Exclusiv România, prinsă între Israel și Palestina: șansă istorică sau risc uriaș? Expert în Orientul Mijlociu: „Cândva am fost și mediatori între arabi și evrei”
0România se află, alături de Franța, Marea Britanie sau Canada printre state care recunosc Palestina, iar țări ca SUA și Italia sunt în cealaltă tabără. Expert în Orientul Mijlociu și președinte al think-tank-ului Middle East Political and Economic Institute, politologul Flavius Caba explică, pentru „Adevărul”, care ar fi beneficiile României din această decizie politică.
Tot mai multe state decid să recunoască Palestina, însă altele refuză și continuă să susțină politica Guvernului de la Tel Aviv. Ultimul stat care a anunțat marți, 23 septembrie, recunoașterea Palestinei este Franța. Anterior, țări ca Marea Britanie, Canada, Portugalia și Australia au făcut același lucru.
Se schimbă plăcile tectonice ale politicii
România a fost printre primele țări care a recunoscut, încă din 1988, statul palestinian. Mai recent, România s-a aflat printre statele care au votat la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite (ONU) în favoarea unei declaraţii care prezintă „măsuri concrete, cu termene precise şi ireversibile” pentru o soluţie cu două state între Israel şi palestinieni.”
În același timp, Uniunea Europeană a ieșit din rezervele sale și a anunțat, prin vocea Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, că ia în calcul nu numai suspendarea parțială a acordului dintre UE și Israel, ci și sancțiuni pentru statul evreu.
Poziția României i-ar putea aduce o serie de beneficii, consideră Flavius Caba, expert în Orientul Mijlociu și președinte al think-tank-ului Middle East Political and Economic Institute.
Ce poate câștiga România
În primul rând, România are un câștig de imagine printre țări importante din Orientul Mijlociu. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Qatar sunt câteva dintre statele bogate din zonă cu care România este interesată să aibă relații economice și politice bune.
„România a avut tradițional o poziție care i-a permis să aibă relații bune atât cu statele arabe cât și cu Israel. Dar ce este nou acum e faptul că anterior noi nu am avut o relație atât de apropiată cu statele din Consiliul de Cooperare al Golfului, ci cea mai apropiată am avut-o cu Kuveitul. După 1990 am început să ne deschidem această relație și o ambasadă în Qatar, dar și în Regatul Arabiei Saudite, țări care aveau pe vremuri alte poziționări față de ideologia comunistă”, explică Flavius Caba.
În opinia sa, atât România, cât și Uniunea Europeană, au avut o poziție echilibrată și au procedat în general corect în raport cu Palestina și statele arabe din zonă. „În general europenii nu sunt jucători relevanți pe anumite dimensiuni în zona Orientului Mijlociu. Nici România nu mai e, deși a fost. România, dar mai ales Uniunea Europeană, în general, au contribuit foarte mult cu sprijin umanitar pentru populația din Gaza și nu numai”, mai spune el.
România a fost cândva mediator între arabi și evrei
România a fost un important jucător în zona arabă înainte de 1990. Într-o anumită perioadă, Bucureștiul a avut chiar ambiția de a fi unul dintre mediatori între Palestina și Israel, înregistrând inclusiv anumite reușite.
„România a fost un mare jucător în zona aceasta, ținând cont de politica noastră dinainte de 1990, în care cunoaștem că s-a dorit a fi un mediator între cele două state, între Palestina și Israel. România a participat activ în schimburile comerciale în Irak, apoi a participat activ la construcția, nu reconstrucția, Siriei, cu mult înainte de războiul civil. Foarte multe lucrări din Siria au fost realizate pentru prima dată de către România. În 1976, de exemplu, la Baniyas, prima zonă de extracție a hidrocarburilor din zonă a fost stabilită de România. În Libia, la fel, am participat foarte activ la zona de hidrocarburi, în special pe extracția petrolului. Cu Egipt am avut relații foarte bune, de asemenea. Iar în același timp, România a avut relații bune cu Israel, ceea ce a ajutat-o să fie un fel de mediator, fără a elogia vechiul regim de la noi”, spune Caba.
