Crăciun la amanet

Cu banii obţinuţi în schimbul bunurilor, mulţi români vor trece mai uşor de Sărbători

În ajunul Sărbătorilor, verigheta, ceasul de mână sau chiar maşina din parcare ajung să fie amanetate pentru a face rost de bani. La casele de amanet din ţară este forfotă mare. Lăsaţi de patroni fără prime de „porc“ sau, mai rău, fără un loc de muncă, românii au ajuns să-şi vândă ce-au mai de preţ prin casă.

Criza a diminuat veniturile tuturor şi mulţi spun că dacă nu ar apela la casele de amanet ar avea sărbători triste şi sărace.

„Mi-am dorit să-i pot face prietenei mele un cadou special. Îşi doreşte să mergem la munte un weekend, dar, din păcate, eu nu mi-aş permite numai din salariu această distracţie. Aşa că m-am gândit să-mi amanetez un DVD player, pe care o să-l răscumpăr după Sărbători", explică Ionuţ Nicolae, clientul unei case de amanet din Ploieşti.

Bani pentru jucării

Dacă tinerii îşi duc bunurile la amanet pentru a-şi permite distracţia, bătrânii apelează la această soluţie pentru că îşi doresc să cumpere cât mai multe cadouri pentru cei dragi. „Vreau să-mi ajut copiii şi le-am promis nepoţilor că le va aduce Moşul multe dulciuri şi jocurile pe care ei şi le doresc. Nu ar trebui să-mi amanetez bijuteriile, pentru că ştiu că apoi îmi va fi greu să le iau înapoi. Dar măcar aşa voi putea să le fac lor o bucurie, pentru că au şi ei dorinţele şi nevoile lor", este de părere Rodica Pană.

Pentru a veni în ajutorul clienţilor, mai ales că numărul lor este mai mare în preajma sărbătorilor, unii patroni ai caselor de amanet au în această perioadă şi oferte speciale.

„Avem comisioane foarte mici pentru şomeri, pensionari şi cei care nu au niciun venit. În plus, am introdus recent un sistem de plată în rate a contravalorii obiectelor amanetate, ca la bancă", spune Tony Bărbulescu, patronul unei case de amanet.

Administratorul crede că noul sistem pe care îl promovează, dar şi promoţiile pe care le oferă clienţilor săi au determinat creşterea numărului de clienţi în această perioadă cu cel puţin 30% faţă de perioada anterioară.

Cei mai mulţi dintre ploieştenii care solicită serviciile casei sale de amanet sunt tineri care speră să reuşească în acest fel să depăşească perioada de criză, chiar dacă riscă să îşi piardă obiectele de valoare şi să nu le mai recupereze niciodată.

Amanetul non-stop, salvarea studentului

Casele de amanet din campusurile studenţeşti din Iaşi sunt deschise non-stop dintr-un motiv foarte întemeiat: „grosul" clienţilor apare abia după miezul nopţii. Aceştia sunt de obicei tinerii care vor să meargă în cluburi sau să joace la „păcănele", dar care au rămas lefteri. Cea mai aglomerată noapte este sâmbăta.

Unul dintre clienţii fideli de la amanet este Sebastian Miron (21 de ani). Vrea să-şi scoată prietena în oraş, dar are o mică „jenă financiară". „Acum am adus cinci grame de aur. Este o metodă rapidă de a face rost de bani", spune Sebastian, privindu-şi portofelul gol. La casele de amanet non-stop vin deseori şi şoferii cărora li s-a stricat maşina şi nu au cu ce achita service-ul.

„Noaptea, apelează la noi inclusiv cei care trebuie să ajungă la spital şi nu au cu ce să plătească medicul sau medicamentele", a adăugat reprezentantul casei de amanet.

Un om de afaceri şi-a amanetat maşina

Amaneturile din Iaşi acceptă şi maşini drept garanţie la acordarea unui împrumut.

