Referendumul din București pune pe tapet eternul flagel al consumului de droguri în școli. Cum ar trebui implementat proiectul ca să funcționeze
0„Sunteți de acord ca primăria București să finanțeze și să implementeze un program de educație pentru sănătate și prevenire a consumului de droguri în toate școlile din București?” Este a treia întrebare la care vor trebui să răspundă locuitorii Capitalei în cadrul referendumului din 24 noiembrie. Vorbim, însă, despre o chestiune pe marginea căreia s-a tot discutat de-a lungul timpului, însă fără a se identifica și niște soluții concrete, care să ajute realmente la eradicarea fenomenului.
Prin urmare, ne întrebăm, dacă răspunsul bucureștenilor va fi „Da, suntem de acord”, ce urmează să se întâmple în continuare? Cum ar trebui gândit și implementat acest proiect? Căci responsabilitatea a fost până acum pasată între familie, școală și autorități. Nici unul dintre acești trei actori nu a dorit să-și asume o astfel de misiune. Va fi de acum încolo diferit?
Consumul de droguri în rândul elevilor, consideră prof. Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I.L.Caragiale din București, este o consecință directă a lipsei de perspectivă în rândul tinerilor, a lipsei unui viitor cert. „Ei nu mai văd sensul școlii, al educației, sensul moralității, nu mai văd sensul unor lucruri cu care generația noastră a crescut”, consideră dascălul. Practic, acești copii se refugiază din fața unei realități în care nu se mai regăsesc, prin care orbecăie și bâjbâie. „Ei nu mai pot proiecta un viitor”, a mai spus directoarea.
„O întrebare populistă și stupidă”
Sorin Andreica, președintele sindicatului Europol, consideră însă că, așa cum este formulată, această întrebare este pe cât de populistă, pe atât de redundantă. „Mă întreb cine s-ar opune unui plan de educație în rândul elevilor cu privire la efectele consumului de droguri. Cine ar răspunde „Nu”? Nimeni. Și atunci, care este rolul acestei consultări a cetățenilor? (..) Apoi, dacă tot îi invităm pe oameni la vot, hai să venim cu ceva concret de genul „sunteți de acord ca x% din bugetul primăriei să se ducă în această zonă?”. Pentru că, altfel, după ce va fi votată această măsură, implementarea ei se va bloca în bugete lipsă”, consideră polițistul. „Și ce am făcut? Nimic! Ne-am învârtit în jurul cozii. (..) Aș fi dorit să pot decide, de exemplu, activitățile care s-ar putea desfășura în școli sau poate bugetul care va fi alocat. Însă, formulată în acest fel, întrebarea este vagă, nu vine cu nici o propunere concretă, toată lumea va răspunde DA și..mai vedem noi ce facem după..”, completează acesta.
Să-i lăsăm pe specialiști să gândească proiectul
Dincolo, însă, de acest aspect, întrebarea la care vor răspunde bucureștenii readuce în prim plan un fenomen împotriva căruia am luptat dintotdeauna, dar parcă am pedalat în gol. Campaniile de prevenire a consumului de droguri, de conștientizare a pericolelor, mesajele transmise de către autorități, ONG-uri, fundații, asociații, specialiști în educație, consilieri, psihologi, dascăli..nu au avut nici pe departe impactul scontat. Căci, după cum afirmă Cosmin Andreica, în fiecare liceu din România există consum de droguri. „Nu ne putem baza pe aleșii locali să decidă ce tipuri de programe trebuie abordate, din simplul fapt că nu sunt specialiști în domeniu. Nu au nici capacitatea intelectuală, nici imaginația necesară pentru a gândi niște programe eficiente. Pentru că dacă ar fi avut, probabil ar fi facut-o până acum”, consideră șeful Europol.
Cum ar trebui procedat? Cosmin Andreica este de părere că, în primul rând, ar trebui să se organizeze un concurs de proiecte. „Să lăsăm această problemă pe seama celor care chiar se pricep: ONG-uri, asociații, fundații. Apoi, pot fi implicați aici elevii, care să identifice consumatorii și să-i raporteze, profesorii dar și părinții. Măsurile de conștientizare și de prevenire a fenomenului pot îmbrăca o mulțime de forme”.