În trecut, România, ca stat socialist, a reușit să câștige simpatia statelor arabe care luptau împotriva fostelor mari puteri coloniale, Marea Britanie și Franța, în special.
„A fost o activitate extinsă și frecventă, conform ideologiei din perioada respectivă, unde ideologia comunistă de la București era apropiată de ideologia socialistă din zona naționalist-socialistă a statelor arabe din perioada respectivă. Deci, undeva era o rezonanță a interesului, îi susțineam aparent în lupta lor anticolonială, luptă împotriva asupritorilor. Totuși, relațiile cu Consiliul de Cooperare a Golfului nu au fost la fel de strânse, pentru că poziționarea statelor care compun acest organism era diferită față de această ideologie comunistă”, explică Florin Caba.
Toată Europa vrea miile de miliarde ale arabilor
Prin politica sa echilibrată în ce privește statul Palestina, România a captat în ultimii ani și bunăvoința țărilor care constituie Consiliul de Cooperare a Golfului, Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman și Qatar. Adică chiar cele mai prospere state din zonă.
Și nu e singura. Chiar și țări mai importante din Occident, care odinioară aveau colonii în această zonă, Marea Britanie și Franța, încearcă să intre în grațiile statelor arabe bogate și să beneficieze de pe urma unor investiții.
Pe de altă parte, în ce privește România, relațiile cu Israelul nu ar trebui să aibă de suferit. În prezent aceste relații sunt solide, mai ales în plan politic, însă din punct de vedere comercial nu sunt neapărat foarte extinse.
„În ceea ce privește relațiile comerciale, per general, dintre România și Israel, nu reprezintă sau nu au o valoare foarte ridicată, dar sunt importante, relevante, în dinamica aceasta a schimburilor comerciale. E adevărat, comerțul Israelului cu state ca Germania este mult mai relevant, nu mai vorbesc de Statele Unite. România s-a poziționat corect și nu a fost anti-Israel. Bucureștiul a solicitat în declarațiile oficiale eliberarea ostaticilor israelieni ținuți prizonieri de Hamas, dar în același timp a solicitat și asigurarea condițiilor de a intra cu ajutoare umanitare în Gaza. Așa că relațiile noastre cu Israel nu ar trebui să fie afectate în contextul actual, adică diplomatice. Cel puțin din perspectiva mea e puțin probabil ca aceste relații româno-israeliene să fie afectate serios, chiar dacă la Tel Aviv pot fi unele nemulțumiri”, punctează expertul.
Ce afaceri putem face cu arabii
În paralel, este de așteptat ca relațiile economice ale României cu țări arabe importante ca Arabia Saudită, Emiratele Arabe sau Qatar să marcheze o curbă ascendentă. România poate și trebuie să atragă investiții din această zonă, cu atât mai mult cu cât a găsit deschidere și interes din partea cealaltă.
„Probabil că acesta este, după opinia mea, un moment oportun ca să dezvoltăm relațiile cu toate statele din Consiliul de Cooperare al Golfului. Chiar dacă la nivelul Bruxelles-ului există o strategie privind relaționarea cu Uniunea Europeană, Consiliul de Cooperare al Golfului, România ar putea să se înscrie chiar în această strategie. Însă, noi avem și aceste abordări particulare cu fiecare stat în parte, și anume Qatar, dar și cu Emiratele și cu Arabia Saudită, dar cu fiecare relația este diferită. Cu unele există investiții mult mai mari sau relații comerciale mult mai bune. Emiratele Arabie Unite cred că au cea mai bună relație cu România, dintre cele trei. Iar acum se dorește o creștere și cu Arabia Saudită, și cu Qatarul”, mai spune expertul.
Investițiile în energie sunt esențiale, dar România poate exporta și produse alimentare în aceste state.
