Adevărul din spatele succesului economic al Rusiei: „costurile ascunse ale unei economii al cărui motor este războiul”

0
Publicat:

În ciuda propagandei ruse care arată că economia „duduie”, realitatea este alta, se arată într-o analiză a portalului Comisiei Europene care combate știrile false pro-Kremlin. Modelul în care complexul militar-industrial este principalul motor al expansiunii economice își arată limitele.

Vladimir Putin va avea de gestionat o economie rusească care a ajuns la limite. FOTO: Getty Images
Vladimir Putin va avea de gestionat o economie rusească care a ajuns la limite. FOTO: Getty Images

În fiecare an, cu puțin timp înainte de miezul nopții de 31 decembrie, Vladimir Putin le spune rușilor că urmează vremuri mai bune, totul va fi bine și Rusia a devenit mai puternică în ultimii ani. „În realitate, invazia sa pe scară largă a Ucrainei se apropie de cea de-a treia aniversare, iar economia rusă are probleme serioase”, se arată într-o analiză a portalului Comisiei Europene care combate știrile false pro-Kremlin.

Portalul citează o analiză a Carnegie Politika, o publicație digitală care oferă de 10 ani analize și prognoze despre Rusia, Ucraina și întreaga regiune.

„De la invazia pe scară largă a Ucrainei, economia rusă a sfidat în mod repetat așteptările. Previziunile unei contracții cu două cifre nu s-au materializat niciodată. Dimpotrivă, PIB-ul a crescut cu 3,6% în 2023 și cu un 4% așteptat în 2024: rate pe care atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare le-ar putea invidia”, arată sursa citată.

Indicatorii cheie precum creșterea PIB-ului, venitul gospodăriilor și șomajul scăzut au devenit atuurile președintelui Vladimir Putin.

„El le aduce în Occident ca dovadă că sancțiunile sunt ineficiente și le prezintă partenerilor din Asia și Africa ca dovadă a politicilor economice solide ale Rusiei și a rezistenței modelului său de dezvoltare. Oficialii chinezi sunt aparent convinși, că au înființat o comisie pentru a studia modelul economic al Rusiei. Cu toate acestea, această imagine a rezistenței este înșelătoare”, arată analiștii de la Politika.

În ultimii doi ani, economia Rusiei a funcționat ca „un maratonist cu steroizi fiscali – iar acum acești steroizi au dispărut. Creșterea încetinește, sectoarele cheie se răcesc, iar argumentele care stau la baza afirmațiilor lui Putin de „invulnerabilitate” economică se dezvăluie.”

Kremlinul se confruntă cu provocarea tot mai mare de a susține efortul de război și de a finanța programe sociale și de infrastructură. „Menținerea simultană a inflației scăzute și a unei ruble stabile se dovedește din ce în ce mai nesustenabilă. Fără corecții semnificative de curs, impulsul actual poate stagna într-un an. Până în 2026–2027, provocările fiscale și sociale aflate acum la orizont ar putea metastaza pe deplin într-o criză.”

De la invazie, economia Rusiei s-a bazat pe o combinație unică de factori: venituri record din exportul de hidrocarburi, o structură economică orientată spre piață, un sistem bancar robust, guvernanță centralizată strictă și lipsa cerințelor de consens public. „Astfel de condiții sunt excepționale, chiar și în rândul regimurilor autoritare, făcând modelul economic al Kremlinului mai degrabă o anomalie decât un șablon replicabil pentru succes. Bazele acestei strategii dau semne de eroziune. Întrebarea nu este dacă fisurile se vor răspândi, ci cum – și când – vor remodela în mod fundamental capacitatea Kremlinului de a proiecta puterea și de a menține stabilitatea internă”, arată analiza citată.

