Cumpăna dintre ani, celebrată pe tot globul, din China până în Islanda

Spre deosebire de majoritatea europenilor care întâmpină Anul Nou în stradă, irlandezii cred că sunt mai în siguranţă să îşi petreacă noaptea de Anul Nou acasă, deoarece pe afară

Spre deosebire de majoritatea europenilor care întâmpină Anul Nou în stradă, irlandezii cred că sunt mai în siguranţă să îşi petreacă noaptea de Anul Nou acasă, deoarece pe afară mişună spirite neliniştite, cu care nu e bine să te întâlneşti dacă vrei să ai un an bogat.

Irlandezii agaţă la ferestre şi uşi, pe dinafară, o bucată din colacul de Crăciun sau o turtă tradiţională pentru ca spiritele rătăcite să lase în pace acele case, iar ghinionul şi necazurile să nu se abată asupra căminului. Un alt obicei străvechi pe care îl au şi românii este ca fetele să-şi pună vâsc sub pernă, sau iederă sfinţită, pentru ca să-şi viseze sortiţii.

Amor şi nebunie latino

Există un loc în lume unde Anul Nou este dedicat iubirii. Acest loc este Rio de Janeiro, celebru pentru patima sa. În noaptea de 31 decembrie, milioane de oameni se adună pe plajele Atlanticului. În timp ce pe cer explodează artificii multicolore, petrecăreţii se îmbrăţişează urându-şi "Feliz Ano Novo!". Apoi, urmează omagierea zeiţei Iemanja, zeiţa mării şi a dragostei.

Se dau drumul pe valurile mării a mii de bărcuţe de hârtie care poartă efigia zeiţei, luminată de o candelă. Ca ofrandă, fiecare aruncă în apă crini sau trandafiri albi - culoarea albă fiind considerată ca aducătoare de noroc - şi diverse cadouri simbolice. Iemanja protejează iubirea şi aduce pasiune într-o relaţie, căci, se spune, ea a ieşit din mare pentru a împărtăşi dragostea. În noaptea de Anul Nou, această pasiune se consumă chiar pe plajă.

Japonezii îşi înnoiesc talismanele

Pe cât de languroşi sunt brazilienii, pe atât de gălăgioşi sunt panamezii. Sărbătoarea Anului Nou în Panama este asurzitoare, la propriu. La miezul nopţii, toată lumea face un zgomot de nedescris, pentru că există obiceiul, tot din negura vremii păstrat, ca locuitorii să urle, să bată în tigăi, oale, în ce nimeresc, pentru a alunga tot ce a fost rău în anul care a trecut. Toate maşinile din Panama claxonează la trecerea dintre ani, adăugându-se vacarmului general. A doua zi, nebunia continuă, trecătorii sunt udaţi de la balcoane, pentru a fi primeniţi.

Pe de altă parte, există un loc unde la cumpăna dintre ani se dau petreceri în care oamenii se străduiesc să uite anul care tocmai a trecut, ca să poată merge mai departe, cu noi speranţe şi mai multă putere de muncă. Este vorba de Japonia, unde Anul Nou, "Oshogatsu", este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. Petrecerile de "uitat anul" se numesc "Bonenkai". La sfârşitul lui decembrie, neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate.

Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, în temple bat gongurile de 108 ori, ca simbol al încercării de a scăpa de 108 tipuri de slăbiciuni umane. Oamenii se adună la temple, pentru prima vizită de Anul Nou, pun bani într-o cutie special amenajată şi se roagă pentru siguranţă, fericire şi bunăstarea familiei. După rugăciune, îşi aleg un bileţel agăţat într-un pom ornamental, care conţine preziceri pentru noul an.

La templu găsesc şi talismane Omamori, cu rol de protecţie împotriva bolilor, accidentelor şi dezastrelor. La 2 ianuarie are loc ceremonia Ippan Sanga, prin care publicului îi este îngăduit să felicite familia regală, care iese la balconul reşedinţei. Din păcate, pentru a avea acces în grădina Palatului Imperial, se fac programări cu trei ani înainte, numărul vizitatorilor fiind limitat.

