Realitatea crudă trăită de militarii ruși, dezvăluită în 7.000 de mesaje: soldații dau mită pentru a scăpa de „mașină de tocat carne”

Un proiect de cercetare intitulat The Ethnographic Dictionary of War, publicat în iunie de antropologul Alexandra Arkhipova și psihologul Yuri Lapshin în colaborare cu ECHO, Comitetul Rus Anti‑Război, analizează aproape 7.000 de scrisori, mesaje și comunicări dintre militari ruși și familiile lor și relevă o realitate cruntă a soldaților sacrificați de Putin.

Soldați ruși Foto: Profimedia

Documentele au fost accesate după o scurgere de informații din platforma digitală folosită pentru înregistrarea apelurilor către Comisarul pentru Drepturile Omului din Rusia, între aprilie și septembrie 2025, relatează Kyiv Post.

Deși comisia este prezentată ca independentă, autorii notează că, fiind numită de Duma de Stat, „mulți îi contestă imparțialitatea”.

Studiul arată că aproape trei sferturi dintre sesizările trimise comisarului aveau legătură cu războiul din Ucraina. Cercetătorii au identificat aproape 80 de expresii de „modern trench slang”, un limbaj informal născut în tranșee, alcătuit din eufemisme sovietice, argou de închisoare, ironii la adresa autorităților și metafore tehnice.

Printre termenii folosiți se numără:  „200” - pentru un soldat ucis în acțiune, „trimis în delegație” - pentru dislocarea pe front, „ptichka” -(pasăre) pentru dronă și „ptichnik”- (păsărar) pentru operatorul de drone. Autorii subliniază că dezvoltarea unui astfel de limbaj îi ajută pe militari să facă față stresului, să se solidarizeze și să înțeleagă sistemul în care trăiesc, însă vocabular dezvăluie brutalitatea unei realități pe care propaganda oficială o ascunde.

Un aspect emoționant al studiului este faptul că nu doar soldații folosesc acest argou, ci și mamele, soțiile, surorile și copiii lor. Limbajul frontului a contaminat întreaga societate rusă, iar cuvinte născute în tranșee au devenit parte din conversațiile de zi cu zi. Documentele descriu viața de front în detaliu: tranșee, spitale, tabere, relații tensionate cu comandanții, abuzuri, corupție, tortură, umilințe și plăți frauduloase, ilustrând „realitatea lumii în care trăiesc participanții la război”.

Analiza sugerează că soldații și familiile lor percep războiul ca pe o „afacere a morții”, în care limbajul logisticii înlocuiește orice urmă de eroism. Soldatul devine „carne”, o resursă consumabilă pe o bandă rulantă spre moarte sau invaliditate.

„Meat grinder” este una dintre cei mai dure expresii folosite de soldații ruși 

Mesajele dezvăluie o economie informală a supraviețuirii, în care răscumpărarea („otkup”) reprezintă o mită plătită pentru a evita un asalt, a obține concediu sau îngrijire medicală. Operatorii de drone pot fi obligați să își cumpere echipament nou dacă îl pierd, iar soldații mobilizați sunt numiți „mobiks” (soldați mobilizați), deși familiile îi descriu ca luptând „în ajutorul Patriei”.

Expresia „meat grinder” (mașină de tocat carne) folosită adesea de soldații ruși, face referire la asalturile extrem de periculoase în care soldații sunt trimiși în valuri fără pregătire sau echipament, zonele de front cu pierderi masive, strategia Kremlinului de a sacrifica trupe pentru câștiguri minime și misiunile aproape sinucigașe ordonate de comandanți fără a ține cont de viețile lor.

O mare parte din comunicări se referă la bani: compensații neplătite, indemnizații întârziate, proceduri pentru declararea morții. Corpurile celor uciși rămân adesea pe câmpul de luptă, recuperarea fiind considerată prea riscantă. Declararea oficială a dispariției poate dura peste șase luni, timp în care familiile nu primesc nicio compensație. Cei capturați sunt considerați parte din „exchange fund” (stoc de schimb), rămânând în categoria „BP” (dispăruți) până la un eventual schimb.

Autorii concluzionează că în războiul lui Putin se întâmplă ceva mai profund decât apariția unui nou argou militar. Limbajul reflectă o viziune oficială în care soldații sunt „deumanizați și dispensabili”, iar familiile lor par să fi internalizat această percepție. Moartea pe câmpul de luptă nu mai este prezentată ca un „act nobil”, ci ca un rezultat inevitabil al participării la „logistica războiului”.