Abur fără substanță

Expansiunea rapidă a cheltuielilor guvernamentale – atât cheltuielile bugetare directe, cât și programele de împrumuturi subvenționate de stat – a fost principalul motor al creșterii economice recente a Rusiei. „Din 2022 până în 2024, stimulentele fiscale s-au ridicat la peste 10% din PIB, în timp ce portofoliile de credite preferențiale din sectorul bancar au depășit 15 trilioane de ruble (150 de miliarde de dolari). Aceste cheltuieli extraordinare au transformat complexul militar-industrial în principalul motor al expansiunii economice. Cu toate acestea, crăpăturile devin vizibile”, spune analiștii.

Până în al treilea trimestru al anului 2024, creșterea PIB a scăzut la 3,1%, în de la 4,1% în trimestrul precedent. În timp ce industriile legate de producția de apărare continuă să crească, ritmul lor este mult sub nivelul de anul trecut. Alte sectoare se clatină: industriile extractive se confruntă cu o scădere a producției din cauza prețurilor de export mai mici la hidrocarburi și a reducerilor de producție ale OPEC+, în timp ce agricultura și-a pierdut din avânt. Comerțul cu amănuntul rămâne pe plus, susținut de cheltuielile de consum. Cu toate acestea, sondajele indică încetinirea activității afacerilor și creșterea așteptărilor inflaționiste atât în rândul întreprinderilor, cât și al gospodăriilor.

„Limitele capacității de producție a Rusiei sunt evidente. Industria funcționează la 81% din capacitate, iar 73% dintre întreprinderi raportează lipsă de forță de muncă. Şomajul a atins un minim record de 2,3%, lăsând aproximativ 1,6 milioane de locuri de muncă neocupate. În termeni practici, economia internă nu poate satisface cererea determinată de cheltuielile agresive ale statului și ale gospodăriilor, necesitând o dependență mai mare de importuri. Aceasta, la rândul său, crește cererea de valută străină, punând presiune în scădere asupra rublei și alimentează inflația”, arată analiza citată.

Afacerile sunt supuse unei tensiuni tot mai mari. Scăderea prețurilor globale la cărbune și metale, combinată cu sancțiunile, au aruncat sectorul cărbunelui în zona pierderilor reale pentru prima dată din 2020. „Acest sector are 650.000 de angajați în treizeci și unu de orașe cu o singură industrie, unde închiderea unei singure întreprinderi poate paraliza o întreagă comunitate, făcându-i pe membrii săi candidați principali pentru sprijinul guvernamental. Dar și alte industrii în dificultate - producția de automobile, comerțul cu amănuntul non-alimentar și construcția de locuințe - se aliniază și ele pentru asistență de stat”, arată sursa citată.

Cei mai mari perdanți în această economie supraîncălzită sunt susținătorii principali ai lui Putin

Cantitatea de resurse este redusă, deoarece veniturile stagnante din petrol și gaze, împreună cu sancțiunile energetice, limitează încasările bugetare. În timp ce veniturile fiscale au compensat temporar scăderea veniturilor din hidrocarburi, ele sunt consumate de cheltuielile curente, fără a lăsa surplus. „Până în noiembrie 2024, partea lichidă a Fondului național de rezervă se ridica la doar 31 de miliarde de dolari, cel mai scăzut nivel de la înființarea fondului în 2008. Această rezervă este insuficientă pentru a satisface cererea în creștere”, arată analiștii.

În același timp, lipsa forței de muncă duce la creșterea salariilor, micșorând profitabilitatea afacerilor. Creșterea salariilor este cea mai pronunțată în regiunile industriale. Regiunea Kurgan, care găzduiește singurul producător rus de transportoare blindate de personal, a înregistrat o creștere a salariilor cu 33%. Regiunile Volga și Ural, noduri pentru producția de apărare, sunt aproape în urmă. Cu toate acestea, această creștere inegală a salariilor exacerbează inegalitatea regională, o provocare de lungă durată care a devenit aprofundată de la începutul războiului.

