18 din ultimele 20 de alegeri de la jumătatea mandatului au adus pierderi partidului președintelui SUA. Se repetă istoria cu Trump?

Partidul președintelui pierde de regulă locuri în Congres la alegerile de la jumătatea mandatului, iar istoria sugerează că republicanii ar putea pierde peste 20 de locuri în Cameră pe 3 noiembrie. David M. Rubenstein, miliardar american și fost oficial guvernamental, cofondator și copreședinte al Carlyle Group, o firmă de capital privat cu sediul în Washington, DC, susține că redesenarea districtelor, avantajul financiar și o prezență scăzută la vot ar putea limita pierderile, în timp ce controlul Senatului rămâne o miză deschisă.

Congresul SUA și-ar putea schimba majoritățile Foto: Shitterstock

Pe 3 noiembrie, americanii votează la alegerile parțiale pentru toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților, 35 de locuri din Senat, 39 de funcții de guvernator și peste 6.100 de locuri în legislativele statale. Rezultatul va influența economia și politica externă a SUA cel puțin în următorii doi ani și va stabili ce poate realiza administrația Trump în acest interval.

Alegeri parțiale în vreme de război și criză

Alegeri parțiale s-au ținut pe timp de războaie, recesiuni și în timpul Marii Depresiuni. Au avut loc chiar și în 1862, în plin Război Civil, când rezultatul conflictului era încă nedecis. Autorul le descrie drept unul dintre cele mai oneste sondaje de opinie din țară, o radiografie a dispoziției publicului față de cel care ocupă Casa Albă.

Pierderile de la jumătatea mandatului nu sunt însă doar un referendum asupra momentului. Chiar și când starea de spirit este bună, partidul președintelui pierde de obicei locuri în Cameră, pentru că o parte dintre ele fuseseră câștigate cu doi ani mai devreme pe fondul popularității șefului statului. În medie, în istoria țării, partidul președintelui pierde circa 25 de locuri în Cameră și două în Senat la primul scrutin parțial, iar la al doilea aproximativ 29 și, respectiv, 6.

Un precedent rar: două mandate neconsecutive

Un singur președinte american a avut două mandate neconsecutive: Grover Cleveland, ales în 1884, învins în 1888 și ales din nou în 1892. Donald Trump este al doilea. Autorul notează că există foarte puține precedente despre cum arată alegerile parțiale într-un astfel de mandat, iar singurul exemplu datează din anii 1890.

Cele două scrutine parțiale ale lui Cleveland au avut rezultate opuse. În 1886, democrații au pierdut 15 locuri în Cameră, dar au păstrat controlul asupra ei. Camera avea atunci 325 de locuri, față de 435 în prezent. În același an, ei au câștigat două locuri în Senat, ajungând la 36 din 76, dar republicanii au rămas în control.

În 1894, democrații au scăzut de la 218 locuri în Cameră la doar 93. Pierderea de 125 de locuri rămâne cea mai mare suferită vreodată de un partid la alegeri parțiale. Autorul o pune pe seama mai multor factori: Panica financiară din 1893 declanșase o depresiune economică severă, partidul era scindat între aripa afacerilor și cea agrară, Cleveland trimisese trupe federale la Chicago pentru a înăbuși greva de la Pullman, iar partidul susținea o politică tarifară nepopulară.

Autorul avertizează că paralela nu trebuie împinsă prea departe. Bursa este aproape de recorduri, iar economia este într-o stare rezonabilă, deci Panica din 1893 nu seamănă cu 2026, iar divizarea partidului lui Cleveland nu se potrivește politicii actuale. Un lucru rămâne totuși valabil: când alegătorii readuc un președinte pentru un al doilea mandat neconsecutiv, alegerile parțiale sunt prima lor ocazie reală de a spune dacă sunt mulțumiți de decizie.

Ce arată precedentele recente

În medie, de la al Doilea Război Mondial încoace, partidul președintelui a pierdut 26 de locuri în Cameră și patru în Senat. Doar de două ori, în 1998 cu Bill Clinton și în 2002 cu George W. Bush, partidul unui președinte în funcție a câștigat locuri în Cameră. La un scrutin obișnuit sunt în joc 33-34 de locuri în Senat, iar anul acesta sunt 35, inclusiv alegerile speciale. Dacă istoria se repetă, republicanii ar putea pierde peste 20 de locuri în Cameră și câteva în Senat.

