Rusia, în fața unei crize sanitare: 27 de regiuni au ajuns la pragul unei epidemii generalizate de HIV

Rusia se confruntă cu o situație epidemiologică îngrijorătoare, după ce 27 de regiuni au ajuns la nivelul de „epidemie generalizată” în privința infectărilor cu HIV. În paralel, sistemul medical se confruntă cu tot mai multe cazuri de transmitere a virusului și a hepatitei C în unități sanitare, pe fondul unor deficiențe privind respectarea regulilor de prevenție și sterilizare.

Rusia, în fața unei crize sanitare. Foto: Pexels

Datele recente ale Institutului Central de Cercetare pentru Epidemiologie, structură aflată în subordinea agenției federale Rospotrebnadzor, indică depășirea unui prag epidemiologic important în cele 27 de regiuni. Clasificarea de epidemie generalizată este utilizată atunci când proporția femeilor însărcinate monitorizate care sunt infectate cu HIV trece de 1%, potrivit informațiilor citate de Euronews.

Printre zonele în care situația este deosebit de gravă se numără regiunile Kemerovo, Irkutsk și Sverdlovsk, unde transmiterea virusului în rândul populației continuă să reprezinte o problemă majoră.

La nivel național, autoritățile au raportat aproximativ 45.000 de noi cazuri în 2025, cu 13,4% mai puține decât în anul precedent. Scăderea numărului de diagnostice noi nu reflectă însă toate problemele epidemiei, iar profilul persoanelor infectate s-a modificat semnificativ în ultimii ani.

Vârsta medie a persoanelor care trăiesc cu HIV a crescut de la 32 la 44 de ani în ultimii 15 ani. Totodată, aproximativ două treimi dintre infectările recente au loc prin contact heterosexual.

Impactul asupra sănătății populației este evidențiat și de statisticile privind mortalitatea. HIV se numără printre principalele cauze de deces în rândul rușilor aflați la vârsta activă, iar peste 3% dintre bărbații cu vârste între 40 și 49 de ani ar fi diagnosticați cu virusul.

Vasili Akimkin, directorul institutului de cercetare din cadrul Rospotrebnadzor, a atras atenția asupra nivelului ridicat al infectărilor. Potrivit acestuia, Rusia, alături de Ucraina și Macedonia de Nord, se află printre țările europene cu cele mai mari rate de incidență a HIV la 100.000 de locuitori. Oficialul a menționat și un bilanț anual de 30.000–34.000 de decese asociate bolii.

O altă problemă semnalată de specialiști este transmiterea infecțiilor în timpul actului medical. Statisticile analizate de publicația de specialitate Medvestnik arată că, în 2025, Rusia a înregistrat cel mai mare număr de infecții asociate asistenței medicale din ultimii 15 ani.

În unitățile sanitare au fost identificate opt focare importante, în urma cărora 104 persoane au fost infectate. În același timp, autoritățile verifică alte 11 posibile focare, semnalate în zece regiuni.

Printre cele mai grave situații se numără un sanatoriu din Republica Kabardino-Balkaria, unde 82 de persoane s-ar fi infectat în timpul tratamentelor. Dintre acestea, 76 au fost diagnosticate cu hepatită C, iar alte șase au prezentat infecții concomitente cu HIV.

Probleme au fost raportate și în secțiile de oncologie. În Kamceatka, 147 de pacienți, iar în Buriatia, alți 42 ar fi contractat hepatită virală în timp ce urmau tratamente împotriva cancerului.

Focare au fost investigate și în centre de dializă din regiunile Samara și Kursk. La Moscova, autoritățile verifică un incident în urma căruia 22 de persoane ar fi fost infectate.

Un alt aspect alarmant îl reprezintă două cazuri de transmitere a HIV prin transfuzii de componente sanguine care nu ar fi fost verificate corespunzător. Potrivit materialului citat, asemenea situații nu mai fuseseră raportate în ultimii șase ani.

Specialiștii pun aceste incidente pe seama nerespectării unor reguli elementare de prevenire a infecțiilor. Printre deficiențele semnalate se numără reutilizarea cateterelor destinate unei singure utilizări, folosirea aceluiași glucometru pentru mai mulți pacienți fără dezinfectare adecvată și testarea insuficientă a persoanelor din secțiile de hemodializă, hematologie sau transplant.

Evaluarea dimensiunii reale a epidemiei este îngreunată și de diferențele dintre datele raportate de instituțiile rusești.

Rospotrebnadzor ia în calcul rezultatele pozitive ale testelor de laborator și estimează că în Rusia trăiesc peste 1,23 de milioane de persoane cu HIV, echivalentul a aproximativ 0,8% din populație.

În schimb, evidențele Ministerului Sănătății includ doar persoanele înregistrate efectiv în sistemul de monitorizare medicală. Numărul acestora este de aproximativ 846.500.

Diferența dintre cele două statistici depășește 385.000 de persoane, ceea ce ridică semne de întrebare privind accesul la monitorizare și tratament pentru o parte dintre cei diagnosticați.

Situația este relevantă și în raport cu obiectivele internaționale cunoscute sub denumirea de „95-95-95”, promovate de Organizația Mondială a Sănătății. Datele prezentate pentru Rusia arată că, la finalul anului 2025, numai aproximativ jumătate dintre persoanele seropozitive aveau o încărcătură virală nedetectabilă.

Acest indicator este important deoarece tratamentul antiretroviral eficient poate reduce virusul la un nivel nedetectabil și împiedică transmiterea HIV pe cale sexuală.

Războiul din Ucraina pune presiune suplimentară asupra sistemului medical

Perspectivele pentru următorii ani rămân îngrijorătoare. Modelele matematice citate în material estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu HIV în Rusia ar putea ajunge la 1,47 de milioane până în 2030. Mortalitatea anuală ar putea urca, în același interval, până la 51.000 de persoane.

Printre factorii care ar putea agrava situația se numără războiul din Ucraina și dificultățile financiare ale sistemului medical rus.

Bloggeri militari ruși, printre care Anastasia Kașevarova, au atras atenția asupra răspândirii HIV, hepatitei și tuberculozei în rândul militarilor trimiși pe front. Aceștia au avertizat că persoanele infectate care se întorc în permisie sau sunt demobilizate pot contribui la răspândirea bolilor în comunitățile din care provin.

În același timp, prioritizarea cheltuielilor militare ar pune presiune asupra bugetelor destinate sănătății. Spitalele ar avea dificultăți în achiziționarea materialelor de unică folosință și a tratamentelor necesare.

Probleme suplimentare sunt semnalate în teritoriile ocupate din estul Ucrainei. Potrivit informațiilor prezentate în materialul-sursă, pacienții cu HIV ar fi fost excluși din unele programe federale de distribuire a medicamentelor, iar în anumite cazuri ar fi primit tratamente cu termenul de valabilitate depășit.

Retragerea unor finanțatori și organizații internaționale care sprijineau programele de prevenție a redus, de asemenea, resursele disponibile, sistemul bazându-se tot mai mult pe finanțarea internă.

Deși cheltuielile pentru îngrijirea persoanelor cu HIV au depășit 279 de miliarde de ruble, proiectul bugetar pentru 2027 ar include fonduri pentru tratamente antiretrovirale suplimentare destinate unui număr de numai 30.000 de pacienți nou-diagnosticați. Estimările prezentate indică însă cel puțin 15.000 de cazuri noi anual care ar putea rămâne fără acoperire prin aceste achiziții.