Exclusiv Când ne va fi mai bine tuturor în România și ce trebuie să evităm cu orice preț. „Dacă ajungem acolo e totul pierdut”
0Premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan susțin că românilor le-ar putea fi mai bine din 2027, dar economiștii sunt mai rezervați. Profesor la ASE București, macroeconomistul Cristian Păun vede mai degrabă o adâncire a problemelor pe fondul lipsei reformelor serioase și spune că tăierile, combinate doar cu creșterea taxelor și a impozitelor, nu pot decât să evite dezastrul, nu și să aducă prosperitate.
- Adevărul: Economiștii și politicienii obișnuiesc să se contrazică în multe privințe, dar mult timp și unii, și alții ne-au dat asigurări că totul e bine, ba s-au lăudat că am întrecut Ungaria și Portugalia și am egalat Polonia, dar acum ne spun cu totul altceva. Care e situația reală a României, în clipa de față?
- Cristian Păun: România nu este bine deloc și nu de ieri sau de azi, ci nu este bine de foarte multă vreme. Eu văd că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, ne depășește la tot mai multe capitole inclusiv Bulgaria. Și probabil că distanța față de Bulgaria se va adânci după intrarea lor în zona euro. Și aș mai spune că nu doar că nu ne este bine de foarte multă vreme. Aici aș mai adăuga că nu e ne e bine cu mici puseuri, dar nu de bine, ci mai degrabă de rău, mici corecții. Sigur că situația României s-a îmbunătățit de-a lungul timpului, dacă ne raportăm la anii comunismului, apoi la anii 90 și chiar la început de 2000, doar că ritmul în care se întâmplă această îmbunătățire depășește orice așteptare. Și nu în sensul bun al cuvântului. Deja ne-am pierdut răbdarea să tot așteptăm să ne fie bine.
- Tot mai mulți români se întreabă când și dacă ne va fi vreodată bine. Când estimați că și-ar putea reveni economia și le va fi mai bine românilor?
- Evident că întrebarea este legitimă, când ne va fi bine? Ne va fi bine atunci când vom vedea o economie reală, o economie privată, care funcționează și care produce suficient de multă valoare adăugată, din care se pot fi redistribuite resurse, către cei care au mai multă nevoie în societate de aceste resurse. Adică, până la urmă, totul depinde de economia privată, de economia reală. Acolo este cheia răspunsului nostru. Doar ea ne poate îmbogăți, ne poate face să ne fie mai bine și aici orice ajutor contează. România este într-o situație în care nu ne mai punem problema dacă e capital străin, capital românesc. Orice capital e bun, orice inițiativă privată este bună și ea trebuie susținută, ajutată, în niciun caz nu trebuie îndepărtată, în niciun caz nu e o idee bună să ne izolăm, să ne căutăm destinul cu forțe proprii, pentru că nu le avem. Suflul nostru este destul de palid și în continuare România se află în zona săracă a Europei. Sigur, cu toții ne dorim să fim mai aproape de cei bogați.
Unde s-a greșit și se mai greșește
- Există totuși și voci care spun în contuinuare că suntem pe drumul bun, că PIB a crescut și că România, așa cum e ea, e deja o țară a bunăstării.
Încă mai avem mult de făcut până când vom reuși să transformăm în bunăstare pentru români acest PIB care într-adevăr crește, dar care ajunge până la urmă prin mecanismele acestea redistributive către cei care se află încă la zona de sărăcie.
- Unde s-a greșit cel mai mult și unde se mai greșește?
Mai avem de așteptat, din păcate, în acest moment, însă apar niște corecții, care s-au făcut după niște momente de exces în anii anteriori, după aplicarea unui model complet eronat, care a pus carul înaintea boilor, și care a redistribuit în societate resurse pe care nu le aveam. Economia reală nu le producea și nu le produce nici astăzi, iar astea au dus la acest deficit extraordinar de mare, în sensul că ne-am ambiționat să cheltuim mult mai mult decât ne permitem. Și ne-am ambiționat să ducem o dezvoltare pe caiet, o creștere economică pe caiet, mai puțin dezvoltare, mai mult creștere economică, și vedem astăzi că suntem efectiv sufocați de aceste cheltuieli care în bună măsură merg către consum, ne mai având bani pentru investiții, fim foarte dificili să tăiem aceste cheltuieli care se duc către consum. Pentru că dacă era vorba de investiții, poate mai prioritizam niște investiții, mai temporizam niște investiții, mai amânam niște investiții, dar aici vorbim principal de cheltuieli pe care statul foarte greu le poate ajusta, le poate reduce, e vorba de cheltuiele cu salariile, cheltuieli cu asistența socială. Acestea ocupă extrem de mult din totalul cheltuielilor la nivelul bugetului României, iar ideea asta că noi facem deficit doar pentru investiții, nu e o idee care să stea în picioare.