Unii experți au considerat însă că pierderile ar putea fi sub această medie, din cauza mai multor factori atenuanți.

Factorii care ar putea limita pierderile republicanilor

Redesenarea districtelor. De obicei, districtele se redesenează o dată la zece ani, după recensământ. Anul acesta, șapte state controlate de republicani (Texas, Carolina de Nord, Ohio, Florida, Tennessee, Louisiana și Alabama) și-au redesenat hărțile pentru Cameră, față de un singur stat controlat de democrați, California. În Utah harta s-a schimbat printr-o hotărâre judecătorească, iar noua hartă din Missouri a fost blocată de instanțe și nu va fi folosită.

Retragerile. Șaptezeci și patru de parlamentari (42 de republicani și 32 de democrați) nu vor reveni sigur în Cameră, cel mai ridicat nivel de înnoire dinaintea alegerilor generale din 1992 încoace. Locurile fără titular sunt mai greu de prezis, dar autorul subliniază că cele mai multe dintre locurile republicane rămase libere se află în teritorii sigure pentru partid. În mod obișnuit, circa 95% dintre titularii care candidează câștigă.

Finanțarea campaniilor. Curtea Supremă a anulat anul acesta, în cauza National Republican Senatorial Committee v. Federal Election Commission, limitele privind cheltuielile partidelor în coordonare cu propriii candidați. Împreună cu hotărâri anterioare, există acum foarte puține limite privind banii care pot influența alegerile, deși plafoanele pentru donațiile directe către candidați rămân. Potrivit unei analize The Washington Post, republicanii au cheltuit până acum aproape un miliard de dolari pe reclame, față de 661 de milioane pentru democrați.

Prezența la vot. La alegerile parțiale votează de regulă 45% dintre alegătorii eligibili, față de 60% în anii prezidențiali (în 2024 a fost circa 65%), iar o prezență redusă a favorizat istoric republicanii. Autorul menționează prezența sporită a forțelor federale de ordine în mai multe state, directorul FBI nefiind exclus, în fața Senatului, prezența agenților federali la secțiile de votare. Mai notează că Curtea Supremă a respins recent noi restricții federale privind procesarea buletinelor prin corespondență, dar că simpla controversă ar putea deruta unii alegători.

MAGA Inc. Principalul super PAC al lui Trump a cheltuit, la jumătatea lui octombrie, circa 277 de milioane de dolari pentru candidați republicani și mai avea aproximativ 164 de milioane în cont. Trump a spus că întreaga sa operațiune politică va cheltui peste 400 de milioane până în ziua alegerilor. Banii s-au concentrat în Texas, Michigan și Ohio, unde candidații republicani sunt în urmă în majoritatea sondajelor, ceea ce, în opinia autorului, arată că partidul joacă în apărare.

Elon Musk. Autorul îl descrie pe Musk drept cel mai mare donator individual din istoria modernă a SUA pentru un singur ciclu electoral. Cheltuielile sale au ajuns la circa 446 de milioane de dolari, după ce a mai pus 76,8 milioane în America PAC în primele două săptămâni din octombrie. PAC-ul derulează campanie în teren în șapte state-cheie pentru Senat și în aproape trei zeci de curse pentru Cameră. În Texas, democratul James Talarico l-a acuzat că încearcă să „își cumpere propriul senator“.

Publicitatea. Estimările independente indică circa 12 miliarde de dolari cheltuiți în cursele pentru Congres, mai mult de jumătate pe reclame. În cursa din Texas dintre Ken Paxton și James Talarico, cheltuielile pentru reclame au depășit 500 de milioane de dolari, cea mai scumpă cursă pentru Senat din istorie. Autorul citează și critici ai sistemului: firmele care plasează reclamele încasează comisioane de 5-15%, care cresc când cheltuielile ating vârful, iar uneori aceste firme aparțin consultanților candidatului. Pentru că banii cheltuiți spre final pot depăși termenele de raportare, alegătorii ar putea afla cine a plătit ultimul val de reclame abia după vot.

