Exclusiv România, aproape invizibilă la München: „Mi-e teamă că la noi nu se înțelege cât de mare este schimbarea de atitudine a Germaniei”

La Conferința de la München s-a conturat noua structură de securitate a Europei, cu Germania care investește sute de miliarde de euro pentru a-și crea cea mai mare armată de pe continent și negociază cu Franța un posibil transfer de tehnologie nucleară, susține cercetătoarea Dana Trif (UBB).

Ministrul de Externe, Oana Țoiu a anunțat „Tripla Alianță Cibernetică”. FOTO: Ministerul de Externe

„Adevărul” a discutat cu Dana S. Trif, cercetător în relații internaționale, afiliată Centrului pentru Studii Internaționale, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai, despre cum s-a văzut România la conferință și care sunt efectele pentru România ale acesteia. 

„Mie mi-e teamă că în România nu se înțelege cât de mare este schimbarea de atitudine a Germaniei”

Adevărul: Cum se vede conferința de la München ca barometru al securității României: ce riscuri avem, cine ne apără și cât de pregătiți suntem pentru un context internațional mai instabil?

Dana Trif: E o întrebare foarte bună, deși avem în continuare, din păcate, prea puține informații despre modul în care România este percepută de către partenerii noștri externi și de către actorii relevanți în domeniul securității internaționale. Conferința de Securitate de la München a devenit în ultimii ani nu doar un club select la care participă niște experți internaționali pentru a ține discursuri bombastice, pe care să le uităm imediat. Dimpotrivă, München a fost așteptat cu nerăbdare chiar de politicienii europeni, tocmai pentru a testa temperatura relației transatlantice după fiasco-ul de anul trecut și discursul vicepreședintelui american J.D. Vance.

În ce privește România, dacă vrem să se discute la astfel de întruniri și despre lucrurile care ne interesează pe noi, atunci trebuie să fim prezenți la ele. Cred că suntem în continuare mult prea discreți.

Anul acesta avem, în sfârșit, o delegație la nivel guvernamental formată din doi miniștri – Oana Țoiu (Externe) și Radu Miruță (Apărare). E un început, dar trebuie mult mai mult decât atât. Avem nevoie ca oficialii români să fie invitați la paneluri în care se discută probleme relevante pentru noi. În felul acesta, România va deveni mai vizibilă și mai relevantă și în cadrul discuțiilor paralele organizate pe marginea conferinței sau în alte formate.

Riscurile noastre sunt trei: extinderea războiului din Ucraina, în cazul în care Vladimir Putin va dori să testeze NATO și principiul apărării colective, mai pe scurt Articolul 5; intensificarea războiului hibrid și polarizarea populației noastre; precum și schimbările din cadrul Uniunii în domenii ca integrarea piețelor de capital și securitatea europeană, la a căror negociere trebuie neapărat să participăm.

De ce? Tocmai pentru a înțelege și cum ne putem apăra, adică ce avantaje are România în noua structură de securitate europeană care se configurează acum, dar și cine ne apără. Germania se pare că e pregătită să reintre în acțiune. Cancelarul Merz a ținut la München un discurs istoric. Germania negociază confidențial cu Franța un posibil transfer de tehnologie nucleară. Mai mult, Merz a declarat nu doar la München, ci într-un articol publicat vineri, 13 februarie, în revista Foreign Affairs, că Germania își revizuiește statutul forțelor armate și că dorește să ajungă la cea mai mare armată convențională — celebrul „boots on the ground” — din Europa.

Mie mi-e teamă că în România nu se înțelege cât de mare este schimbarea de atitudine a Germaniei, unde până nu demult era absolut inimaginabil ca apărarea să primească sute de miliarde — nu milioane! — de euro pentru investiții. Germania și-a modificat Constituția pentru a putea participa la această mișcare de reînarmare. Ne așteaptă foarte, foarte mari schimbări și ele vor veni rapid.

Ce mi-aș dori să văd în spațiul public e o asumare clară a unor discuții și obiective de politică externă. Trebuie să creăm un consens popular pentru sprijinirea, de exemplu, a reintroducerii serviciului militar obligatoriu și a înarmării României. Germania a acționat lent, spun unii, dar a acționat lent pentru că acest consens încă nu exista. Acum el există și nemții se vor mișca în viitor foarte rapid în implementarea lui.