Penuria de forță de muncă rămâne un blocaj persistent. Pentru rolurile necalificate, migranții din Asia Centrală ar putea contribui la umplerea golului, dar creșterea xenofobiei – acum înrădăcinată în legislație – reduce imigrația. În orice caz, națiunile din Asia Centrală nu pot oferi toți profesioniștii pregătiți de care Rusia are nevoie. Eșecul Moscovei de a investi în dezvoltarea forței de muncă în spațiul post-sovietic a agravat problema, lăsând industriile rusești prost echipate pentru a satisface cererea actuală.

„Cei mai mari perdanți în această economie supraîncălzită sunt susținătorii principali ai lui Putin: lucrătorii din sectorul public, inclusiv profesorii, medicii, personalul de aplicare a legii și pensionarii. Salariile și beneficiile lor sunt legate de ratele inflației oficiale de 9%, dar inflația reală pentru multe gospodării depășește 20%. Între timp, banca centrală și-a amânat ținta de readucere a inflației la 4%, împingând-o înapoi la jumătatea anului 2026, deoarece prioritățile de cheltuieli ale Kremlinului exclud obiectivele de politică monetară”, arată Politika.

40% din totalul cheltuielilor federale merg la susținerea războiului

Pe măsură ce 2025 se profilează, Kremlinul rămâne ferm în a acorda prioritate războiului, în ciuda costurilor sale tot mai mari. „Pentru al treilea an consecutiv, cheltuielile militare domină bugetul federal, dar un aspect unic al acestui an este alocarea aproape exclusivă a veniturilor suplimentare ale statului pentru apărare – în detrimentul tuturor celorlalte sectoare. Cheltuielile pentru apărare și securitate vor depăși 8% din PIB și vor reprezenta 40% din totalul cheltuielilor federale, un record nemaiîntâlnit din epoca Războiului Rece al Uniunii Sovietice. Aceste fonduri sunt direcționate în primul rând către două domenii: producția de arme și salariile militare”, arată analiștii.

Rezultatele acestor investiții sunt uimitoare. Rusia și-a dublat producția de vehicule blindate și a crescut de cinci ori producția de muniție la anumite instalații. Un nou sector – producția în masă de drone militare – a apărut, în timp ce finanțarea pentru programele de drone civile a fost redusă de zece ori.

O parte semnificativă a acestui buget sprijină forța în creștere a soldaților contractuali ai Rusiei. Având în vedere că armata necesită între 20.000 și 30.000 de noi recruți lunar, Kremlinul se bazează în mare măsură pe stimulente financiare pentru a atrage bărbați pe front. Bonusurile medii de înrolare, completate de alocațiile regionale, se ridică acum la 1,1 milioane de ruble (11.000 USD), cu venituri anuale variind între 3,5 milioane și 5,5 milioane de ruble (34.000-53.000 USD), în funcție de regiune și unitate. Aceste plăți pun o povară grea asupra bugetelor regionale, bonusurile ajungând până la 2 milioane de ruble (19.000 de dolari) la Moscova și 3 milioane de ruble (29.000 de dolari) în regiunea Belgorod, la granița cu Ucraina. Astfel de sume umflate reflectă scăderea numărului de recruți dispuși să intre în armată, ceea ce obligă autoritățile să ofere stimulente suplimentare, cum ar fi iertarea datoriilor, beneficii de admitere la universitate și beneficii de asistență medicală pentru familiile soldaților. Cheltuielile federale directe numai pentru noii recruți sunt estimate la 1,6–2,4 trilioane de ruble (16–23 de miliarde de dolari), fără a include costurile suplimentare pentru soldații răniți și compensațiile pentru familiile celor decedați – cifre ascunse de statisticile clasificate.

