Video David Popovici inspiră o nouă generație, dar înotul rămâne un sport de lux pentru mulți copii
0Zeci de bazine de înot au fost construite în România în ultimii ani. Investițiile, dar și performanțele care i-au inspirat pe români, cum sunt cele ale campionului mondial David Popovici, au sporit popularitatea acestui sport. Pentru mulți români, înotul a rămas însă un sport de lux.
Campionul mondial de înot David Popovici a inspirat numeroși români să își îndrepte copiii spre lecțiile de înot.
Performanțele sale au fost completate de investițiile în infrastructură, care au vizat construcția unor bazine de înot didactice sau reabilitarea fostelor astfel de facilități. În multe orașe din România au fost înființate pentru prima dată astfel de construcții.
Compania Națională de Investiții arată că în perioada 2011–2025 au fost construite și reabilitate în România peste 50 de bazine de înot, majoritatea didactice, prin programul CNI. Alte aproape 50 de investiții sunt în derulare, însă vizează construcția și modernizarea altor aproape 50 de bazine.
Comune ca Moșnița Nouă (Timiș), Cornu (Prahova) sau Recea (Maramureș) și orașele miniere Petroșani, Lupeni, Vulcan și Petrila se numără printre localitățile care beneficiază pentru prima dată de astfel de investiții. Costurile de construcție pentru un bazin de înot au crescut în ultimii ani, investițiile fiind estimate la două–trei milioane de euro.
Costurile lecțiilor de înot, de la gratuit la peste 100 de lei
În România, aproape 200 de cluburi oferă cursuri de învățare a înotului, arată datele publicate pe site-ul Federației Române de Natație și Pentatlon Modern (FRNPM). Costul lecțiilor de înot ar putea reprezenta o problemă pentru multe familii de români.
O ședință de 55 de minute într-un aquapark din Capitală costă 300 de lei, însă pentru opt ședințe de învățare a înotului costul abonamentului este de 500 de lei. La un alt parc acvatic din București, prețul unei ședințe de învățare a înotului este de 130 de lei, iar un abonament de patru ședințe, valabil pentru 30 de zile, se ridică la 450 de lei, iar pentru 12 ședințe, cu durata de 50 de minute, la 750 de lei.
Costurile lecțiilor de înot diferă și în noile bazine didactice. În unele locuri, instructorii oferă cursuri copiilor la prețuri de 40–60 de lei pe ședință, preț considerat de unele familii prea ridicat pentru a putea fi suportat din bugetul propriu.
În noul bazin didactic construit în Lupeni, tarifele stabilite de primărie pentru antrenamente sau cursuri cu instructor sunt de 17 lei pe ședință pentru adulți și de 9 lei pe ședință pentru preșcolari, elevi și studenți. În ultimii ani, mai multe primării au sprijinit promovarea acestui sport, asigurând gratuități pentru elevii care vor să învețe să înoate.
În orașul Blaj din județul Alba, aproape 600 de copii au beneficiat de câte zece ședințe gratuite de înot în bazinul didactic construit recent. În București, Alba Iulia, Sibiu, Reșița și Timișoara autoritățile au sprijinit financiar inițiative asemănătoare. În 2025, primarul din Vultureni (județul Cluj) a pus la dispoziție piscina personală pentru a asigura lecții gratuite de înot cu instructor copiilor din comună.
Beneficiile înotului pentru sănătate
Înotul este considerat unul dintre cele mai populare și benefice sporturi pentru prevenirea comportamentului sedentar și pentru îmbunătățirea condiției fizice și a sănătății. Practicarea regulată a înotului îmbunătățește circulația sângelui, tonifică musculatura, stimulează sistemul nervos central, reduce stresul și oferă o stare generală de relaxare, arată specialiștii.
„Înotul este singurul sport care oferă abilități de salvare a vieții, reducând riscul de deces prin înec. Cercetările arată că înotul, alături de alte sporturi, poate contribui la dezvoltarea abilităților motrice fundamentale”, arată un studiu recent publicat de Biblioteca Națională de Medicină a SUA.
Lecțiile de înot oferă copiilor nu doar o abilitate care le poate salva viața, ci și încrederea, concentrarea și reziliența de care au nevoie pentru a face față provocărilor vieții școlare, potrivit organizației Swim England.
„Înotul are o poziție unică pentru a sprijini oamenii de-a lungul întregii vieți. Înotul reduce riscul de deces prematur cu 28%. Lecțiile de înot îi ajută pe copii să își dezvolte mai rapid abilitățile. Înotul și activitățile acvatice reprezintă o opțiune sigură, rentabilă și viabilă pentru ca profesioniștii din sănătate să o recomande pacienților”, arată un studiu publicat de organizația națională de înot din Anglia.