Și prof. Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I.L.Caragiale, este de aceeași părere: „Ca acest proiect să aibă efect, ca el să aibă impact, trebuie elaborat, gândit și pus în practică de specialiști care cu asta se ocupă. Fie că vorbim despre medici psihiatri, fie că vorbim despre psihologi, sociologi, experți în acest domeniu, este clar că acești oameni trebuie să gândească și să pună în practică un asemenea program”.
Un mesaj adaptat generației din ziua de azi. „Vorbele nu mai au nici un efect”
Mesajul transmis tinerilor ar trebui să fie însă diferit față de cele lansate până acum, chiar total reconfigurat, consideră polițistul: „Nu mai ține să avem aceeași abordare în care vin în fața unor tineri două persoane de la Agenția Antidrog și de la un ONG. Doar să vorbești despre consumul de droguri nu mai are nici un efect. Acest lucru funcționa, probabil, prin anii 2000. Acum, însă, avem de-a face cu o altă generație, iar mesajul trebuie să fie gândit, conceput și transmis pe limba și înțelesul acestor copii din ziua de azi”.
S-a stabilit științific faptul că atenția pe care o acordă tinerii unei lecții la clasă, unei discuții sau unei persoane care stă în fața lor și le vorbește s-a diminuat considerabil în ultimii ani. Iar asta pentru că procesul tehnologic și digitalizarea au dus la o nevoie de sincronizare a mesajului cu imaginea: „Este motivul pentru care în ultimii doi, trei ani au prins foarte bine campaniile în care au fost invitați la discuții foști consumatori de droguri. Aceste persoane și-au povestit propria experiență de viață. Și asta a prins foarte bine la copii. Mulți dintre ei s-au identificat cu acele povești. O altă campanie eficientă a fost și cea în care la discuții au fost invitați foști dealeri de droguri, foști deținuți, condamnați pentru trafic. Acești oameni au povestit modalitatea prin care racolau tinerii, cum îi plăteau, cum le ofereau droguri mai întâi gratuit pentru a-i face să devină dependenți, pentru ca apoi să le vândă aceste stupefiante”.
De asemenea, n-ar strica să le fie prezentate elevilor niște situații medicale ale unor persoane consumatoare de droguri. „Impactul vizual, contactul direct cu realitatea ar putea avea un efect asupra tinerilor. Vorbărie goală și prezentări în powerpoint nu au nici un efect. Decât să plictisească, poate”, a mai precizat Cosmin Andreica.
Cum ar putea să se implice școala în eradicarea consumului de droguri
Polițistul consideră că fenomenul consumului de droguri în școli poate fi combătut eficient dacă întreaga societate pune umărul, dacă există o colaborare între autorități, dascăli și părinți. În primul rând, școlile pot stabili reguli de ordine interioară, regulamente proprii de organizare și funcționare; „De exemplu, cunosc școli unde agentul de securitate poate solicita elevilor să facă dovada că nu dețin arme albe, obiecte periculoase, droguri. Li se cere să-și golească buzunarele. Asta nu este percheziție. Acesta este doar un control. Iar cine nu se supune, nu intră în școală”.
Însă, acolo unde există regulamente de ordine interioară, de multe ori acestea nu se respectă, iar când sunt descoperite anumite fapte, nu există sancțiuni pe măsură. Motivul? Mulți directori tind să mușamalizeze consumul de droguri în rândul elevilor pentru a nu păta imaginea liceului respectiv. „Există un fel de cod al tăcerii, o adevărată Omerta în rândul liceelor foarte bine cotate. Aici, consumul de droguri este un tabu, nu se discută tocmai pentru a nu strica reputația liceului”, mai spune polițistul.