Tibetanii se luptă cu spiritele rele

"Losar" este Anul Nou pentru tibetani şi se sărbătoreşte la sfârşitul lui ianuarie sau începutul lui februarie, când este lună nouă. Ei se pregătesc două zile pentru marele festival. Într-o zi se face curăţenie în toată casa, acordându-se o mare importanţă bucătăriei, unde se gătesc mâncăruri tradiţionale şi sfinte, şi încăperii pentru oaspeţi, unde se primesc musafirii. Hornul este curăţat de funingine, pentru a nu exista nicio impuritate la păşirea în noul an, dar şi pentru a-l pregăti pentru focurile din perioada cea mai friguroasă a iernii. A doua zi se oficiază ceremonii religioase, se merge la mănăstiri şi se oferă daruri călugărilor, se aruncă pocnitori şi se folosesc torţe pentru a alunga spiritele rele din preajma caselor.

Dimineaţa de Anul Nou, oamenii se trezesc devreme, se îmbăiază, se primenesc, apoi onorează zeii în sanctuarele din casele lor şi le oferă ofrande - un animal sau o pasăre - dar şi demoni dintr-o cocă, numită "torma". De Anul Nou se serveşte "supă nouă", preparată din nouă ingrediente: carne, grâu, orez, cartofi dulci, brânză, mazăre, ardei graşi, tăieţei şi napi.

Pe lângă aceasta, se pun pe masă turte conţinând aşchii de lemn, hârtie sau pietricele, cu ajutorul cărora se poate prezice viitorul. În Vietnam, Anul Nou, "Tet Nguyen Dan", începe la 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an.

În ziua de Anul Nou se spune că zeii casei se urcă la cer, unde dau "raportul" de cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeii casei călătoresc pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obişnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu.

Dragonul de lumină al chinezilor

Anul Noul chinezesc este celebrat când este Luna Nouă, Yuan Tan, în ianuarie sau februarie. Chinezii cred că spiritele rele mişună peste tot în această perioadă şi pot fi îndepărtate doar prin lumină, artificii şi candele. Pentru a-şi proteja casele, sigilează ferestrele şi uşile cu hârtie. Festivalul este marcat de "Sărbătoarea Lampioanelor".

La această procesiune stradală, oamenii duc lampioane urmând un imens dragon de foc. Acest convoi se presupune că luminează drumul Anului Nou. Miezul nopţii este marcat de sute de focuri de artificii, interzise în marile oraşe, despre care se crede că alungă spiritele rele. Se stă de veghe toată noaptea pentru că, se spune, cine stă treaz în noaptea Anului Nou va trăi mai mult.

În această noapte, nici coreenii nu dorm, pentru că se spune că îmbătrânesc rapid, trezindu-se cu sprâncenele încărunţite. Pentru a rămâne treji, toate încăperile sunt luminate, iar spiritele rele sunt alungate arzându-se beţişoare de bambus. Se crede că zgomotul făcut de beţele de bambus înspăimântă duhurile necurate. Pentru ca să îmbătrânească frumos, ei mănâncă o prăjitură de orez, Tokkuk, care, simbolic, le mai adaugă un an la viaţă, dar le păstrează puritatea şi supleţea.

Islanda "se topeşte" în foc de artificii

Manifestările de Anul Nou în ţările nordice sunt legate de vechile festivităţi de iarnă ale vikingilor. Aceştia obişnuiau să invoce timpul şi lumina pentru a încuraja întoarcerea soarelui. În Islanda, la Reykjavik, au loc de Anul Nou cele mai spectaculoase focuri de artificii din lume, după cum consideră specialiştii. Pentru 2008, fiecare comunitate din Islanda va avea propriul show de artificii, care va marca începutul noului an.

Actorul Kiefer Sutherland este îndrăgostit de nebunia din Islanda, care începe de la Crăciun şi ţine până la revelion. "N-am văzut atâta frenezie nicăieri. Nu-mi pot imagina revelionul în altă parte decât la Reykjavik", a declarat Sutherland. Şi asta nu-i nimic. La sfârşitul lui ianuarie are loc festivalul vikingilor, Thorrablot, unde principalul fel de mâncare va fi capul de oaie, gătit după reţete străvechi, magice, udat din belşug cu băuturi tari, care eliberează instinctele primare.

Şi în Germania artificierii se întrec în spectacole explozive. Anul acesta, toate podurile, turnurile şi platformele înalte vor fi arhipline, pentru a se putea urmări focurile de artificii. La Berlin, întreaga sărbătoare se va concentra la Poarta Brandenburg, unde au fost amenajate scene imense şi au fost montate monitoare uriaşe. La Koln, noaptea de revelion poate fi petrecută şi pe Rin, de pe vapoare putând fi urmărite, fără înghesuială, focurile de artificii. La Nuremburg, Castelul Kaiserburg îşi pune la dispoziţie platformele pentru acelaşi scop.