Cele mai vechi bazine din România, înființate de două milenii
Înotul are o istorie de mii de ani, iar primele bazine de înot cunoscute în Europa datează din Antichitate, fiind construite în Grecia.
Din Grecia antică provin și unele dintre cele mai vechi mărturii despre știința înotului, citate în Odiseea istoricului Homer, în urmă cu peste două milenii și jumătate. Tinerii din Grecia antică erau instruiți în arta înotului, iar pentru ei, înotul îi diferenția de „barbari” și îi făcea să se considere superiori acestora în timpul expedițiilor și războaielor maritime.
În lumea antică romană, aproape fiecare oraș avea propria rețea de alimentare cu apă și băi publice, termele fiind locuri în care bărbații își petreceau ore în șir, mâncând, scăldându-se sau bucurându-se de divertisment.
„Băile erau deschise pentru bogați și săraci, pentru cetățeni liberi și sclavi, iar menținerea lor era o datorie civică asumată de autoritățile publice. Era o practică normală ca oamenii să își dea întâlniri în băile publice și să își facă prieteni și iubiți acolo, să discute afaceri sau să se relaxeze în mijlocul unor priveliști plăcute”, afirma istoricul Elisabeta Archibald.
În Dacia romană, cele mai cunoscute terme au fost înființate la Germisara (Geoagiu Băi), Aquae (Călan) și Băile Herculane, fiind folosite inițial de legionarii romani cantonați pe teritoriul provinciei din nordul Dunării. Adâncimea de câțiva metri a bazinelor antice scobite în piatră de la Germisara (video) și Călan (video) arată că anticii trebuiau să știe să înoate pentru a le putea folosi.
Ștrandurile medievale ridicau controverse
În primele secole ale Evului Mediu, când multe dintre biserici au început să fie ridicate pe locurile unor băi publice, acestea din urmă au fost asociate cu ritualurile păgâne sau chiar cu bordelurile. Totuși, „ștrandurile” medievale au devenit o parte integrantă din viața comunităților.
„Biserica era în mod particular preocupată de a asigura accesul la băile publice celor săraci și bolnavi, deși se arăta îngrijorată cu privire la comportamentul imoral în acestea. Autorii unor lucrări literare și religioase legau adesea îmbăiatul de sex, totuși băile publice erau adesea patronate de clerici”, arăta Elisabeta Archibald, în lucrarea științifică „Îmbăierea, frumusețea și creștinismul în Evul Mediu”.
Băile publice au intrat în declin la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor, din motive religioase, dar mai ales din cauza epidemiilor necruțătoare și a bolilor sexuale, precum sifilisul, care i-au determinat pe oameni să renunțe treptat la obiceiul de a le frecventa.
Înecul era una dintre cauzele adesea întâlnite pentru decesele accidentale în timpul Evului Mediu. Oamenii decedau înecaţi în şanţuri, fântâni şi râuri, iar marile dezastre naturale produse de furtuni lăsau în urmă zeci de mii de victime. În decembrie 1287, o furtună imensă înregistrată în nordul Europei a dus la spargerea digurilor şi la inundarea unor întinderi mari, lăsând peste 50.000 de victime înecate. Moartea prin înec era deseori folosită ca pedeaspă pentru medievali.
Ștrandurile, la modă din secolul al XIX-lea
Scăldătorile au redevenit populare în epoca modernă. În regiunile istorice Transilvania și Banat, primele ștranduri construite în Arad, Timișoara, Alba Iulia și Cluj-Napoca datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe malurile râurilor care le traversau. Odată cu ele au fost organizate și primele lecții și concursuri de înot.
Ștrandul Kiseleff, primul mare ștrand din Capitală, (numit ulterior Tineretului), a fost inaugurat în vara anului 1929, după ce a fost amenajat în mai puțin de două luni. În prima zi, mii de oameni au venit aici, însă trei dintre ei au murit.
În anii următori, alte ștranduri și piscine au fost deschise în București, devenind tot mai populare, în special în zilele caniculare. Numeroși localnici le considerau un aliat obișnuit împotriva caniculei și locurile care făceau vara mai suportabilă în Capitală. Până la deschiderea ștrandurilor, râurile, marea și lacurile erau locurile obișnuite de scăldat pentru mulți români.
Se încarcă comentariile...
