Singurul liceu cu predare în limba română din localitatea Sfântul Gheorghe există doar pe hârtie. Director: „În realitate, elevii noștri învață împrăștiați prin tot orașul”
0Situație revoltătoare la un liceu din Covasna. Colegiul Național Mihai Viteazul din localitatea Sfântu Gheorghe, singurul liceu din oraș cu predare în limba română, funcționează de patru ani în mijlocul unui uriaș șantier. Este vorba despre lucrări de reabilitare blocate din cauza mai multor procese între primărie și constructor. Iar în timp ce termenele de judecată curg unul după altul, victime colaterale ale acestui război surd rămân cei peste 1.000 de elevi și profesori, nevoiți să suporte condiții de muncă aproape inumane.
„Predăm în frig, în mizerie, în săli de clasă infestate cu gândaci, cancelaria am mutat-o pe holuri, biroul meu este în beci, iar mulți profesori fac „naveta” între colegiu și celelalte unități de învățământ unde au fost relocați o parte dintre elevi. Iar copiii noștri nici ei nu merită astfel de condiții inumane”, a declarat pentru „Adevărul” prof. Luminița Costea, directoarea unității de învățământ.
Povestea șantierului fără sfârșit începe în anul 2020 când primăria a contractat o firmă din Cluj pentru reabilitarea clădirii internatului și a sălii de festivități. „Această firmă a câștigat licitația pentru realizarea proiectului de reabilitare dar și pentru efectuarea lucrărilor. Însă, pe parcurs, am constatat multe nereguli, inclusiv nerespectarea întocmai a proiectului, culmea, conceput tot de către ei. Este o firmă neserioasă, care nu și-a făcut treaba. Așa că anul trecut am decis să reziliem contractul. Nu ne-am dorit asta, dar era clar că altfel nu se putea. Constructorul a refuzat însă pe motiv că nu i-am plătit lucrarea deja efectuată. Păi nu am cum să plătesc ceva ce nu este bine făcut”, a explicat pentru Adevărul primarul localității Sfântul Gheorge, Antal Árpád. „Și de atunci ne tot judecăm cu el. Noi am dori să preluăm lucrările din stadiul în care sunt acum și să le finalizăm. Constructorul însă nu eliberează șantierul. Am încercat să rezolvăm situația pe cale adminsitrativă, dar ne-am lovit de un mare refuz. Așa că am ajuns în justiție”, a mai declarat edilul. „Dacă ar fi fost oameni de bună credință, lucrurile s-ar fi rezolvat până acum. Noi și mâine am putea începe renovările dacă acest constructor ar fi de acord. Dar nu am găsit înțelegere. Din păcate, riscăm să pierdem foarte mulți bani dacă investiția nu se va finalzia, căci proiectul este finanțat din bani europeni”, ne-a mai declarat oficialul.
„Elevii învață împrăștiați prin tot orașul”
După doi ani de la începerea lucrărilor, în reabilitare a mai intrat un corp de clădire. „Este o altă firmă de construcții care se ocupă, însă aici treaba merge strună. Cu aceste trei șantiere pe cap noi ne-am restrâns activitatea într-un singur corp de clădire. Vă dați seama, nu mai avem laboratoare, cabinete, cancelaria este amenajată pe hol, secretariatul, contabilitatea, bibliotecara, laborantele și birourile altor angajați le-am înghesuit pe toate într-o singură încăpere. Zici că suntem o multinațională, cu toate birourile unul lângă altul”, mai explică directoarea.
Colegiul Național Mihai Viteazul este singurul colegiu cu predare în limba română din zonă și adună copii români din tot județul. Iar cine dorește să stea la internat este direcționat către alte instituții de învățământ. „Am încercat să ne descurcăm și am reușit să oferim elevilor cazare prin alte părți. Am vorbit cu cei de la Palatul Copiilor, cu cei de la liceul „Constantin Brâncuși” dar și cu conducerea liceului Tehnologic „Puskás Tivadar". Mai mult, din lipsă de spațiu, am relocat mai multe clase de gimnaziu, iar din acest an și elevi din clasele primare. Copiii noștri învață împățtiați prin tot orașul”, continuă dascălul
Luminița Costea ne-a mai spus că până să înceapă șantierul, în școală învățau aproximativ de 1.150 de elevi. „Acum numărul copiilor s-a redus. Nu mai vin la noi așa cum o făceau odată, în primul rând pentru că nu mai oferim cazare. Și mulți nu vor să se ducă la alte internate, acolo unde i-am redirecționa noi”.