Sondajele. Autorul reamintește că firmele de sondare au fost criticate pentru lipsa de acuratețe din ultimele scrutine și că e tot mai greu să convingi oamenii să răspundă și să răspundă sincer.

Ce arată sondajele

Sondajele privind votul generic îi arată pe democrați cu un avans clar. Mai multe sondaje independente, inclusiv Pew Research și AP/NORC, plasează aprobarea lui Trump la 30% sau mai puțin, media sondajelor fiind în jur de 35%.

Analiștii prudenți nu anunță însă un „val“, deși evaluările lor se mută săptămână de săptămână spre democrați. Potrivit evaluării Cook Political Report din 21 octombrie, cel mai probabil scenariu este un câștig net de 9-19 locuri pentru democrați, adică 223-233 de locuri în total, peste cele 218 necesare. Cook arată că democrații ar trebui să câștige doar una din cinci dintre cursele rămase incerte și că săptămâni de reclame republicane masive „nu au mișcat încă acul“. Autorul concluzionează că în Cameră se formează un val real, în timp ce Senatul rămâne o aruncare de monedă. Avantajul democraților este totuși mai mic decât sugerează sondajele brute, diferență pe care autorul o explică prin factorii atenuanți.

Cursele-cheie pentru Senat

Republicanii au 53 de locuri în Senat, față de 47 ale democraților și ale independenților care votează cu ei. Dacă democrații câștigă net patru locuri, Senatul ar trece la 51-49 în favoarea lor, iar Chuck Schumer ar redeveni lider al majorității.

Mulți analiști spun că republicanii vor păstra Senatul, pierzând cel mult unul-două locuri. Mai multe curse pentru locuri republicane sunt însă acum mult mai strânse. Cook Political Report consideră în prezent incerte șapte curse: șase pentru locuri republicane (Alaska, Iowa, Kansas, Maine, Ohio și Texas) și una pentru un loc democrat (Michigan). New Hampshire a ieșit de pe listă, spre democrați, la începutul lunii. Cu o lună în urmă, Cook îi descria pe republicani ca ușor favorizați, dar din octombrie numește controlul Senatului „o veritabilă aruncare de monedă“, cu un interval probabil de două-șase locuri câștigate de democrați.

Cheltuielile republicane le depășesc de aproximativ trei ori pe cele democrate în Texas. Kansas a apărut ca un câmp de bătălie neașteptat, Cook mutând cursa dintre senatorul republican Roger Marshall și contracandidatul democrat în categoria „incert“. Ohio și Maine au atras, de asemenea, cheltuieli republicane mari. Autorul consideră că aceste șapte curse vor decide, probabil, cine conduce Senatul.

Anchete și demitere: ce ar urma dacă democrații preiau Camera

Cifrele sugerează, iar mulți experți sunt de acord, că republicanii nu riscă o înfrângere care să remodeleze fundamental Washingtonul. Dacă Camera trece însă la democrați, chiar și la limită, ar urma probabil un control parlamentar mult mai strict. Președinții democrați de comisii ar avea putere de citare (subpoena) pentru prima dată în al doilea mandat Trump. Ei au semnalat interes pentru deciziile de securitate națională și militare, pentru posibile conflicte de interese legate de afacerile administrației și pentru modul în care au fost direcționate contractele federale către anumite companii.

Autorul se așteaptă ca administrația să invoce privilegiul executiv, ca sub administrațiile ambelor partide. Un astfel de impas poate duce la acuzații de sfidare a Congresului, ca în cazul lui Steve Bannon și Peter Navarro sub Biden. Este însă puțin probabil ca actualul Departament al Justiției să inculpe pe cineva, așa că audierile ar putea să nu aducă martorii doriți.

Demiterea este, în opinia autorului, o variantă pe care conducerea democrată ar prefera s-o evite. Condamnarea unui președinte cere două treimi din voturile Senatului, lucru care nu s-a întâmplat niciodată, iar republicanii ar avea aproape sigur voturi suficiente pentru a o bloca, chiar dacă democrații ar câștiga și Senatul. În plus, mulți democrați cred că cele două demiteri din primul mandat nu i-au ajutat politic, de vreme ce Trump a câștigat un al doilea mandat. Autorul admite însă că noii aleși democrați ar putea resimți presiunea bazei de a-l „trage la răspundere pe președinte“.