„Trebuie să discutăm extinderea europeană în Balcanii de Vest, iar țări ca Moldova nu pot rămâne în afară”

Cum este perceput flancul estic (România, Polonia, statele baltice) la München?

O observație interesantă din weekendul acesta de la München este că majoritatea celor care au discutat despre relația transatlantică nu au menționat NATO sau l-au menționat doar în trecere. S-a vorbit mult, în schimb, despre „alianță”.

Boris Pistorius, ministrul apărării al Germaniei, a vorbit despre un „optimism sobru” în ce privește viitorul alianței și al răspunsului transatlantic față de războiul din Ucraina. A subliniat însă că o astfel de alianță înseamnă și prezența europenilor la masa negocierilor, deocamdată realizate doar într-un format trilateral.

Benjamin Haddad, ministru delegat pentru afacerile europene (Franța), a abordat mai direct problema securității europene, menționând explicit prezența militară franceză în țările baltice și în România. Dar și el s-a concentrat foarte mult pe aspectul economic și industrial al apărării, amintind de programul SAFE și de necesitatea implementării unor programe europene, nu doar naționale, de investiții în producția de armament.

Flancul estic a fost prezent la München și prin politicieni precum Radosław Sikorski, ministrul afacerilor externe al Poloniei, și Edgars Rinkēvičs, președintele Letoniei. Sikorski a participat, și a combătut, împreună cu Hillary Clinton, la panelul despre „Diviziunea Vest-Vest: ce mai rămâne din valorile comune”.

Rinkēvičs a spus cât se poate de clar că, în contextul securizării granițelor UE, dar și al unei prezențe mult mai agresive a Uniunii în relațiile internaționale, trebuie să discutăm extinderea europeană în Balcanii de Vest, iar țări ca Moldova nu pot rămâne în afară.

Maia Sandu însăși se pare că a fost bine primită la conferință, unde a fost chiar invitată la un panel de nivel foarte înalt despre combaterea și prevenirea războiului cibernetic.

Kristersson a susținut că zona baltică prezintă o mare vulnerabilitate în acest război hibrid cu Rusia. Din nou însă, discuțiile au fost mult mai tehnice și mai aplicate, mai degrabă decât geostrategice.

Ce discuții au fost la conferință cu privire la ajutorul către Ucraina? 

Volodimir Zelenski a fost foarte prezent, în diferite formate, în cadrul discuțiilor de la München. La fel a fost și ministrul afacerilor externe ucrainean, Andrii Sybiha, care a avut un ton diplomatic, chiar conciliator, mulțumindu-i președintelui Donald Trump pentru eforturile sale vizavi de negocierile de pace din Emirate.

Zelenski, în schimb, s-a concentrat mult pe alianța — cred că putem să o numim așa — dintre Uniune și Ucraina. Chiar a glumit cu Roberta Metsola, susținând că pe lista de dorințe a Ucrainei este, desigur, și calitatea de membru UE.

„Este foarte important ca România să se poziționeze corect în aceste mari realinieri strategice”

Care sunt riscurile pentru România dacă sprijinul occidental pentru Ucraina slăbește?

Nu cred că există riscurile unei slăbiri a ajutorului european către Ucraina. El va veni însă și sub forma unei reconfigurări interne a Uniunii: relansarea procesului de integrare europeană și a celui de extindere, două lucruri absolut blocate politic înainte de revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump.

Deși nu cred că intenția președintelui Trump a fost reînvigorarea proiectului european. Mai mult, ministrul Pistorius a fost cât se poate de explicit în ce privește poziția Germaniei, deja în postura celui mai mare donator financiar către Ucraina.

Revenind însă la întrebare, având în vedere poziția Franței, care pune foarte mult accentul pe lansarea unor campioni europeni în domeniul IT și cel al apărării, și cea a Germaniei, care efectiv își reinventează identitatea internațională, repoziționându-se ca un jucător activ pe scena europeană, eu cred că ne așteaptă niște vremuri interesante.