Și nu e bună pentru că investițiile nu cresc în ritmul în care facem noi acest deficit, ceea ce confirmă ceea ce eu spun de foarte multă vreme. Eu spun că deficitul se face întotdeauna pentru toate cheltuielile din buget. Ponderea cheltuielor ne arată clar că aceste cheltuieli nu sunt despre investiții, sunt mai degrabă despre consum.
- Unii spun că e normal să procedăm așa și că foarte multe țări, poate cele mai multe, cresc economic pe consum...
- Oarecum e normal să fie așa, având în vedere că până la urmă statul a ales să fie principalul plătitor de pensii deocamdată în România, în continuare statul este destul de puternic pe zona serviciilor publice, de tipul sănătate, educație și așa mai departe, deci oarecum sunt normale aceste cheltuieli. Doar că, evident, s-au făcut niște excese în ultima perioadă, iar tăierile în ghilimele pe care le vedem astăzi, sau așa numită austeritate clamată de opoziție pe care o vedem astăzi, au început în momentul în care aceste cheltuieli au fost efectiv propuse nesustenabil în trecut, sigur, cu tentă electorală vădită.
Cine e de vină pentru situația actuală
- De ce nu a anticipat aproape nimeni ce va urma?
- Noi de atunci am spus, nu vă bucurați la aceste măriri care se dau astăzi de pensii, salarii, pentru că ele nu se dau din ceea ce poate produce economia reală, faptul că nu sunt sustenabile, mai devreme sau mai târziu se vor lovi de lipsa de resurse la nivelul bugetului. Și evident că nu vor putea fi menținute pe termen lung atâta timp cât, repet, economia reală nu poate duce în spate aceste cheltuieli.
- Așadar, politica actuală e una corectă?
- Deci este cumva o situație oarecum normală, fără de care, dacă nu producem aceste, repet, ajustări, cu siguranță ajungem într-un faliment costisitor. Vina ar trebui s-o punem în cârca celor care au promis deșănțat aceste cheltuieli și niciun caz în cârca celor care încearcă cumva să le repare, să le reducă, desigur, cu costurile politice de rigoare, dar și cu încăpățânarea și cu, cum să spun eu, rezistența aferentă.
- Ce nu funcționează daacă e să vorbim de politica economică actuală a României?
- Haideți să fim cu toții onești, în România sunt foarte multe resurse bugetare care scapă printre degete, care nu ajung acolo unde trebuie, care nu se transformă în investiții cu efect de antrenare pentru economia reală. Există în continuare risipă, există în continuare lipsă de reformă, pe care ar trebui cu siguranță s-o îmbrățișăm cu toții în perioada următoare. Reforma administrației publice, centrale, locale, reforma administrativ-teritorială sunt lucruri pe care românii le așteaptă și care ar trebui să fie mult mai repede puse în aplicare și cu rezultate vizibile, inclusiv asupra bugetului de stat.
Atât timp cât tu amâni aceste reforme nu are cum să ne fie bine nouă românilor. Politicianul se încăpățânează să mențină o Românie neperformată, o Românie cu aceleași instituții stufoase, politizate, lipsite de orice control, lipsite de criterii de performanță, cu companii de stat care sunt adevărate feude pentru găștile din partidele politice. Astea trebuie reparate, trebuie corectate. România nu este sat fără câini...
Populația e condamnată să plătească factura eșecului economic
- Ok, politicienii sunt vinovați pentru situația în care ne găsim, dar cine va plăti această notă?