Deși bugetul federal prezintă reduceri modeste ale cheltuielilor pentru apărare pentru 2026–2027, cheltuielile militare vor rămâne ridicate chiar dacă războiul din Ucraina se încheie în 2025. Reumplerea arsenalelor epuizate va fi costisitoare, mai ales că inflația crește costurile de producție. „În plus, sectorul militar-industrial înrădăcinat, susținut de subvenții generoase de stat, este puțin probabil să accepte reduceri fără rezistență. Bugetele în creștere ale NATO pentru apărare oferă o justificare suplimentară pentru ca Putin să mențină cheltuielile militare mari”, arată sursa citată.

Între timp, alocațiile bugetare „non-apărare” stagnează sau se micșorează în termeni reali. Serviciile sociale, programele economice naționale și chiar securitatea internă și forțele de ordine se confruntă cu reduceri de finanțare. Se așteaptă ca subfinanțarea cronică și lipsa de personal din Ministerul de Interne și Serviciul Federal al Penitenciarelor din Rusia să se agraveze. Creșterea veniturilor din impozite – cu 73% în 2025 din cauza taxelor mai mari asupra întreprinderilor și gospodăriilor – e direcționate aproape în întregime. întreprinderile și gospodăriile — sunt direcționate aproape în întregime către nevoile militare, lăsând puțin pentru alte sectoare. Dezechilibrul rezultat va seca și mai mult economia civilă, încetinind creșterea și exacerbând inegalitățile sociale.

3 milioane de persoane în serviciul militar

Când se încheie faza activă a războiului, cheltuielile pentru soldați vor fi printre primii care se vor confrunta cu reduceri. Cu peste 3 milioane de persoane, inclusiv familiile lor, direct afectate de serviciul militar, reducerea beneficiilor și a veniturilor va afecta o parte semnificativă a populației. Susținerea sprijinului pe termen lung pentru acest grup va depăși posibilitățile Kremlinului, în timp ce retragerea sprijinului pentru veterani este o afacere riscantă.

Plățile masive către soldați și creșterea mai largă a salariilor au creat o situație paradoxală. În timp ce inegalitatea economică s-a adâncit, mulți ruși simt că nivelul lor de viață s-a îmbunătățit. Sondajele indică o percepție tot mai mare a unei distribuții mai echitabile a veniturilor, peste 40% dintre respondenți respingând în mod deschis nevoia de libertăți personale sau drepturile omului, echivalând în schimb demnitatea cu salariile și pensiile oferite de stat. Acest sentiment se poate dovedi temporar, deoarece inflația erodează câștigurile beneficiarilor de război. Dar dacă persistă, ar putea cimenta o narațiune periculoasă: asocierea conducerii lui Putin în timpul războiului cu prosperitatea și creșterea economică și pacea cu declinul și umilirea.

„Când războiul se termină, provocările vor reveni succesorilor lui Putin. Ei vor moșteni o economie împovărata de dezechilibre structurale și un public lipsit de toleranță spre sacrificii sau reforme. Întreprinderile, de asemenea, vor privi înapoi cu drag la „cererea extinsă” din timpul războiului și la exodul concurenților, care au lăsat în urma lor goluri pe piață și active subevaluate. Cu toate acestea, socoteala pentru politicile de astăzi va veni, lăsând o economie fracturată în care mult lăudata stabilitate macroeconomică a Rusiei de dinainte de război a fost deja sacrificată pe altarul conflictului”, arată analiștii de la Politika.

Inflația a ajuns la aproape 9%

Doi indicatori critici evidențiază instabilitatea economiei Rusiei: inflația, care a atins aproape 9% de la începutul anului 2024, și o rată cheie a dobânzii de 21%, care până acum a contribuit puțin la temperarea creșterii prețurilor.

„Creșterea inflației este alimentată de cererea internă, determinată în primul rând de cheltuielile de stat și de creșterea salariilor în rândul rușilor. Producția internă se luptă să satisfacă această cerere, necesitând importuri mai mari și, în consecință, o dependență sporită de valută. Această dinamică a slăbit rubla, care la sfârșitul lunii noiembrie a suferit cea mai puternică scădere, scăzând cu aproape 25% față de vârful din vara 2022”, arată analiza citată.

