, să nu treacă, spre exemplu, de la mirosul hoţului la parfumul unei domnişoare care trece pe lângă el. Partea bună e că el nu bagă în seamă parfumul, la el contează mirosul uman, resturile de epidermă, de piele. În cazul în care hoţul s-ar fi parfumat el nu ar fi mers după mirosul de parfum al infractorului, ci după mirosul de emoţiei, transpiraţiei“.

În fiecare an, Dingo este dus la centrul de la Sibiu pentru reevaluare. Dacă se constată ca şi-a pierdut din abilităţi, va fi automat clasat. „Nu înseamnă însă că dacă nu îşi foloseşte nasul, nu mai poate fi folosit pentru altceva, însă nu-l mai pot folosi pentru specialitatea mea“, a precizat agentul. 

Golliat, „artileria“ grea din custodia Poliţiei Canine 

Şi ca să scoată la înaintare artileria grea a Poliţiei Canine, Adrian Apostol ni-l prezintă pe Golliat. Un rotwailer de  vreo 80 de kg, folosit pentru patrulare- intervenţie. Oricât de curajos ai fi îţi îngheaţă sângele în vene când se uită la tine. 

„E de top în toată România“, exclamă comisarul atunci când vede că primim cu ceva „reticenţă“ apariţia cu greutate a lui Golliat. 

Câinii pentru cadavre au bătut kilometri întregi pe urmele Elodiei

O parte importantă a Poliţiei Canine o reprezintă câinii pentru cadavre, antrenaţi special pe miros de cadavru uman. 

„Practic, este o scotocire, câinele baleiază zona cu o mişcare sinusoidală  pe un perimetru care i se dă. Conductorul are la el nişte marcatoare de teren. Câinele ştie că el trebuie să caute în acel perimetru, iar după terminare se mută în altul. În cazul căutării Elodiei s-au mers kilometri, zeci de kilometri şi prin zone aproape inaccesibile omului“, ne-a mai povestit comisarul Apostol. 

„Este foarte important să cunoşti câinele. Până la un an de zile un câine trece prin două perioade de frică, pe la patru luni prima perioada şi la opt luni a doua perioadă. Dacă nu cunoşti câinele, rişti să-l pierzi pentru că nu ai cum să-l ajuţi să treacă de asta. Evoluţia este una asemănătoarea cu cea unui copil...Mai are şi căderi şi dacă nu realizezi că a intrat în aceste perioade, se pierde“.