- Românii cu toții sunt chemați mereu să plătească gafele politicienilor, erorile lor, excesele lor, până la urmă incompetența lor, de ce nu, lipsa lor de curaj în a se apuca de reforme. Toate sunt pe nota de plată a cetățeanului, în loc ca el să-și plătească săracul, cheltuielile lui de supraviețuire și alte cheltuieli, inclusiv să poată să-și susțină familia, fie pe parte de educație, fie pe parte financiară și așa mai departe. Astăzi, românii plătesc tot felul de cheltuieli care nu sunt ale lor, dar care sunt puse evident în cârca lor de acești politicieni, pentru că ei nu răspund pentru prostiile care le fac. Adică nu vedem nicio răspundere asumată la nivelul politicului astăzi pentru bugete făcute în anii anterior cu picioarele, pentru tot felul de fantezii din acestea bugetare care nu aveau cum să fie susținute.
- Ce le-ați reproșa guvernanților în ce privește stilul de a conduce țara?
- N-am văzut niciodată vreun studiu de impact pe tot felul de măsuri pe care le-au propus guvernanții chipurile ca soluții pentru noi, deci guvernarea asta fără studii de impact, haotică, cu foarte multe măsuri fiscale aberante care lovesc în mediul privat. În loc să îl înflorească, îl atrofiază. Și n-are cum să fie bine pentru români. Toate mesajele astea belicoase cu care vin unii la adresa companiilor private și în care înfierează cu mânie proletară companiile care produc în România și comercializează bunuri și le dau de muncă românilor, nu reprezintă un mesaj de bine pentru români. Eu cred că românii pricep destul de bine faptul că aceste mesaje nu-i fac bine românului de rând, pentru că riscă să-și piardă locul de muncă, riscă să nu mai găsească atât de multe opțiuni în piață cu companii sictirite de toată această abordare complet anapoda, care nu mai dezvoltă mare lucru pe aici, ne trec la și altele, ne izolează. Nu e de mirare că multe companii se duc la vecini și fac la vecini lucruri pe care al minteri poate le făceau aici.
Alungăm investițiile străine cu taxe și impozite tot mai mari
- Dar ce îi deranjează în primul rând pe investitorii străini?
- Dacă îi lăsam în pace și nu îi stresam cu operații de tipul taxă pe stâlp, suprataxarea cifrei de afaceri, suprataxarea profiturilor, cu siguranță aveam mai mulți investitori și nu pierderam atâtea investiții. Doar că la noi pare că e o ostilitate din asta generală de câțiva ani împotriva mediului de afaceri, mediului privat, care evident că duce greul, greul în general, greul fiscal al României. Și nu are cum să fie bine cu astfel de mentalitate și abordare, până când politicienii nu schimbă macazul radical și nu se pun pe treabă să-și facă partea lor de treabă. Ei ar trebui să facă reforma și modernizarea României. Atâta timp cât politicienii refuză să facă asta, românii vor plăti taxe mai mari, vor plăti prin inflație nota de plată a acestei situații.
- V-aș întreba dacă, în situația în care se află România, am fi putut evita să punem aceste taxe și impozite uriașe în moment de criză sau dacă e tot ceea ce se poate face?
- Sigur că da, existau alte soluții. Toți criticăm creșterea taxelor într-un astfel de moment. Pentru că creșterea taxelor în aceste momente este prociclică. Adică tu în loc să ai spațiu fiscal, să relaxezi fiscal România când economia nu o duce bine, când economia privată nu o duce bine, tu practic acționezi prociclic, venind din păcate cu taxe mai mari. Așa accentuezi criza, împingi și mai mult în recesiune sectorul privat, producția industrială, cea care este singura care te poate salva. Reduci practic spațiu fiscal prin această creștere de taxe, având în vedere că economia, repet, își închide porțile într-o bună măsură. Sigur că nu trebuia început cu taxele, dar pe de altă parte, pentru că există și un dar aici care este foarte important, trebuie spus și asta. Nimeni din actuala guvernare cred că își dorea să înceapă cu taxele, dar ca să nu începi cu taxele, tu trebuie să începi cu reformele. Adică, cumva, trebuia început cu ceva.
- Și de ce au ales să crească povara fiscală?
- Taxarea, creșterea taxelor, este calea ușoară, rapidă. În momentul în care ai văzut că ai un Parlament în funcțiune care se face un an acum, Parlamentul României n-a adoptat nicio reformă substanțială. Nu știu dacă dumneavoastră ați văzut, dar eu n-am văzut nicio reformă care să emane de pe băncile Parlamentului.