Opțiunile guvernului de a stabiliza rubla sunt limitate. Jumătate din rezervele valutare ale Rusiei rămân înghețate din cauza sancțiunilor, în timp ce restul este rezervat pentru potențiale amenințări la adresa stabilității financiare. Activele lichide din Fondul Național de Rezervă sunt neglijabile și, având în vedere că rata dobânzii cheie este deja la apogeu, sunt puțin probabile creșteri suplimentare. Provocarea este agravată de absența investitorilor străini din 2022 și de controalele de capital introduse în 2023, care au subminat eficacitatea politicii monetare ca instrument de stabilizare a cursului de schimb.

Această situație expune constrângerile structurale impuse de sancțiuni și natura bazată pe resurse a economiei Rusiei. Nu se anticipează o creștere semnificativă a câștigurilor în valută străină, deoarece volumele exporturilor sunt limitate de geografie - în primul rând transporturile către China, India și alte țări asiatice - și de sancțiuni, care au umflat costurile operaționale pentru logistică și tranzacțiile transfrontaliere. Excedentul contului curent este consumat de cheltuielile în creștere, în timp ce dependența tot mai mare de importuri exacerbează slăbiciunea rublei și, la rândul său, inflația.

Rentabilitatea afacerilor este erodata și mai mult de creșterea costurilor: tarife crescute pentru transportul feroviar, electricitate și gaze, precum și cheltuieli mai mari cu logistica și extinderea domeniului de aplicare a sancțiunilor. Ca urmare, exporturile de resurse se apropie de limitele lor; oportunitățile de export tehnologic sunt neglijabile; iar creșterea productivității este înăbușită de sancțiuni.

Asistența externă pare puțin probabilă. În ciuda relațiilor sale comerciale substanțiale cu Rusia, China a arătat puțină urgență în a păși în rolul de partener tehnologic. Pentru Kremlin, acest lucru lasă economia cu un echilibru precar, fără o cale clară de ieșire din vulnerabilitățile sale structurale.

 Împrumuturile preferențiale stau acum la baza agriculturii și dezvoltării imobiliare 

„Structura economiei de piață a Rusiei își pierde în mod constant flexibilitatea sub greutatea războiului și a unui sistem centralizat de luare a deciziilor care acordă prioritate controlului asupra dinamismului. Sectoarele subvenționate ale economiei, izolate de fluctuațiile ratei dobânzii, se extind rapid. Dincolo de complexul militar-industrial și afiliații acestuia, împrumuturile preferențiale stau acum la baza agriculturii și dezvoltării imobiliare. Între timp, rata mare a dobânzii cheie a redus semnificativ profiturile corporative prin creșterea costurilor de împrumut”, arată analiza.  

Companiile cu datorii grele se confruntă cu un risc crescut de faliment. Simultan, Kremlinul și guvernul îmbrățișează o abordare dirijistă a politicii fiscale și monetare, dictând din ce în ce mai mult rezultatele economice de sus.

În Rusia lui Putin, costurile administrative pentru implementarea deciziilor politice sunt remarcabil de scăzute. Fără dezbateri publice sau opoziție, guvernul poate impune noi taxe persoanelor fizice și întreprinderilor cu o rezistență minimă. Publicul nu protestează, iar parlamentarii din Duma de Stat votează conform instrucțiunilor. Companiile mari de resurse au fost deja supuse unor taxe extraordinare pe profit, cum ar fi Gazprom în 2022 și Transneft în 2024. Producătorii de îngrășăminte, încă activi pe piețele globale și în mare parte neatinsi de sancțiuni, sunt probabil următorii.