Cel mai scump autoturism lăsat gaj a fost în acest an un Audi A8, maşină care costă între 60.000 şi 80.000 de euro. „Era un om de afaceri care avea nevoie urgentă de bani pentru a încheia o afacere şi, cum la bancă dura foarte mult până obţinea un credit, a luat bani de la amanet, şi-a rezolvat problema şi şi-a recuperat maşina în câteva zile", mai spune Iulian Anton, angajatul unui amanet din Tudor Vladimirescu. Alina Busuioc

Sânge contra hrană

Elena (38 de ani) şi Petrie (40 de ani) Cojocaru au lăsat în urmă casa sărăcăcioasă şi cu gândul la cei trei copii au mers pe jos şapte kilometri până în Iaşi, la Centrul de Transfuzie. Aveau în buzunar doar patru lei, contravaloarea biletelor pentru drumul de întoarcere. „Am venit să donăm pentru că nu aveam ce să le punem la copii pe masă. Am mai fost aici şi la Paşte, din acelaşi motiv", spune Elena Cojocaru. Soţul ei ştie sigur însă că anul acesta la copiii săi nu va veni Moş Crăciun. „Banii sunt doar pentru mâncare", explică ieşeanul.

În Bacău, numărul donatorilor de sânge a crescut cu peste 50% în decembrie comparativ cu lunile trecute. Pentru 400 de mililitri donaţi, persoanele care fac acest gest primesc şapte bonuri de masă, în valoare totală de aproape 60 de lei, dar şi un set gratuit de analize şi o zi liberă.

Îşi vând amintirile pentru o oală de sa'rmale

Zeci de olteni şi-au scos hainele la vânzare, în Târgul Romaneşti din Craiova, ca să facă rost de bani pentru Sărbători. Preţul produselor pleacă de la un leu, perechea de şosete, şi ajunge la 300 de lei, o haină de blană, e drept, un pic cam purtată.

La intrarea în cel mai mare talcioc al Olteniei, grupuri de oameni stau zgribuliţi în frig. Cei mai mulţi sunt pensionari. Şi-au întins o pătură pe jos, pe care au aşezat tot ce aveau mai de preţ prin casă: covoare, fulare, pulovere, mănuşi, geci, căciuli şi pantofi.

Sacrificiu pentru mâncare

Maria Pănescu are 75 de ani. A muncit o viaţă întreagă la Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti din Craiova ca femeie de serviciu. „Îmi permiteam să intru în alimentară şi să încarc plasa cu de-ale gurii. Acum mă zbat să iau de Crăciun o pungă de carne tocată, pentru sarmale", mărturiseşte tanti Maria. E ger. Strânge din dinţi câteva clipe, ca pentru a se încălzi, după care îşi reia povestea.

„Am început să o ducem greu după ce m-am pensionat, când soţul meu a murit şi eu am rămas cu un copil şi câteva zeci de lei. De luna trecută, fiul meu e şomer", adaugă bătrâna. „Am un fular, pe care îl dau cu 2 lei, un sacou, la 8 lei, şi o pereche de bocanci din piele, la 5 lei", ne spune pensionara. Începe să se plimbe din loc în loc. Parcă n-are stare. „E vreme rece, mi-au îngheţat picioarele. Am o pereche de şosete tricotate, dar tot mă pătrunde gerul", ne şopteşte tanti Maria.

Negocieri în piaţă

La câţiva paşi, Gabriela Cancu (53 de ani) se tocmeşte încercând să vândă flanelele şi pantalonii nepoţelului de aproape doi ani. „I-au rămas mici. Ce era să fac cu ele, să le ţin în saci? Mai scoatem şi noi câţiva bani, pentru bucatele de Sărbători", se justifică femeia. În aceeaşi situaţie se află zeci de persoane din Bănie, care, pentru câţiva lei, îşi scot la vânzare hainele. Gabriela Popescu