Parlmentarii au rămas datori
- Și cine ar trebui să vină cu marea reformă, Parlamentul sau Guvernul României?
- Reforma nu trebuie să vină atât de la guvern cât de la Parlament. Guvernul, în mod normal, doar implementează reforma. Reforma este gândită, votată, concepută, asumată politic de către Parlament. În orice țară se întâmplă asta. Așa e ideal, cel puțin. Noi nu am văzut mai nimic în Parlament, în afară de faptul că găștile din Parlament mai cheamă din când în când câte e un ministru, să facă bășcălie de el, să-și arate fiecare unul altuia care-i mai deștept.
- La ce reforme v-ați gândi acum în primul rând?
Eu n-am văzut ceva inteligent, ceva concret pe reforma administrativ-teritorială, de exemplu. Eu n-am văzut astăzi parlamentarii să se zbată în dezbateri ca discuția să fie dacă să rămână 10 județe sau provincii, sau cum Dumnezeu le-o spune, și nu 15. Nu-i văd preocupați care să fie noua reconfigurare administrativă a României pe parte de administrații locale, UAT-uri.
Gândiți-vă că Polonia, care are un teritoriu cu 40% mai mare ca România, are jumătate din UAT-urile României. Adică vă dați seama care-i diferența între noi și Polonia, în condiții în care Polonia produce un pic, o valoare adăugată astăzi, cât toate țările din Estul Europei, inclusiv noi, luate la un loc. Asta nu înțelege parlamentarul, că de fapt el încurcă, el pune bețe în roate. Cu așa parlematari nu faci altceva decât să ajungi tot la taxe, tot la inflație ca să rezolvi problema.
Guvernul și BNR, vinovate secundare
- Ce ar putea face mai mult Guvernul României, poate și BNR?
- Guvernul nu prea poate să facă de unul singur reforme. El poate eventual salva situația prin taxe, iar Banca Națională poate salva situația în ghilimele, evident, prin inflație. Nu prea au pârghii foarte multe cei de la guvern ca să salveze situația. Și oricum situația nu se salvează prin așa ceva, prin creșteri de taxe și inflație. În general câștigi puțin timp, poate Parlamentul ăla s-o mișca puțin și o face niște reforme care să genereze o reducere a cheltuielor.
Dar repet, nu văd nicio îngrijorare în Parlamentul României că jumătate din comunele României n-ar trebui să mai fie comune. Sau că ar trebui să fie comasate foarte multe localități în România. Sau că jumătate din orașele României nu mai sunt orașe.
Nu mai vorbesc de municipii și așa mai departe. Pentru ei nu e niciun stres. Dacă parlamentarii n-au niciun stres, vă dați seama că n-ai ce să faci tu ca guvern. Din păcate ești împins către această soluție. Economiștii au dreptate să critice Guvernul României, dar mai ales Parlamentul. Că și eu sunt tot de partea lor. Este absolut prociclică situația asta. Dar pe de altă parte, ce faci? Că situația nu poate să avanseze către un faliment general. Nu putem fi depunctați astăzi, deși poate unii parlamentari își doresc treaba asta, dar nu putem fi depunctați astăzi doar pentru că avem un Parlament indiferent și inconștient, că altfel n-am cum să le spun, vis-a-vis de reforme și care absolut nu fac nimic pe parte de modernizare reformă și noi să fim depunctați în geam.
Retrogradarea ar echivala cu o catastrofă economică
- Ce ar însemna pentru România o nouă depunctare și să fim retrogradați practic la nivelul junk?
