Cum se prăbușește iluzia imperială a lui Putin sub povara unui război fără ieșire

Versiunea de imperiu propusă de Vladimir Putin se dovedește a fi inviabilă, apropiindu-se rapid de deznodământ, în timp ce Federația Rusă decontează efectele unei erori strategice majore: invadarea Ucrainei. În culise, noul țar de la Kremlin este forțat să navigheze printre dispute facționale tot mai acute, într-un mediu în care elitele oligarhice și cele din serviciile de securitate își dispută influența, pândind semnele slăbiciunii sale, scriu analiștii Andrei Piontkovski și Anton Eremin, în Kyiv Post.

Vladimir Putin riscă să-și piardă tronul/FOTO:Profimedia

Un indicator subtil, dar extrem de prețios al acestor tensiuni interne este emisiunea „Marele Joc” de la Primul Canal al televiziunii ruse, un spațiu controlat, dar revelator pentru mișcările din culisele puterii de la Moscova. Moderată de Dmitri Simes, o figură legendară asociată cu interesele de informații sovietice și exersată în mediul analitic conservator-realist din SUA, emisiunea reunește fideli ai regimului precum Dmitri Trenin, Karen Șahnazarov, Mihail Hodarenok sau Evgheni Bujinski. Deși loialitatea lor față de liderul de la Kremlin este dincolo de orice dubiu, acești influențatori nu pot rămâne orbi în fața realității de pe front și din economie, încercând să sugereze – cu maximă prudență – corecții de curs pentru a salva ideea imperială pe care o împărtășesc.

Retorica escaladării și paralizia decizională

Dinamica din ultimele luni trădează o falie între retorica agresivă a propagandei și prudența liderului de la Kremlin. La jumătatea lunii aprilie, după ce Ministerul Apărării de la Moscova a publicat o listă cu potențiale ținte de pe teritoriul unor state membre NATO – fabrici de armament care sprijină Ucraina –, vocile din platoul „Marelui Joc” au cerut deschis trecerea de la amenințări la acțiune. „Limita avertismentelor verbale a fost epuizată”, se striga pe post.

Răspunsul țarului de la Kremlin a fost însă unul de o sobrietate glacială, transmis chiar prin intermediul moderatorului emisiunii:

„A lansa lovituri fără a te gândi la consecințe nu este, ca să spunem cu blândețe, un semn de înțelepciune statală.”

Această reacție indică faptul că Vladimir Putin nu este dispus să își asume riscuri majore care i-ar putea pune în pericol propria supraviețuire sau stabilitatea personală, în ciuda retoricii belicoase pe care o cultivă. Pe de altă parte, liderul rus refuză categoric să pună capăt conflictului, iar această paralizie a voinței politice începe să își pună amprenta asupra comportamentului său public, generând o impresie de profundă neliniște în rândul observatorilor atenți ai Kremlinului.

Paralelele istorice ale colapsului: De la Nicolae al II-lea la Putin

Din punct de vedere istoric, comportamentul actual al lui Vladimir Putin îl plasează în postura de a fi cel de-al treilea „ultim țar” al unei formule imperiale rusești. Istoria modernă a Rusiei a mai cunoscut două momente de derivă pasivă către catastrofă, în care liderii au fost incapabili să adopte decizii clare pentru a salva sistemele pe care le conduceau:

Nicolae al II-lea Romanov: Primul ultim țar, sub a cărui domnie s-a prăbușit Imperiul Rus multisecular.

Mihail Gorbaciov: Al doilea ultim țar, a cărui plecare a consemnat decesul experimentului sovietic. Uniunea Sovietică a reprezentat, în esență, o prelungire ideologică a ambițiilor imperiale rusești, o încercare de a extinde viața imperiului prin intermediul comunismului.

Regimul instaurat de Vladimir Putin în ultimul sfert de secol riscă să devină cea mai fragilă și grotescă construcție dintre toate. Astăzi, acest sistem se clatină sub greutatea deciziilor strategice eronate și a unui conflict pe care nici măcar Uniunea Sovietică a lui Stalin nu l-a gestionat cu o asemenea lipsă de prudență geopolitică. Presiunea timpului și izolarea internațională transformă actuala guvernare de la Moscova într-un scenariu de final de epocă, unde costurile ambițiilor imperiale sunt decontate direct de stabilitatea statului.

Experta în politică rusă Jenny Mathers consideră că, dacă regimul lui Putin va cădea, cel mai probabil nu va fi vorba despre o revoltă populară sau o intervenție militară clasică, ci despre o mișcare internă a elitei politice ruse.

„Cel mai probabil scenariu ar fi o lovitură de palat, organizată de elitele politice care ajung la concluzia că Putin nu mai servește intereselor lor. Seamănă cu modul în care a fost înlăturat Nikita Hrușciov în anii ’60”, a explicat analista.

În ultimele luni, au apărut tot mai multe relatări despre măsurile extreme de securitate luate de liderul rus. Presa occidentală susține că Putin evită deplasările publice și petrece mult timp în complexe subterane sau în reședințe securizate, inclusiv în controversatul palat de la Gelendjik, evaluat la aproximativ un miliard de lire sterline.

Accesul în Kremlin presupune controale corporale complete

Potrivit acelorași surse, accesul în Kremlin presupune controale corporale complete, iar inclusiv angajații apropiați ai liderului rus — bucătari, fotografi sau bodyguarzi — ar fi monitorizați permanent pentru a preveni orice posibil complot.

Experții spun însă că astfel de măsuri nu garantează supraviețuirea politică a unui lider autoritar atunci când sprijinul elitei începe să se erodeze.

„În regimurile autoritare, lucrurile sunt greu de anticipat. Liderul pare complet în control până în momentul în care, brusc, nu mai este”, afirmă Jenny Mathers.

Totuși, nemulțumirea în Rusia ar crește pe fondul inflației, al pierderilor umane din războiul din Ucraina și al lipsei unei perspective clare de încheiere a conflictului.

Chiar și în cazul unei eventuale încercări de înlăturare a lui Putin, experții consideră că există o problemă majoră: lipsa unui succesor credibil.

„Aceasta este una dintre cele mai mari dificultăți. Putin a eliminat sau compromis aproape toate figurile care ar fi putut deveni alternative reale de putere”, avertizează Mathers.