Este foarte important ca România să se poziționeze corect în aceste mari realinieri strategice. Atâta timp cât disponibilitatea europeană de apărare a flancului estic există, și mie așa mi s-a părut, nu cred că trebuie să ne facem griji. Noi avem problemele noastre interne de care trebuie să ne ocupăm. Acolo este vulnerabilitatea noastră majoră, precum și un corp diplomatic care — cel puțin așa mi se pare mie — s-a obișnuit prea mult cu o atitudine pasivă, mai degrabă birocratică, în gestionarea relațiilor externe ale României. Timpurile acelea s-au cam dus, iar noi trebuie să devenim mult mai agresivi — în sensul pozitiv al cuvântului — în comunicare și în implicare. Partenerii noștri europeni sunt alături de noi, dar doar noi înșine ne putem asigura siguranța pe termen lung.

Care sunt discuțiile de la München despre autonomia strategică a Europei?

Într-un număr special publicat recent de revista Internationale Politik Quarterly și dedicat Conferința de Securitate de la München, diplomatul german Wolfgang Ischinger, președintele conferinței, susținea că o întrebare foarte importantă va fi abordată în februarie: „Cum poate Europa să lucreze pentru restaurarea ordinii internaționale de drept?”

Și cred că, în linii mari, a avut dreptate. Pentru că, spre deosebire de anul trecut, când europenii au fost efectiv puși în fața unui divorț transatlantic, discuțiile de anul acesta s-au concentrat mult mai pragmatic pe pașii concreți pe care Uniunea îi poate face pentru a atinge acest obiectiv menționat de Emmanuel Macron — „autonomia strategică”.

Deci șocul a fost depășit într-un an și înlocuit cu o nouă viziune, care se înfiripează tot mai mult: o Europă unită — sub stindardul Uniunii, desigur — o Europă care poate și trebuie să aibă mai mult de spus în politica internațională.

Vom vedea cât de departe se va ajunge în februarie 2027, când sper să meargă și mai mulți politicieni, funcționari și jurnaliști români la München.

Cum se vede poziția României la conferința de la München?

Nu se prea vede, aș zice eu. Cred că încă mai trebuie să ne luptăm pentru vizibilitate. Dar, dacă vom participa într-un mod riguros și profesionist la toate formatele noi de lucru care debutează acum, la nivel european, eu cred că vom deveni tot mai vizibili.

Memorandumul de înțelegere privind Tripla Alianță Cibernetică

La ediția 2026 a Conferinței de Securitate de la München, România a fost reprezentată la nivel guvernamental și tehnic de o delegație axată pe securitate, diplomație și apărare cibernetică. Este vorba despre Radu Miruță, viceprim-ministru și ministrul apărării naționale – șeful delegației, Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe, și Dan Cîmpean, directorul Directoratului Național de Securitate Cibernetică.

Oana Țoiu a anunțat adoptarea declarației privind consolidarea rezilienței României, Republicii Moldova și Ucrainei în domenii-cheie precum securitatea energetică, securitatea cibernetică și cooperarea pentru o mai bună conectare terestră a celor trei țări.

„Prin formatul Triunghiul Odesa accelerăm proiectele comune de infrastructură, întărim vocea regională pe scena globală și adresăm nevoile concrete ale comunităților noastre istorice. Am anunțat în formatul conferinței de la München decizia noastră de a încheia un acord trilateral de colaborare în domeniul securității cibernetice, Tripla Alianță Cibernetică, pentru că avem, și în instituțiile publice, și în mediul privat, experți și experiență și vrem să creștem poziționarea noastră internațională ca parteneri și furnizori de securitate în acest domeniu”, a afirmat ministrul Oana Țoiu, conform unui comunicat oficial.

Memorandumul de înțelegere privind Tripla Alianță Cibernetică vizează o mai bună colaborare în domeniul combaterii amenințărilor din domeniu și va intra în vigoare după semnarea planificată în această lună.

S-au discutat angajamentele guvernelor de a extinde semnificativ conectivitatea regională în domeniul energiei, pentru a răspunde problemelor generate de atacurile Rusiei și pentru a consolida, și pentru viitor, conectivitatea necesară creșterii regionale a industriilor noastre.

Declarația comună reafirmă rolul strategic al României pentru integrarea europeană a Ucrainei și a Republicii Moldova, atât pe palier politic și instituțional, cât și prin contribuția societății civile, se arată în comunicat.