„Profesorii aleargă prin tot orașul ca să nu întârzie la ore”
În acest an școlar, sunt externalizate cinci clase la Liceul Economic „Berde Áron”, patru clase la Liceul Teoretic „Mikes Kelemen” și șase clase la Universitatea „Babeş-Bolyai”. „Până anul trecut am avut și o clasă la liceul „Puskas Tivadar”, dar și una relocată chiar sub biserică. Da, ați auzit bine. Copiii noștri au învățat în subsolul unei biserici, acolo unde era deschis un muzeu”.
Evident, cu elevi relocați prin tot orașul profesorii care predau la clasele respective trebuie să ajungă și ei de la un sediu la altul. Și cât mai repede, până nu se sună de intrare.
„Avem profesori de engleza, de religie și de sport care predau câteva ore la colegiu, în singura clădire care ne-a mai rămas, iar apoi au alte ore în clădirea Universității, de exemplu. Oamenii aceștia sunt mereu pe drumuri, aleargă prin oraș să nu întârzie la clasă. Ei, în 10 minute, cât e pauza, trebuie să ajungă dintr-o parte în cealaltă. Nu mai spun că până la Universitate trebuie să urce un deal, pe odistanță de un kilometru și ceva. Iar oamenii aceștia urcă și coboară și de două ori pe zi. E la noi un du-te vino continuu. Și sunt profesori în vârstă mulți dintre ei. Nu poți să-i alergi în halul ăsta. Este inuman. Ce facem? Îi trimitem la anul la maraton? Că vorba aia, de antrenament nu duc lipsă. Să nu mai spun că unii pleacă de la Universitate și trebuie să să ajungă la Liceul Economic, acolo unde îi așteaptă alți elevi relocați. Clădirea această este însă și mai departe. Oamenii fac în jur de trei kilometri până acolo. Unii o iau pe jos, alții folosesc mașina personală. Dar pierd timp în trafic”.
Directoarea Luminița Costea este revoltată căci, ne-a spus ea, ne dorim o educație ca-n afară, avem pretenții de la copiii noștri să aibă rezultate remarcabile, avem pretenții de la profesori, dar noi nu reușim să le oferim un minimum necesar pentru a atinge aceste obiective. „Am încercat să ajustăm orarul în așa fel încât profesorul se fi preocupat de lecțiile pe care trebuie să le predea la clasă, nu să se gândească pe ce scurtătură sau stradă lăturalnică s-o mai apuce ca să ajungă la timp la ore. Dar nu am reușit așa cum ne-am dorit”.
În clase este frig, iar copiii învață printre gândaci
Luminița Costea este directorul Colegiului Național „Mihai Viteazul” de 14 ani. „Aici am învățat, aici am crescut și, iată, revin aici, la conducerea acestei școli, dar simt doar tristețe. Am obosit. Copiii noștri sunt împărțiți în toate colțurile orașului, profesorii la fel, iar noi, cei care am rămas în clădirea principală, ne luptăm cu frigul și gândacii”, ne mai spune cu amărăciune directoarea. „Corpul B, în care ne-am îngrămădit acum cu toții, este o clădire veche de mai bine de 100 de ani. Până acum câteva zile am stat cu toții în frig, cu gecile pe noi, și profesori, și copii. S-a defectat din nou centrala. Și nu este pentru prima oară. Am avut un an în care a trebuit să intrăm în online din cauza gerului de afară și din clase. Am reparat-o, s-a defectat iar..și o tot ținem așa din reparații în reparații”.
Apoi, clădirea este infestată cu gândaci. „O dată pe lună facem dezinsecție. Se pare că degeaba. Clădirea este foarte veche, este monument istoric, o clădire foarte frumoasă, dar iată, avem și multe neajunsuri din cauza asta. Toate glafurile sunt din lemn, de când a fost ridicată clădirea. Țin foarte mult la această școală și mi se rupe sufletul. E o tristețe imensă în mine. Dacă lucrurile nu se vor rezolva, școala asta, probabil, nu va mai exista. Peste cinci ani voi ieși la pensie. Și aș vrea să plec împăcată că școala noastră dragă și-a readus elevii sub același acoperiș”.
Clădirea internatului și sala de festivități, acolo unde sunt și săli de clasă, sunt finalizate în proporție de aproape 90%. „S-a schimbat acoperișul, au zugrăvit fațada, s-a lucrat mult la interior. Degeaba, însă. Ne uităm la clădire, dar nu o putem folosi, iar această situație pare că nu are nici o rezolvare!”, a mai spus dascălul.
Se încarcă comentariile...