Dacă democrații preiau Camera

Hakeem Jeffries, liderul democraților din Cameră, ar deveni aproape sigur președintele Camerei. El și-a prezentat prioritățile: costul vieții (prima preocupare declarată), sănătatea, taxele vamale, războiul din Iran și controlul asupra administrației. Autorul se așteaptă la mai multă supraveghere și asupra piețelor de predicții, criptomonedelor și Inteligenței Artificiale. O provocare ar fi o majoritate îngustă și un grup de socialiști democrați care ar putea considera agenda lui Jeffries insuficient de progresistă. Adoptarea legilor importante ar rămâne dificilă oricum, pentru că procedura de obstrucție cere 60 de voturi în Senat pentru majoritatea proiectelor.

Dacă republicanii păstrează ambele camere

În acest scenariu, autorul se așteaptă ca administrația și Congresul să urmărească obiective legislative rămase neîndeplinite, probabil un proiect bugetar prin reconciliere care să majoreze cheltuielile de apărare, să reducă unele cheltuieli sociale și să ofere stimulente pentru criptomonede, IA, calcul cuantic și fuziune nucleară. Ar putea fi luată în calcul și o legislație care să îngreuneze unei viitoare administrații anularea proiectelor de infrastructură demarate acum.

Un „val roșu“

Autorul indică mai multe motive pentru care un val republican nu poate fi exclus:

- casele de sondoj ar putea subestima din nou participarea republicană, ca în 2016 și 2020. Trump i-a îndemnat pe republicani să voteze ca și cum el ar fi pe buletinul de vot, iar un astfel de efect de „candidatură din umbră“ ar putea închide rapid diferența din sondaje.

- Republicanii ar urma să cheltuiască sume record pe reclame în ultimele două săptămâni și au un avantaj financiar față de democrați, inclusiv prin MAGA Inc. și America PAC al lui Musk.

-Trump a promis o plată de 5.000 de dolari fiecărui cetățean american adult dacă republicanii păstrează ambele camere, promisiune care ar putea aduce la urne alegători nehotărâți.

-Democrații au propriile vulnerabilități: aripa vocală a socialiștilor democrați a neliniștit candidați moderați, iar primarele disputate au lăsat urme.

Un „val albastru“

Pe de altă parte, unii analiști indică și argumente pentru un val democrat:

-Aprobarea președinților scade de obicei în timp, iar cifrele lui Trump au urmat această tendință, ceva mai abrupt. Media de circa 35% îl plasează, după unele măsuri, sub cel mai scăzut nivel din primul mandat și la un nivel întâlnit ultima oară de George W. Bush în criza financiară din 2008.

-Războiul din Iran continuă fără un calendar clar, iar conflictele prelungite au apăsat istoric asupra partidului de la putere. Efectul asupra prețului benzinei este vizibil direct pentru consumatori.

-În unele curse competitive, candidații republicani nu îl folosesc pe Trump în reclame, nu îi cer să facă campanie și uneori adoptă poziții diferite de ale lui.

-Disputa comercială cu Canada este nepopulară în statele de frontieră precum Maine, Michigan și Ohio.

-Alegerile speciale arată un climat favorabil democraților. Din ianuarie până în octombrie, candidații democrați din alegerile speciale pentru legislativele statale au obținut, în mediană, cu circa 10 puncte peste baza lor din 2024, iar candidații republicani din alegerile speciale pentru Congres au rămas sub rezultatele din 2024 în fiecare scrutin. În martie, districtul 87 din Camera statală a Floridei, care include Mar-a-Lago, a trecut de la un republican susținut de Trump la o candidată democrată aflată la prima candidatură.

-Inflația rămâne o preocupare majoră. Prețurile de consum au crescut cu 3,7% în cele 12 luni încheiate în septembrie, de la un minim de 2,4% la începutul anului, iar prețurile benzinei au urcat cu 34%. Rezerva Federală a majorat dobânzile cu un sfert de punct în septembrie, în unanimitate.

David M. Rubenstein admite că acești factori ar putea să nu producă singuri un val albastru, iar factorii atenuanți ar putea limita amploarea oricărei schimbări.