Revelionul pacifist al papuaşilor

În Papua Noua Guinee, sărbătoarea de An Nou a fost introdusă de misionarii englezi, pentru a-i încuraja să facă pace. Papua este socotită ţara cu cea mai heterogenă populaţie din lume. Are câteva mii de comunităţi, multe doar de câteva sute de membri, cu limbă, obiceiuri şi tradiţii diferite. De cele mai multe ori, aceste triburi erau în conflict, deşi războaiele papuaşilor sunt considerate cele mai paşnice din lume, în sensul că doar aiuriţii mureau.

Triburile aflate în conflict îşi aliniau forţele faţă în faţă, la o distanţă corespunzătoare, şi aruncau suliţe şi săgeţi în sus, astfel încât să cadă în zona neutră. Uneori, se întâmpla ca unii, de o parte, să arunce mai zdravăn, iar de cealaltă parte să o încaseze vreun gură-cască din tabăra opusă. De regulă, războiul era pierdut de tribul care se plictisea mai repede şi pierdea "muniţia" aruncată în zona "verde". Dar împăcarea se sărbătorea cu mult fast, pentru că papuaşilor le place să petreacă.

Acum, deşi sunt în proporţie de 95 la sută creştini, de Anul Nou îşi vopsesc tot trupul, îşi pun cele mai fistichii podoabe şi dansează frenetic, tot ca pe vremurile când erau păgâni, pentru pace şi prosperitate. De altfel, peste tot în lume s-au păstrat "ingredientele" păgâne din vechile sărbători de începere a noului an, care aveau, fără excepţie, un caracter agrar.

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la români Îngropatul Anului. Schimbarea datei Anului Nou din martie la începutul lui ianuarie a atras cu sine şi transferul obiceiurilor, dar au rămas versurile colindelor magice menite să aducă belşug câmpului, aruncându-se, ritualic, boabe de grâu pe casă. Cea mai vie dovadă a caracterului agrar al sărbătorilor este Pluguşorul, colindat acum pe 31 decembrie.

Înainte vreme, în martie, colindătorii aveau şi un plug cu care trăgeau prima brazdă. Cetaşii (urătorii - n.r.) erau dăruiţi cu "un colac mare şi frumos, ca faţa soarelui", cum făcea odată "Dochia cea frumoasă, maica noastră". Încă se mai urează astfel pe la sate. În dimineaţa Anului Nou, pe 1 ianuarie, copiii mici obişnuiesc să meargă cu Sorcova şi cu "semănatul".

Nicăieri în lume colindele nu sunt mai variate şi mai pline de fantezie ca la români. Colindele cu măşti - capra, ursul, căiuţii, cerbul - sunt considerate de specialişti un adevărat tezaur de datini străvechi. Toate aceste colinde, prin simbolistica mişcării, amintesc de moartea şi renaşterea naturii. În special jocul căiuţilor albi, care se desfăşoară radial, în cerc, şi cerbul, simbol străvechi al Soarelui şi aurului, amintesc de ceremoniile ancestrale ale primăverii.

Strauss, ambasadorul Anului Nou

Concertul Filarmonicii vieneze este de departe cel mai mediatizat eveniment de An Nou. Peste 50 milioane de spectatori ascultă anual concertul, care a devenit o tradiţie austriacă, iar Strauss, un "ambassador" al Noului An. Primele două concerte s-au desfăşurat pe 31 decembrie 1939 şi 1940, iar din 1941 au fost fixate pe 1 ianuarie. Până în 1945 şi din 1948 până în 1954, concertele de Anul Nou au fost conduse de dirijorul permanent al Filarmonicii, Clemens Krauss.

Au urmat Josef Krips şi Willy Boskovski. Acesta din urmă era, de fapt, concert-maestrul orchestrei şi şi-a asumat conducerea concertelor timp de 24 de ani, între 1955 şi 1979. Willy Boskovski dirija orchestra din postura de violonist, la fel ca membrii familiei Strauss, a căror muzică făcuse deliciul sălilor de dans vieneze cu un secol mai devreme şi care rămân favoriţii concertului.