Ce este „Blue Sparrow”, arma venită din spațiu care l-a ucis pe ayatollahul Khamenei în buncărul din „inima Teheranului
0Războiul declanşat de SUA şi Israel împotriva Iranului serveşte şi ca teren de testare pentru utilizarea în luptă a unor arme noi sau mai puţin cunoscute, printre cele folosite de tabăra americano-israeliană fiind remarcate rachetele balistice cu lansare aeriană, un nou tip de dronă copiată chiar după drona iraniană Shahed-136 şi racheta succesoare a modelului ATACMS, relatează o analiză a AFP.

În bombardamentul de lansare a ostilităţilor efectuat în dimineaţa zilei de 28 februarie, israelienii l-au ucis pe ayatollahul Ali Khamenei cu rachete Blue Sparrow („Vrabia Albastră”, potrivit agenției internaționale de presă.
Armata israeliană a confirmat vineri că forţele sale aeriene au bombardat sâmbăta trecută complexul de clădiri oficiale din „inima Teheranului" unde se afla buncărul militar subteran al lui Khamenei, operaţiune la care au participat circa 50 de avioane de luptă.
Racheta Blue Sparrow, ce are o lungime de 6,5 metri şi cântăreşte 1.900 de kilograme, este lansată de avioanele de vânătoare F-15 şi este capabilă să parcurgă aproximativ 2.000 de kilometri.

După lansare, racheta e propulsată mult deasupra atmosferei, urcând la o altitudine de aproximativ 100 de kilometri, unde atinge viteze de mii de kilometri pe oră. După atingerea altitudinii maxime, secțiunea frontală se desprinde de corpul principal. Acesta cade apoi spre Pământ într-o coborâre aproape verticală către țintă. Un astfel de parcurs de zbor permite rachetei să evite multe sisteme convenționale de apărare aeriană și să lovească țintele cu un avertisment minim. Racheta poate lovi o țintă desemnată cu o marjă de eroare de doar 3 metri, potrivit Times of India.

Blue Sparrow, dezvoltată pentru a testa eficacitatea interceptării rachetelor Scud-C/D ale Irakului
Blue Sparrow - dezvoltată de compania israeliană Rafael, care este foarte discretă asupra caracteristicilor rachetei - face parte dintr-o familie de rachete, alături de Black Sparrow („Vrabia Neagră") şi Silver Sparrow („Vrabia Argintie"), toate concepute iniţial pentru a servi drept ţinte pentru testarea sistemelor de apărare antirachetă israeliene. De pildă, Blue Sparrow a fost dezvoltată în special pentru a testa eficacitatea interceptării rachetelor Scud-C/D de care dispunea Irakul.
În cursul războiului de 12 zile dintre Israel şi Iran din iunie 2025, rachetele aerobalistice Blue Sparrow şi Silver Sparrow au lovit diverse ţinte la distanţe considerabile, de circa 1.000 de kilometri pentru prima şi circa 2.000 de kilometri pentru a doua.
Raza de acţiune a rachetei Blue Sparrow permite lansarea acesteia de la o distanţă sigură, fără a intra în zona în care avionul de vânătoare care o transportă poate fi doborât de sistemele antiaeriene inamice.
Drona LUCAS, Shahed-ul american
LUCAS - acronimul „Low-cost Unmanned Combat Attack System” - este o dronă kamikaze low-cost, cu rază lungă de acţiune şi cu un design care seamănă izbitor cu cel al dronei iraniene Shahed-136, din care este de altfel inspirată.
Chestionat joi, la o conferință de presă, în legătură cu această dronă, amiralul Brad Cooper, comandantul Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), responsabil pentru operaţiunile din Orientul Mijlociu, a descris-o drept "indispensabilă" în războiul aflat în desfăşurare.
„La origine, este o dronă de concepţie iraniană. Noi am pus mâna pe ea, am demontat-o, am copiat-o în SUA, am lipit pe ea un mic 'Made in America', am adus-o înapoi aici şi acum tragem cu ea în iranieni", a spus militarul american, adăugând că această nouă dronă a fost folosită în premieră chiar în prima zi a războiului şi a fost lansată dintr-o ţară din Golf pe care nu a precizat-o.
Drona LUCAS, denumire care este (sistem de luptă de atac neghidat cu cost redus), atinge o viteză de circa 140 km/h şi are o rază de acţiune de peste 800 de kilometri, scrie Agerpres..
Având un cost de doar aproximativ 35.000 de dolari bucata, această dronă poate fi fabricată şi utilizată în masă, o tactică similară celei aplicate de Iran în actuala sa ripostă împotriva Israelului şi a bazelor americane din Golf, dar şi de armata rusă în Ucraina, după ce Rusia a cumpărat mari cantităţi de drone Shahed din Iran şi inclusiv tehnologia acestora, din drona iraniană Shahed-136 rezultând varianta rusească Geran-2.
Botezul focului pentru racheta PrSM
Racheta balistică tactică PrSM „Precision Strike Missile" (rachetă de lovire cu precizie) este succesoarea rachetei ATACMS, pe care Statele Unite au oferit-o Ucrainei, după multe ezitări, pentru a lovi în profunzime poziţiile şi echipamentele armatei ruse.
PrSM - care a fost lansată de asemenea de sistemele Himars - fost utilizată în premieră în operaţiuni de luptă în războiul pornit pe 28 februarie de SUA şi Israel împotriva Iranului.
Dacă rachetele ATACMS pot lovi ţinte la o distanţă de până la 300 de kilometri, raza de acţiune a rachetei PrSM depăşeşte 400 de kilometri, iar pentru versiunile ulterioare această rază de acţiune ar putea fi extinsă la 1.000 de kilometri
Lockheed Martin, compania producătoare, estimează că va putea fabrica anual circa 400 de rachete de acest tip şi a semnat cu Pentagonul în martie 2025 un contract de circa cinci miliarde de dolari.























