- Asta înseamnă instant retragerea a câteva zeci de miliarde de euro, bani privați din România investiți în economia românească, în companiile românești. Bani pe care nu îi avem și pe care probabil că o să-i plătim din rezerva Băncii Naționale. Evident, asta ar duce automat cursul la niște valori de neimaginat. Pentru că rezerva aia trebuie refăcută după aceea și am reface-o prin tiparniță și prin cumpărare de valută la niște prețuri care vor crește, evident, în acel moment. Adică n-ai de ce să ajungi în acea situație. Dacă ajungem acolo, dacă ajungem în acea situație e totul pierdut. Sau cel puțin lucrurile sunt pierdute pentru foarte multă vreme. Și atunci, da, vii cu soluții care sunt non-soluții sau sunt pro-ciclice, tocmai pentru a evita o situație mult mai rea, mult mai rea și care cu siguranță ne-ar împinge într-o prăpastie greu de surmontat vreo 10 ani de acum înainte. Dar, repet, totul pleacă de la inconștiența politicienilor, a parlamentarilor. Acolo e, de fapt, buba și problema și observ că noi nu prea punem tunurile pe Parlamentul României. Adică, bun, suntem cu toții călare pe Bolojan, ne luăm de primul-ministru, de guvern, e în regulă. Doar că guvernul este partea executivă a unor lucruri care trebuie să emane din Parlament. Ori noi nu prea avem nicio problemă cu Parlamentul României, cu parlamentarii, cu cei care sunt acolo și care se plimbă zi de zi pe coridoarele alea dacă vin la muncă, că de cele mai multe ori probabil îi găsești în alte zone decât la muncă.
- Întrebați când va începe să-și revină economia, premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan au spus că acest lucru se va întâmpla cel mai probabil din 2027. Le împărtășiți opiniile, sunt realiste estimările lor?
- Dacă rezultatele pe buget vor fi vizibile, vom putea zice că au dreptate. Dar deocamdată rezultatele pe buget nu prea se văd și nu pentru că ar fi de vină guvernul actual, ci pentru că descoperim tot felul de prostii. Vedeți, s-a descoperit recent și faptul că mai erau niște cheltuieli neplătite, din trecut. În atare situație, deficitul real se poate duce relejer către 10%!
Adică sunt foarte multe variabile care vor amâna sau vor grăbi rezolvarea problemei deficitului bugetar. Deocamdată problema deficitului bugetar rămâne nerezolvată și deocamdată trendul, direcția nu este spre scăderea lui. Și nici nu are cum. Nu are cum să se rezolve, nu are cum să scadă deficitul bugetar doar din creștere de taxe. Pentru că creșterea de taxe nu înseamnă modernizarea României, nu înseamnă reformarea României. Din contră, dacă creșterea asta de taxe nu e însoțită și de alte lucruri, duce mai degrabă la o situație și mai gravă. Și la o criză și mai mare, la și mai puțin bani încă astăzi la bugetul statului, adică deficit mai mare. Deci depinde de foarte multe lucruri ce se va întâmpla. Depinde de corecțiile și momentele în care vom putea spune că ne aflăm într-o zonă sigură, nu că ne vom salva. Când ne vom afla într-o zonă mai sigură, nu neapărat o vom duce mai bine, dar cel puțin nu vom mai avea acest pericol al problemelor majore în existența noastră.
În câți ani ne va fi bine
-Dacă ar fi să vă raportați la un interval de timp, de când considerați că ar putea crește nivelul de trai?
- E imposibil să spunem că în 2 ani, în 5 ani, în 10 ani, va fi mai bine. Uitându-mă la istoricul de 30 și ceva de ani a României, cred că a avansa astăzi 2 ani sau 3 ani ca termen în care va începe să ne fie mai bine mi se pare nerealist. România nu s-a făcut bine în 30 de ani, cum s-ar face bine în 2 ani? Deci și binele pe care eu îl înțeleg, cu siguranță e diferit de binele pe care îl înțelege politicianul, oricare ar fi el acest politician. Adică, noi econonomiștii ne uităm pe cifre. Încă România bate pasul pe loc la birocrație, la corupție, la libertate economică. Batem pasul pe loc în multe privințe de 20 de ani. Da, a mai crescut nivelul de trai, s-au întâmplat niște lucruri, dar e departe de ceea ce ar fi trebuit să se întâmple. Eu nu văd cum am putea să facem niște salturi extraordinare în aceste topuri internaționale foarte importante în 2 ani. Nu cu asemenea guvernanți. Și nici dacă ar veni cei care sunt azi în opoziție. De fapt, ar fi chiar mai rău de atât, ar fi dramatic să ajungă cei din opoziție la putere. Cumva, noi nu avem deloc alternative, iar acest lucru nu ne poate da motive de optimism și nici foarte multă speranță.
Se încarcă comentariile...
