Mărturia unui rus care a scăpat din încercuirea ucrainenilor: Lunetiștii noștri aveau puști din 1939

0
0

Rușii sunt trimiși să lupte pe frontul din Ucraina fără să fie pregătiți militar, fără veste antiglonț, fără hrană și cu arme vechi, a povestit unul dintre soldați, într-o mărturie publicată de agenția de propagandă a Kremlinului, Ria Novosti.

RIA Novosti a publicat o relatare a unui soldat care afirmă că rușii luptă cu arme vechi.
Un soldat a povestit că rușii sunt trimiși pe frontul din Ucraina fără pregătire militară. FOTO ZDF

Alexander Shemiakov, în vârstă de 33 de ani din Lugansk, era profesor de muzică atunci când a fost luat în armata rusă să lupte împotriva ucrainenilor. 

Încă de la început a afirmat că nu avea niciun fel de pregătire militară, dar nici după recrutare nu a fost antrenat. 

Înainte de a fi trimiși pe front, nu prea au avut timp să se antreneze”, a povestit soldatul, conform Ria Novosti. 

Am făcut un antrenament minim pe cursa cu obstacole. Comandantul companiei noastre a făcut doar un briefing. Unora li s-a arătat cum să folosească RPG (n.r. lansator de rachete). Totul a fost la nivel elementar. Mulți, ca mine, nu au servit în armată, nu aveau experiență militară”, a declarat Shemiakov. 

Echipamentul la început a fost, de asemenea, slab. Au scos o mitralieră și căști de fier din perioada sovietică. Nu toată lumea are veste antiglonț. Mai târziu, comandanții le-au găsit cumva. Și lunetiștii noștri, de exemplu, erau înarmați cu puști Mosin din 1939. Și mâncarea era puțină. Dar apoi a fost mai bine. Da, și pachetele de acasă cu țigări și mâncare au ajutat mult”, a continuat el. 

Varianta publicată de Ria Novosti 

Regimentul său a fost trimis lângă Balakleia, în zona uzinei, unde au fost bombardamente grele. Apoi au fost de serviciu la punctul de control Izium-Harkov, inspectând mașinile locale. Mai târziu, au fost transferați la Volkhov Yar, iar apoi pe linia frontului – la Volchiy Yar”. 

De asemenea, regimentul său a fost de serviciu timp de patru luni non-stop, până în luna septembrie când a debutat ofensiva ucrainenilor. 

Linia de apărare nu a fost continuă. Erau din ce în ce mai puțini militari ruși. Drept urmare, au rămas aproape doar trupele mobile – așa ne numesc ei aici. Și ceva artilerie”.

Atacul a început din cealaltă direcție. „Un obuz a zburat în centrul de comunicații. Apoi echipamentul inamic greu s-a deplasat către noi. Ni s-a ordonat să ne retragem, asta ne-a salvat. Era imposibil să rezistăm armatei de tancuri. Erau 30, nu mai puține. Ce să faci cu mitraliere împotriva lor?” 

Ne-au ordonat să luăm apărarea în Krasny Yar. Dar mulți erau morți. Au spus la radio că un tanc inamic se apropie din lateral. Un alt bărbat, Serghei, și cu mine am coborât la subsol”.

Conform soldatului, în timp ce se aflau la subsol, unii dintre colegii săi au fost scoși cu camioanele KamAZ, iar alții au plecat pe jos. 

Evident, li s-a ordonat să se retragă mai departe. Dar noi nu știam – radioul mergea în subsol. Nu îi reproșăm nimic comandantului. A făcut ce a putut. A fost mai bine așa, decât să încerce să-i ia pe toți, și să nu reușească să salveze pe nimeni. Are 44 de ani, este miner”.

Fiindcă au rămas singuri, cei doi au hotărât să se îndrepte spre casă. 

Totuși, uneori a trebuit să mă târăsc ca să nu fiu observat”. 

Ei își continuau drumul doar noaptea, iar în primele zile s-au ghidat după soare și stele. 

Am dormit în pădure, am înghețat – era periculos să facem foc”. Cu toate acestea, au riscat o singură dată. „L-am aprins sub trunchiul unei copac, într-o groapă. Focul era ca un zeu pentru noi”. 

Au mâncat ce au găsit

Ciuperci, fluturi. Odată am găsit ciuperci uriașe de lapte. Când le-am văzut pentru prima dată am aranjat un ospăț. Ne-am gândit că ne vom otrăvi, dar nimic nu mai conta”. 

Serghei știa să facă multe cu mâinile lui. De exemplu, știa să se descurce cu albinele. Când am dat de un stup, am luat miere”. 

De obicei nu intram în localități. Multe, din câte am înțeles, de mai multe ori au trecut sub controlul uneia sau celeilalte părți, deci nu știam. Și de la distanță nu este clar cine este acolo. Într-una din ultimele zile, tot am intrat într-un sat pentru a lua apă. Și aproape că am dat peste o patrulă ucraineană. Un moș ne-a avertizat – un localnic”. 

După zece zile, telefonul a avut din nou semnal. „Am stabilit contactul cu comanda – am înțeles unde să mergem. Am traversat râul Oskol cu o barcă veche abandonată”. În orașul ucrainean Svatovo, după 130 de kilometri de mers, au fost preluați. 

Soldatul este sigur că rugăciunile l-au ajutat

Am citit Tatăl nostru și rugăciunea către Arhanghelul Mihail. A ajutat mult. Ira și mama ei au mers la biserică. Toate rudele, colegii. Mulțumesc tuturor”. 

Conform acestuia, circa jumătate din plutonul lor a dispărut în timpul retragerii. 

Nu știu unde sunt prietenii mei. Au murit sau sunt încă înconjurați. Au existat zvonuri acasă că suntem cu toții dezertori. Dar, în cele din urmă, nimeni nu ne-a reproșat nimic”. 

Așteptăm cu nerăbdare întăriri – bineînțeles, ne bucurăm de acest lucru. La urma urmei, nu o putem face singuri. Sperăm doar ca mobilizații să fie pregătiți, nu ca noi. Și vor fi duși prin comisii medicale, pentru că nu există prea multă simpatie acum pentru cei bolnavi”. 

Alexander și Serghei au primit doar o săptămână de vacanță”, a scris agenția de propagandă a Kremlinului. 

Rusia


Ultimele știri
Cele mai citite