„Trebuie să existe și firme ale noastre cu potențial care să poată fi prezente. Avem deja mulți români acolo, muncitori sau ingineri, atât în Qatar, cât și în Arabia Saudită, dar și în Emiratele Arabe Unite, unde există foarte multe firme din România care și-au deschis birouri de reprezentare. Afacerile cu aceste state arabe pornesc de la energie, în special regenerabilă. Statele din zona Golfului sunt interesate să scape treptat de dependența de hidrocarburi și vor să parieze pe energia regenerabilă, alternativă, dar și pe o economie diversificată. Mai există posibilități pe domenii precum cybersecurity, tech, dar noi putem exporta, să continuăm exportăm produse agricole”, adaugă Flavius Caba.
Un război interminabil
Vestea proastă este că acest conflict din Gaza nu se va încheia în acest an. Israel beneficiază de sprijinul Statelor Unite ale Americii, iar tensiunile nu doar că nu vor lua sfârșit, ci este de așteptat să crească în următoarea perioadă.
„Nu sunt doar problemele uriașe din Fâșia Gaza, vedem că există și decizii de a se dezvolta și anumite acțiuni în zona Cisiordania. Va fi o perioadă destul de complicată. Este puțin probabil ca problemele să fie rezolvate în acest an. La fel ca în Ucraina, lumina de la capătul tunelului nu este deloc aproape”, consideră expertul.
Soluțiile sunt aparent puține, dar nu inexistente. În ciuda prieteniei sale cu Benjamin Netanyahu, Donald Trump s-ar putea implica la un moment dat, mai ales că vrea să fie perceput ca un om al păcii. Deși SUA nu vor recunoaște Palestina, americanii pot pune presiune pe aliații lor.
„Ar trebui să existe un plan, un plan politic de încetare a focului, astfel încât soluția oricum va fi, în opinia mea, e una politică, nu una pe calea armelor”, punctează Flavius Caba.
SUA și China pot face mai mult pentru pace
Țări ca Statele Unite ale Americii și posibil și China s-ar putea implica, dar și alte state, inclusiv cele arabe. Însă nici Washingtonul și nici Beijingul nu se grăbesc.
„Aici există și anumite abordări nuanțate, și anume Statele Unite, prin această poziționare, e destul de dificil. Și s-a discutat și de implicarea altor actori, cum ar fi China. Însă nu cred că China este în acest moment pregătită să se implice serios și să-și asume un rol atât de important, deși are interese uriașe comerciale în zonă. Oricum, sunt convins că la Beijing se privește cu atenție, adică se analizează evoluția situației. China are anumite principii privind implicarea în Orientul Mijlociu. Ei în general încearcă să evite cât mai mult să se implice în Orientul Mijlociu, dar interesele lor i-ar putea face să acționeze. Însă de departe Statele Unite ale Americii sunt cele mai importante în ecuație. Deci, Statele Unite ar trebui să se implice, probabil, mult mai mult. Prin acel atac israelian în Qatar, Statele Unite, sau imaginea Statelor Unite, a avut puțin de suferit în zona Consiliului de Cooperare al Golfului. Trebuie pornit acum de la o încetare a focului în zonă, iar președintele Trump trebuie să găsească totuși o soluție în perioada imediat următoare pentru a stopa această criză și pentru a-și îndeplini propriul obiectiv, și anume de a câștiga premiul Nobel pentru pace”, susține Flavius Caba.
Totuși, pe termen mediu și lung este de așteptat ca Statele Unite ale Americii să treacă la o politică treptată de dezangajare în zonă, la fel ca în Europa.
„Aici este interesant faptul că la începutul mandatului, președintele Trump, în politica sa externă, și-a propus să se dezangajeze cât mai repede din aceste două zone, și anume atât din Orientul Mijlociu, cât și din Europa. Nu total, dar în parte da. Interesul Americii, încă dinainte de Donald Trump, a fost să își îndrepte atenția spre alte zone. Trump a promis că se va concentra pe rezolvarea problemelor interne, iar după ce le va rezolva, se va concentra 100% pe acea rivalitate strategică cu China în partea Asiei de Est, zona Asia Pacific”, încheie Flavius Caba.
Se încarcă comentariile...