Și liceul I.L.Caragiale din București a fost implicat, în trecut, într-un scandal legat de consumul de droguri în rândul elevilor. „Însă eu nu am ascuns sub preș o astfel de problemă”, a mărturisit directoarea Andreia Bodea. „Oricât m-a durut de tare acest lucru, eu nu am negat. Știam că acest scandal va avea impact asupra imaginii școlii, o școală pe care eu o iubesc foarte mult, însă nu am putut nega realitatea. Ceea ce am observat că o fac, în schimb, mulți părinți. Deci, primul pas acesta a fost: să recunosc faptul că avem problemă. Apoi, am încercat să vorbesc cu elevii respectivi. Și am constatat că ei, de fapt, nu au suport chiar de acasă, din familie. Am vorbit și cu părinții acestor copii. Ce am primit în schimb? Reacții agresive, jigniri, amenințări, refuzul de a accepta realitatea. Doar doi părinți au fost dispuși la un dialog, au cerut sprijin, ajutor, au colaborat cu noi, au cerut îndrumare”, continuă dascălul.
Profesorii se tem și fug de responsabilitate. „Nu vor să-și complice existența”
Cum nici părinții nu-și asumă responsabilitatea, nici profesorii nu vor s-o facă, mai spune polițistul Cosmin Andreica. „De multe ori, evită să circule prin anumite zone din școală pentru a nu observa anumite lucruri și pentru a nu fi apoi obligați să le raporteze și să-și complice existența. Cadrele didactice aruncă responsabilitatea pe seama poliției. Să vină poliția. Să-i testeze anti-drog poliția. De ce să mă bag eu? Poate îmi dă în cap după ce plec de la școală. Sunt niște abordări foarte des întâlnite”.
Șeful Europol le recomandă dascălilor să încerce să identifice elevii posibil consumatori: „Ar trebui să știe care sunt semnele consumului de droguri și să raporteze astfel de cazuri de suspiciune, dar fără să stigmatizeze elevul. Fără să recurgă la gesturi precum dat afară din clasă și trimis la cabinetul medical pentru că are față de drogat. Aici este vorba despre o anumită abordare”.
Cosmin Andreica ne-a povestit un caz prin care exemplifică poate cel mai bine noțiunea de responsabilitate a cadrelor didactice: „Un profesor de matematică a suspectat un elev de consum de droguri și a anunțat dirigintele copilului. Acesta din urmă a luat legătura cu părinții, însă mai rău a făcut. De ce? Pentru că nu și-a asumat în totalitate această problemă. Le-a spus oamenilor că profesorul de matematică a sesizat situația. Ce a urmat după? Părinții s-au dus la școală, au intrat furioși în cancelarie și l-au agresat pe dascăl. Cum își permite să spună despre copil că este un drogat? Știți ce s-a întâmplat la scurt timp după acest incident? Copilul a intrat în comă din cauza consumului de droguri”.
„Trimitem școala la război fără niciun fel de arme”
Directoarea Andreia Bodea susține că în liceul I.L.Caragiale au fost luate măsuri concrete împotriva consumului de droguri: „Am organizat o mulțime de întâlniri între elevi, profesori și specialiști: psihologi, medici, sociologi, experți în acest domeniu. Au tot venit de-a lungul timpului, au vorbit cu copiii. Din păcate eu nu pot contoriza impactul acestor întâlniri, nu aș putea să vă spun cât au contat. Știu doar că în timp ce mulți elevi au fost foarte imprresionați și au transmis un feedback pozitiv, pe alții aceste întâlniri și discuții i-au lăsat complet rece”.
La Colegiul I.L. Caragiale, profesorul de serviciu patrulează pe coridoare, verifică grupurile sanitare, curtea instituției. „Există o monitorizare atentă a elevilor și a activităților care au loc în incinta școlii. Suntem cât se poate de vigilenți”. Însă, consideră dascălul, eradicarea consumului de droguri nu va fi posibilă dacă va fi pusă pe umerii și în responsabilitatea școlilor: „Aștept să-mi revină o mică parte din această responsabilitate, dar să fie cu subiect și predicat, cu drepturi și cu limite foarte clare”.
Și iată cum problema ajunge din responsabilitatea școlii și a dascălilor și în familie. „Rolul cadrului didactic și importanța a ceea ce spune cadrul didactic au dispărut. Se observă existența unui conflict care arde mocnit între școală și părinți. Aceștia din urmă tind să conteste dacă nu tot procesul educațional, măcar o mare parte”, consideră șeful Europol.
Se încarcă comentariile...
