Video ALFRED, reactorul nuclear al viitorului, pregătit în România. Cum va arăta noua tehnologie și de ce a fost ales Mioveniul

La Mioveni, orașul cunoscut pentru uzina Dacia, cercetătorii români participă la dezvoltarea unui reactor nuclear de generația a IV-a, răcit cu plumb. Proiectul ALFRED este finanțat din fonduri europene, iar investițiile în instalațiile experimentale din Argeș depășesc 100 de milioane de euro.

Vasul unui reactor nuclear la centrul de instruire al centralei atomoelectrice Paks, Ungaria. Arhivă Foto: egridobo.hu

La câțiva kilometri de uzina Dacia din Mioveni, județul Argeș, cercetătorii români pregătesc infrastructura necesară dezvoltării reactorului nuclear ALFRED, o tehnologie europeană de generația a IV-a. Fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a prezentat proiectul într-o postare pe rețelele sociale, descriindu-l ca o realizare importantă a cercetării românești.

„La Mioveni nu se fabrică doar Dacia. La câțiva kilometri de uzină, Europa își construiește reactorul nuclear al viitorului. Și aparține României. Se numește ALFRED. E răcit cu plumb, nu cu apă. Plumbul nu arde și nu reacționează cu apa, iar reactorul lucrează fără presiune”, a afirmat Sebastian Burduja.

Ce este ALFRED, reactorul nuclear răcit cu plumb

ALFRED (Advanced Lead-cooled Fast Reactor European Demonstrator) este un proiect european de reactor nuclear experimental cu neutroni rapizi, răcit cu plumb lichid. Spre deosebire de reactoarele de la Cernavodă, care utilizează apă grea pentru răcire, acesta este conceput să folosească plumb topit, care permite funcționarea circuitului primar la presiune scăzută.

„Plumbul fierbe abia la 1.700 de grade, deci reactorul merge la presiune normală”, explică Sebastian Burduja.

Potrivit publicației World Nuclear News, proiectul prezentat în 2019 prevedea un reactor demonstrativ cu puterea de 300 MW termici, care urma să funcționeze la temperaturi de aproximativ 550 de grade Celsius. Acesta ar utiliza combustibil MOX, un amestec de oxizi de uraniu și plutoniu, și sisteme pasive de siguranță, destinate reducerii unor riscuri în situații de avarie.

Tehnologia ar putea permite utilizarea mai eficientă a combustibilului nuclear și reciclarea unor materiale radioactive. Ea prezintă însă și dificultăți tehnice, între care coroziunea materialelor aflate în contact cu plumbul fierbinte și riscul solidificării acestuia, probleme care necesită cercetări și testări.

Instalații experimentale de peste 100 de milioane de euro la Mioveni

La Institutul de Cercetări Nucleare din Mioveni sunt dezvoltate șase instalații experimentale necesare proiectului ALFRED. Cea mai spectaculoasă este ATHENA, o instalație prevăzută cu un vas de zece metri înălțime și trei metri în diametru, proiectat să conțină aproximativ 880 de tone de plumb lichid.

„Știai că la Mioveni, în Argeș, se montează un vas unic în lume, de zece metri în înălțime, unde o să intre 880 de tone de plumb? Pariu că n-ați auzit despre asta”, afirmă Sebastian Burduja.

ATHENA (Advanced Thermo-Hydraulics Experiment for Nuclear Application) este o instalație experimentală de tip bazin, cu o putere termică de 2,21 MW, care permite simularea condițiilor de funcționare a reactoarelor răcite cu plumb. Instalația cuprinde un simulator electric al zonei active a reactorului, o pompă principală și un schimbător de căldură.

Cercetătorii vor putea studia circulația plumbului lichid, comportamentul componentelor și reacția sistemelor în condiții normale de funcționare sau de avarie. ATHENA nu este un reactor nuclear, deoarece căldura este produsă electric, nu prin fisiune nucleară.

În noiembrie 2021, un consorțiu format din compania italiană Ansaldo Nucleare și firma românească Reinvent Energy a obținut un contract de aproximativ 20 de milioane de euro pentru proiectarea, achiziția componentelor, instalarea și punerea în funcțiune a ATHENA, informa agenția italiană ANSA.

„Proiectul ATHENA va da naștere celei mai mari instalații din Europa pentru cercetarea tehnologiei reactoarelor rapide răcite cu plumb”, declara Luca Manuelli, directorul general al Ansaldo Nucleare, citat de ANSA în 2021.

La 7 martie 2025, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a anunțat semnarea contractului de finanțare pentru proiectul 4ALFRED, în valoare de peste 112 milioane de euro.

În iulie 2025, proiectul 4ALFRED a fost lansat oficial la Mioveni. Investiția, în valoare de 561,5 milioane de lei, din care 438,3 milioane de lei reprezintă finanțare europeană, urmărește realizarea a patru instalații experimentale: HELENA-2, ELF, HandsOn și Meltin'Pot, care vor completa ATHENA și laboratorul ChemLab, necesare testării materialelor, componentelor și sistemelor viitorului reactor nuclear.

În martie 2026, compania italiană Servizi di Ricerche e Sviluppo (SRS), parte a grupului newcleo, a obținut contracte în valoare totală de 36 de milioane de euro pentru construirea unor instalații experimentale la Mioveni. Potrivit publicației NucNet, proiectul este coordonat de RATEN și face parte din programul european ALFRED.

Instalațiile HELENA-2, ELF și modulele de testare asociate vor fi utilizate pentru studierea comportamentului plumbului lichid, testarea materialelor și componentelor reactoarelor, dar și pentru cercetarea unor fenomene care pot apărea în situații de accident nuclear. Lucrările au termen de finalizare la sfârșitul anului 2028.

Construirea reactorului ALFRED propriu-zis este prevăzută pentru o etapă ulterioară. Potrivit calendarului european EAGLES, demonstratorul de la Mioveni este planificat pentru 2036, iar introducerea pe piață a unui reactor comercial este vizată în 2039. În 2019, costul proiectului ALFRED era estimat la aproximativ un miliard de euro.

Mioveni, orașul mașinilor Dacia și al cercetării nucleare

Mioveni are o tradiție de peste jumătate de secol în cercetarea nucleară. În 1971 a fost înființat Institutul pentru Tehnologii Nucleare, în contextul dezvoltării programului nuclear românesc, început în anii ’60. România optase pentru reactoare de tip CANDU, bazate pe tehnologia canadiană, care utilizează uraniu natural drept combustibil și apă grea pentru moderarea și răcirea reactorului.

Institutul de la Colibași, actualul Mioveni, a fost creat pentru cercetarea, verificarea și testarea componentelor nucleare, dar și pentru pregătirea specialiștilor necesari viitoarelor centrale. Un studiu publicat de inginerul Nicolae Grosu și Paul Emil Rașcu, specialist al Institutului de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), în revista Energetica, în 1993, explica împrejurările care au dus la înființarea sa.

„Ca urmare a acestei repartizări a sarcinilor s-a simțit nevoia creării unei noi unități industriale care să realizeze toate elementele necesare care nu fuseseră repartizate spre execuție fabricilor din țară (exemplu: fabrica de elemente combustibile, mașina de încărcare-descărcare a combustibilului etc.), care să poată cerceta, verifica, asambla și testa diverse componente fabricate în țară și care să formeze totodată nucleul viitoarelor cadre de exploatare a centralelor nuclearoelectrice. Așa a apărut necesitatea înființării, tot la începutul anului 1970, a Institutului de Tehnologii Nucleare – ITN”, arătau autorii cercetării.

Alegerea amplasamentului institutului nuclear a avut o istorie neobișnuită. Proiectanții au analizat peste 56 de amplasamente, timp de mai bine de un an și jumătate, fără ca vreunul să obțină aprobarea conducerii statului. În cele din urmă, în septembrie 1971, amplasamentul de la Colibași ar fi fost ales în urma unei decizii luate „din elicopter”.

„Și totuși, amplasamentul ITN a fost hotărât la această dată «din elicopter», într-o zonă deluroasă, bogat împădurită, la altitudinea de circa 400 m, situată între râul Târgului și râul Râncăciov, la vreo 15 km de orașul Pitești și la circa 3 km NE de comunele Mioveni și Colibași”, relatau Nicolae Grosu și Paul Emil Rașcu în revista Energetica, nr. 3/1993.

Alegerea amplasamentului fără consultarea proiectanților și fără o analiză prealabilă a condițiilor tehnice și economice ar fi generat cheltuieli suplimentare de aproximativ 300 de milioane de lei, necesare extinderii rețelelor de utilități și realizării infrastructurii de acces.

Lucrările au început în toamna anului 1971, iar primele laboratoare au devenit funcționale în perioada 1974–1975. Un moment important a fost 18 noiembrie 1979, când reactorul de cercetare TRIGA, realizat în colaborare cu specialiști americani, a atins pentru prima dată starea de criticitate, marcând obținerea unei reacții nucleare controlate și autosusținute.

În anii 1983–1985, institutul avea peste 2.000 de angajați, dintre care numeroși cercetători, ingineri și tehnicieni. Pe platforma nucleară de la Mioveni a fost dezvoltată și producția combustibilului pentru reactoarele CANDU. În 1992, Fabrica de Combustibil Nuclear Pitești a devenit o unitate distinctă, după desprinderea din structura institutului, iar în prezent produce combustibilul necesar celor două reactoare de la Cernavodă.

Proiectul ALFRED continuă această tradiție, prin colaborarea dintre cercetătorii români și partenerii europeni.