Nu este necesar un consens în cadrul blocului economic al guvernului; Putin determină singur cursul acțiunii. Cu toate acestea, acest sistem centralizat are costuri ascunse. Proliferarea măsurilor de urgență perturbă practicile convenționale de management. Deciziile ad-hoc devin norma, chiar și în domeniile în care soluțiile instituționale ar putea fi suficiente. Politicile prioritizează din ce în ce mai mult câștigurile imediate față de strategia pe termen lung. Inițiativele complexe, orientate spre viitor, sunt abandonate în favoarea remediilor rapide. Lipsa informațiilor fiabile din cauza cenzurii și a raportării selective subminează procesul decizional la toate nivelurile de guvernare, inclusiv în cele mai înalte eșaloane ale birocrației.

Kremlinul a amplificat aceste neajunsuri construind o realitate sintetică, în special ca răspuns la sancțiuni. Guvernul evită cu meticulozitate să evidențieze perturbările vieții de zi cu zi, în schimb proiectând o imagine de „totul merge ca de obicei” – sau chiar de îmbunătățire. De exemplu, autoritățile au încetat să mai publice date economice importante, inclusiv cifre privind comerțul exterior, producția și exporturile de petrol și sănătatea financiară a băncilor și corporațiilor.

Această suprimare a datelor se extinde dincolo de analiști și public. Birocrații înșiși se confruntă cu acces restricționat la informații exacte, ceea ce duce la rapoarte igienizate care omit adevăruri incomode. În timp, această narațiune fabricată devine baza guvernării. Departe de o simplă neglijență, această denaturare este o caracteristică deliberată a sistemului autoritar al lui Putin. Deși oferă avantaje tactice pe termen scurt, erodează în mod sistematic bazele creșterii și stabilității durabile.

În ciuda deficitului de venituri, bugetul federal pentru 2025 include o serie de proiecte extravagante, cum ar fi construcția unei legături feroviare de mare viteză între Moscova și Sankt Petersburg și finanțarea sporită pentru înlocuirea importurilor în aviație. Aceste inițiative sugerează că guvernul încă se comportă ca și cum economia ar fi pe steroizi, chiar dacă efectele stimulative s-au disipat în mare măsură.

Viitorul post-2025

„Viitorul economic al Rusiei după 2025 pare îngrijorător. La suprafață, creșterea economică și șomajul scăzut creează o iluzie de stabilitate pentru noul model economic al țării. Cu toate acestea, acest model se confruntă deja cu trei limitări fundamentale: o penurie de forță de muncă, capacități de producție epuizate și stagnarea veniturilor din export din cauza sancțiunilor”, arată analiza citată.

Furtuna cheltuielilor guvernamentale susține starea actuală de lucruri, dar nu poate aborda problemele cronice care afectează de mult economia rusă. Regimul de sancțiuni – parțial atenuat de China, India și alte țări asiatice – servește doar la consolidarea acestor vechi afecțiuni. Costurile tranzacționale asociate sancțiunilor cântăresc foarte mult întreaga economie.

„Fiecare lună care trece intensifică presiunea. Kremlinul se apropie de un punct de cotitură când contractul social dintre stat și popor se va schimba inevitabil. Rușilor li se cere din ce în ce mai mult să accepte creșterea inegalității și o scădere a calității vieții în schimbul stabilității pe termen scurt și al mândriei simbolice față de ideea unei „națiuni fortăreață”. Dar chiar și acest compromis devine din ce în ce mai puțin durabil”, arată analiza.

Totuși, spun analiștii citați, un colaps brusc asemănător anilor 1990 este puțin probabil: guvernul mai are resursele pentru a menține un nivel minim de ordine și control. „Cu toate acestea, asistăm deja la o întoarcere în mare măsură ireversibilă către stagnarea economică. Dependența continuă de sectorul militar și un model bazat pe mobilizare armată vor prinde Rusia într-o „capcană a stagnării” caracterizată de creștere scăzută și dezechilibre interne cronice”, concluzionează analiștii.

Rusia

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite